Și zicea: Așa este Împărăția lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânța în pământ și doarme și se scoală, noaptea și ziua, iar sămânța răsare și crește, însă el nu știe cum. Pământul rodește de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerișul. Și zicea: Cum vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu sau în ce pildă o vom închipui? Cu grăuntele de muștar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ; dar, după ce s-a semănat, crește și se face mai mare decât toate legumele și face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să se sălășluiască păsările cerului. Și cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul, după cum puteau să înțeleagă. Iar fără pildă nu le grăia; însă ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi.” Marcu 4:24-34
Evanghelia de azi cuprinde in ea aparent doua paradoxuri!
1. Ideea ca... celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua!
1. Ideea ca... celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua!
Pare de neinteles; Cum sa fii de acord ca cine are sa aibe tot mai mult si cel care nu are sa piarda si ce are?
Daca plecam de la ideea ca Mantuitorul nu a rostit nici o vorba care sa nu fie la locul ei... tot ce trebuie sa facem cand ceva ne contrariaza este... sa cautam!
Daca plecam de la ideea ca Mantuitorul nu a rostit nici o vorba care sa nu fie la locul ei... tot ce trebuie sa facem cand ceva ne contrariaza este... sa cautam!
Asadar, la ce se refera Mantuitorul cand rosteste cuvintele pomenite mai sus?
Nu este vorba despre averi ci despre darurile
primite de la Dumnezeu, daruri pe care fiecare dintre noi are obligatia sa le sporeasca.
Prin inmultirea darurilor ne imbogatim in cele placute lui Dumnezeu, incercand mereu sa ajungem sa-I semanan Lui.
Acesta ar trebui sa fie un obiectiv suficient de stimulativ pentru a nu lasa sa treaca nici o clipa de viata care sa nu fie folosita spre sporirea lor.
Sa irosesti darurile cu care esti inzestrat inseamna sa refuzi sa te schimbi in bine, sa te induhovnicesti!
Numai ca, pentru a face sa creasca in noi calitatea, este necesar sa stim care este partea aceea de dar!
Omului ii este mai usor sa spuna ce au sau ce nu au ceilalti... fiindu-i greu sa stie cu ce daruri este el inzestrat!
Prin inmultirea darurilor ne imbogatim in cele placute lui Dumnezeu, incercand mereu sa ajungem sa-I semanan Lui.
Acesta ar trebui sa fie un obiectiv suficient de stimulativ pentru a nu lasa sa treaca nici o clipa de viata care sa nu fie folosita spre sporirea lor.
Sa irosesti darurile cu care esti inzestrat inseamna sa refuzi sa te schimbi in bine, sa te induhovnicesti!
Numai ca, pentru a face sa creasca in noi calitatea, este necesar sa stim care este partea aceea de dar!
Omului ii este mai usor sa spuna ce au sau ce nu au ceilalti... fiindu-i greu sa stie cu ce daruri este el inzestrat!
Cunoasterea de sine este un pas important in induhovnicire!
Cei care isi stiu slabiciunile pot sa si le corecteze...
Cei care isi stiu slabiciunile pot sa si le corecteze...
iar a sti cu ce fel de daruri ai fost daruit, te ajuta sa cresti si sa infloresti... ca bujorii!
Atunci cand iti dezvolti darurile... Domnul te ajuta si sa le sporesti si mai mult. Cand lancezesti, avand potential dar neutilizandu-l, si caile se vor inchide si te vei rataci in fundaturi!
Nu ramane decat sa invatam sa intelegem care ne sunt atuurile, darurile, si sa le sporim dupa voia si bucuria Domnului!
2. Exemplul grauntelui de mustar este unul care apare in toate cele trei Evanghelii sinoptice!
Mantuitorul compara Imparatia lui Dumnezeu cu sămânța de muștar care este "cea mai mică dintre toate semințele", dar care, după ce s-a semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălăşluiască păsările cerului.
Carcotasii gasesc discutabila referirea la dimensiunea semintei de mustar, ca si la arbustul care se dezvolta din ea.
2. Exemplul grauntelui de mustar este unul care apare in toate cele trei Evanghelii sinoptice!
Mantuitorul compara Imparatia lui Dumnezeu cu sămânța de muștar care este "cea mai mică dintre toate semințele", dar care, după ce s-a semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălăşluiască păsările cerului.
Carcotasii gasesc discutabila referirea la dimensiunea semintei de mustar, ca si la arbustul care se dezvolta din ea.
Numai ca Iisus nu isi propusese aici sa tina o lectie de botanica! Pe atunci nici nu se cultivau semintele de astazi... Mantuitorul avea nevoie de un exempu privind puterea cu care a inzestrat Dumnezeu lumea, pana in adancul celei mai mici seminte!
El voia sa arate ca samanta cea mica ajunge sa devina un arbust ca un copac, adica puterea ei este neinchipuit de mare!
Cat despre interpretarile parabolei.... au fost si sunt inca contradictii.
Unii au vazut aici dezvoltarea bisericii, altii a credintei, altii rezultatul propovaduirii apostolilor, sau puterea de crestere duhovniceasca a predicarii Evangheliei.
Cat despre interpretarile parabolei.... au fost si sunt inca contradictii.
Unii au vazut aici dezvoltarea bisericii, altii a credintei, altii rezultatul propovaduirii apostolilor, sau puterea de crestere duhovniceasca a predicarii Evangheliei.
Grauntele de mustar devine un copac mare asa cum aluatul devine o masa uriasa de framantatura.
Exemplele acestea arata ca Imparatia lui Dumnezeu nu este ceva complet diferit fata de realitatea prezenta, si ca, asa cum puterea semintei este inexplicabila, asa si puterea Imparatiei, care exista si este aproape!
Exemplele acestea arata ca Imparatia lui Dumnezeu nu este ceva complet diferit fata de realitatea prezenta, si ca, asa cum puterea semintei este inexplicabila, asa si puterea Imparatiei, care exista si este aproape!
"Astfel, Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa urmeze cu certitudinea cu care secerisul urmeaza semanatului. Asemenea unui om care crede in seceris, fara sa fie capabil sa explice cum dintr-o samanta se inalta iarba si sute de boabe se formeaza, ci asteapta timpul lor, deoarece au fost semanate, cu aceeasi necesitate se poate crede in Imparatia lui Dumnezeu. Si faptul initial? Iisus se putea referi doar la un singur lucru: miscarea de pocainta, evocata de Botezatorul si acum intensificata prin predica Sa." A. Schweitzer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu