PESCUIREA MINUNATA

 

 „În vremea aceea pe când mulţimea Îl îmbulzea , ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret, Iisus a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat şi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie să vină să-i ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor peşti. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi, trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.  LUCA 5, 1-11

Fragmentul evanghelic din aceasta duminica, ni-L infatisaza pe Iisus pe malul lacului Ghenizaret. Lumea Il urma deja simtindu-I puterea Cuvantului.

Acolo mai erau multi alti oameni, veniti dis de dimineata să cumpere peștele pe care pescarii il pescuiau in timpul noptii. Hristos vine în întâmpinarea lor pentru a propovădui. 

Dar, tocmai în noaptea  aceea pescarii nu pescuisera nimic, desi aruncasera mrejele în toate părțile lacului. 

Dezamagiti erau toti - si pescarii, care muncisera fara folos, si oamenii, veniti sa cumpere peste si care aveau sa plece acasa cu sacul gol!

Vine, iata, Hristos care le ofera tuturor, drept hrana,  Cuvântul Lui cel plin de har și de adevăr, hrana cea duhovnicească! 

Si, pentru a se adresa oamenilor, Se urca pe una din corabii, impreuna cu Simon -Petru. 

După terminarea cuvântării, Iisus îi cere lui Simon-Petru să se îndepărteze si mai mult, unde apa era mai adâncă, și să arunce năvodul. 

Pescar cu experiență, obosit si dezamagit, Simon-Petru are o retinere, dar face totusi ascultare. Ii datora acest respect lui Iisus, care tocmai ii vindecase soacra! 

Ne regasim multi in neincrederea lui Simon-Petru! 

Neputința omului dezarmat în fața eșecului e totusi urmare a vieții in care Hristos este marginalizat sau inexistent !

Simon-Petru se lasa insa in grija lui Dumnezeu, simte că Iisus Se pune garant și, facand „după cuvântul Său”, acceptă. 

Si... minune! Năvoadele sunt gata să se rupă de multimea pestilor!

Cu toții sunt uimiți, dar și înfricoșați, de cele întâmplate. Iși dau seama că acolo a lucrat mâna lui Dumnezeu. 

Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos!, zice Simon-Petru in fata acestei minuni !

Toti Îl rugăm pe Domnul "să își întoarcă fața de la păcatele noastre".

Minunea vine ca o consecinta a acceptarii lucrării Domnului în firea noastră cea căzută și împreună lucrarea cu Dumnezeu. Atunci, "barca goală a firii umane se umple de har".

Petru, Ioan, Iacob devin si ei mult mai atenți la Cuvântul Învăță­torului, captivați de mesajul Lui. Nimeni nu mai vorbise așa!

Mesaje sunt multe aici, si pentru apostoli si pentru noi! Hristos arată apostolilor că pentru a putea ajunge sa se hraneasca cu Cuvântul lui Dumnezeu mai trebuie să se  îndepărteze de tot ceea ce este lumesc, asa cum barca lor a trebuit sa se indeparteze de țărm, ca sa ajunga  la "apa adâncă", acolo unde este sursa hranei, a vieții!

Fragmentul ne mai spune ca nu este posibil să te împărtășești de Cuvânt atâta vreme cât nu te îndepărtezi  de pacat!

Fiii lui Zevedeu, prinsi in navodul Cuvantului si al dragostei lui Iisus, vor deveni si ei pescari de oameni!

Peștele, creatura care are tot timpul ochii deschiși, trăind în bancuri, este ima­ginea credinciosului vigilent, într-o continuă trezvie, capabil să trăiască în comunitate și in comuniune.

Biserica creste cu fiecare din noi. Ea e o barca care ne duce pe toti. 

"Biserica, în ipostaza de locaş al rugăciunii şi închinării obşteşti...  este reprezentarea văzută (materială, locală) a Bisericii universale. Dacă Biserica luptătoare (a celor vii) este corabia care, avându-L la cârmă pe Iisus Hristos, ne conduce prin istorie spre Împărăţia ce „va să vină”, adică spre cea definitivă, desăvârşită şi veşnică, biserica-locaş are forma văzută a unei corăbii, sau, cu un alt termen, a unei nave maritime care pluteşte spre răsărit, adică spre eshaton, spre, limanul cel neînviforat ”al devenirii noastre în Hristos." Mitropolitul Bartolomeu Anania - Cartea deschisă a împărăției