PAMANTUL INIMILOR NOASTRE

„În vremea aceea a început Iisus să învețe lângă mare, și s-a adunat la El mulțime foarte multă, încât El a intrat și a șezut în corabie, pe mare, iar toată mulțimea era lângă mare, pe uscat. Și-i învăța multe în pilde și, în învățătura Sa, le zicea: Ascultați: Iată, ieșit-a semănătorul să semene. Și, pe când semăna el, o sămânță a căzut lângă drum și păsările cerului au venit și au mâncat-o. Iar alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc. Dar, când s-a ridicat soarele, a fost arsă și, neavând rădăcină, s-a uscat. Altă sămânță a căzut în spini, dar spinii, crescând, au înăbușit-o și n-a dat rod. Iar altele au căzut pe pământul cel bun și, înălțându-se și crescând, au dat roade și au adus: una treizeci, alta șaizeci, alta o sută. Și zicea: Cine are urechi de auzit să audă!” Marcu 4:1-9

Asa cum spuneam ieri, cap 4 al Evangheliei lui Marcu se ocupa de Cuvant!

Explicaţiile acestei parabolei semanatorului sunt date de Insusi Mântuitorul Hristos, in versetele urmatoare! 

Ideea  de baza este aceea ca semănătorul este Dumnezeu iar samanta cuvintele Sale care sunt oferite tuturor oamenilor. Ele insa se se dezvolta, lucrand diferit in sufletele oamenilor -  sufletul fiecăruia fiind asemeni unui pământ, capabil sau nu, sa primeasca sămânţa cea bună si sa o germineze. 
Intelegem astfel ca nu toţi aud iar dintre cei care aud Cuvantul lui Dumnezeu nu toti "rodesc" ci numai o parte!

Este totusi un mister al germinarii caci, samanta buna trece mai intai prin moarte, adica se descompune murind  pentru a renaste!

De ce insa unele seminte, desi bune, nu rodesc?

Unii sunt gata sa dea vina pe samanta, pe cuvant, considerand fie ca n-ar fi fost aruncata unde trebuie, fie ca exista in lume diferite feluri de pamant. Samanta a fost insa aruncata  cu generozitate peste tot, iar  pamanturile, inimile, oamenilor sunt asa  cum se pregatesc ele insele sa primeasca samanta!

"Nu e in discutie nici samanta, nici arta semanatorului, spunea Antonie Plamadeala, ci pamantul, terenul, inimile oamenilor. Orice agricultor stie ca pamantul trebuie pregatit, ca sa primeasca samanta si s-o faca sa rodeasca. Semanatorul seamana mereu. Atunci, si azi, si in veac. 

Incheindu-si cuvantul prin: "Cine are urechi de auzit, sa auda!" (4, 9). Iisus ni se adreseaza si noua, cu o oarecare amaraciune, cu gand neascuns de prevenire, dar si cu speranta si dragoste. 

Fie urechile noastre luand aminte la glasul cuvintelor Sale."

Zi binecuvantata!