Veniți voi înșivă de o parte, în loc pustiu, și odihniți-vă puțin.
Căci mulți erau care veneau și mulți care se duceau și nu mai aveau vreme nici să mănânce. Și au plecat cu corabia spre un loc pustiu, deosebi. Dar i-au văzut plecând, și mulți au înțeles și au alergat acolo pe jos de prin toate cetățile și au sosit înaintea lor.
Deci, ieșind din corabie, Iisus a văzut mulțime mare și I s-a făcut milă de ei, căci erau ca niște oi fără păstor, și a început să-i învețe multe. Dar, făcându-se târziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu și ceasul e târziu; dă-le drumul ca, mergând prin cetățile și prin satele dimprejur, să-și cumpere pâine, că nu au ce să mănânce.
Răspunzând, El le-a zis: Dați-le voi să mănânce.
Și ei I-au zis: Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce? Iar El le-a zis: Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți.
Și aflând, I-au spus: Cinci pâini și doi pești.
Atunci El le-a poruncit să-i așeze pe toți, în cete, pe iarba verde. Și au șezut cete-cete, câte o sută și câte cincizeci. Iar El, luând cele cinci pâini și cei doi pești, privind la cer, a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea lor; asemenea și cei doi pești i-a împărțit tuturor.
Și au mâncat toți și s-au săturat. Și au luat douăsprezece coșuri pline cu fărâmituri și cu ce a rămas din pești. Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbați.
După aceea, îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie și să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulțimii.”
Marcu 6: 30-45
Textul din Ev. dupa Marcu, 6, 30-45, cu semnificatie profetica si euharistica, reda o minune pe care Mantuitorul a infaptuit-o, dupa ce a aflat ca Ioan Botezatorul a fost decapitat de catre regele iudeilor.
Momentul este unul important caci pana atunci Ioan Ii pregatise calea Mantuitorului, propovaduindu-I venirea.
Daca ne amintim, la inceputul cap. 6, evanghelistul ne descrie un ospat, cel al lui Irod, ospat care se incheie cu tairea capului Sf Ioan! La ospatul acela era lume multa si tot felul de bucate.
In contrast, iata, la sfarsitul capitolului, 5000 de oameni L-au urmat pe Iisus, care s-a retras in pustie, si au flamanzit la ceasul serii!
Putem spune ca evanghelistul ne prezinta in antiteza doua ospete: unul care, desi somptuos, se incheie cu moartea , si un alt ospat, la care este de mancare doar 5 paini si 2 pesti, si din acestea mananca si se satura 5000 de barbati - afara de copii si femei - un fel de mancare care inseamna viata!
Domnul a vindecat bolnavii pana tarziu. Se inserase deja si lumea era flamanda! Vazandu-i, Domnul le spune apostolilor sa le dea ei ceva sa manance! Dar tot ce au gasit a fost 2 pesti si 5 paini!
Si atunci se intampla minunea.
Desigur, multimea aceea nu venise acolo la un ospat, ci sa-I auda cuvintele Mantuitorului, sa-I spuna Lui suferintele lor, sa le fie vindecati bolnavii... dar seara i-a prins in pustiu !
Matei spune ca atunci Domnul le-a poruncit sa se aseze pe iarba. Evanghelistul Ioan spune, ca si Marcu, ca oamenii s-au asezat in cete! Toti erau ordonati, parca simtind ca ceva avea sa se intample.
Si chiar s-a intamplat ceva caci, din cele cinci paini si din cei doi pesti, care s-au gasit... Iisus, privind la cer, a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea lor; asemenea și cei doi pești i-a împărțit tuturor. Și au mâncat toți și s-au săturat. Și au luat douăsprezece coșuri pline cu fărâmituri și cu ce a rămas din pești!
Putem vedea inmultirea painilor - ca si transformarea apei in vin, la nunta din Canna Galileei, evocata de evanghelistul Ioan - ca pe niste evenimente premergatoare Cinei Celei de Taina.
Minunea aceasta anticipeaza Sfanta Euharistie care ii satura pe crestini de foamea launtrica pentru Hristos!
Parintele Galeriu zicea:
Putem vedea inmultirea painilor - ca si transformarea apei in vin, la nunta din Canna Galileei, evocata de evanghelistul Ioan - ca pe niste evenimente premergatoare Cinei Celei de Taina.
Minunea aceasta anticipeaza Sfanta Euharistie care ii satura pe crestini de foamea launtrica pentru Hristos!
Parintele Galeriu zicea:
Asadar, acum, de la Tatal prin Fiul, in Duhul Sfant, painile capata o noua viata, un nou botez, daca vreti; si trec in mainile ucenicilor parte cu parte, iar de la ei la multime, si se hranesc multimile.
Cat am dori sa simtim taina aceasta, permanent savarsindu-se in Biserica!
Permanent sa simtim cum Hristos e in fata Tatalui, Se roaga, invoca, apoi, El, pe altar, binecuvinteaza, frange, si preotii impartasesc multimile!
... e timpul sa se trezeasca in noi chipul Lui dumnezeiesc, asemanarea cu El; nevointa noastra, credinta noastra, nadejdea noastra, iubirea noastra, pazirea poruncilor Lui, cu constiinta ca El Se roaga. Nu uitati, cand corabia e gata sa se inece (asa li se parea ucenicilor), El apare pe valuri si rosteste: “Eu sunt, nu va temeti”. Eu exist; Eu sunt cu voi; si impreuna biruim si ne nastem din nou.
Acesta e mesajul Evangheliei de astazi. Iisus vegheaza, dar vrea sa vada ca noi ostenim pentru salvarea noastra. Ca noi, mai ales, stim ca El, Iisus, Fiul lui Dumnezeu, El care a hranit multimile (si poate ca o parte din aceasta multime, impreuna cu fariseii, L-au si pus pe cruce!) e trimisul Parintelui Ceresc. Si, ca Fiu al Parintelui Ceresc, ne stie pe noi toti, inradacinati in aceeasi obarsie, a Lui, ca frati ai Lui. El sufera impreuna cu noi si noi suferim impreuna cu El si biruim impreuna cu El, stiind ca pe El, Fiul lui Dumnezeu, L-a trimis Tatal, pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire. Sa ne hraneasca, dar sa ne si creasca pe noi, prin suferinta, prin incercari si prin iubire si, mai mult, prin nevointa sa biruim. Cum a spus El: “In lume incercari veti avea; dar indrazniti! Eu am biruit lumea”.
Cu El biruim orice incercare, orice lipsa, orice neputinta, stiind ca atunci cand e nevoie, El intervine. El ne serveste painea vietii!
Si rosteste: “Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra”.
Personal, tin la un "mic amanunt", acela al celor 12 cosuri cu firimituri, ramase din impartirea painii si care, potrivit talcuirilor, ar simboliza cele 12 neamuri ale lui Israel , neam care, neintelegand mesajul divin, avea sa se multumeasca doar cu ... firimiturile ospatului dumnezeiesc.
Minunea aceasta le era, evident, adresata evreilor, poporului lui Israel, si numarul cosurile ne vorbeste clar despre faptul ca Domnul nu a rupt legamantul cu ei!
Mantuitorul va mai face o minune similara - o a doua inmultire a painilor - care va avea inscrise in ea alte semne - cele ale acordarii mantuirii Sale popoarelor, iudeii fiind surzi si orbi la mesajul lui Dumnezeu!
Domnul sa ne ajute tuturor sa fim oaspeti ai ospatului dumnezeiesc!
Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu