Este vorba deci de un dregator si de intrebarea esentiala pe care i-o pune Mantuitorului: "Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?", o intrebare care denota decizia omului acestuia de a atinge punctul cel mai de sus al existentei!
Dialogul, pe care il regasim si la ceilalti sinoptici - Marcu 10, 17 - 27, Matei 19:16-22, - este socotit unul de referinta pentru cei ce vor sa se retraga in manastire.
Aceasta alegere de viata implica completa detasare de cele ale lumii si imbratisarea totala a unei existente in si cu Hristos, scopul final fiind dobandirea mantuirii personale.
Dealtfel telul vietii tuturor crestinilor - fie ei monahi sau nu - este mantuirea, pentru a primi viata vesnica!
Analizand dialogul dintre Mantuitorul si dregatorul,
interesat de conditiile pe care ar trebui sa le indeplineasca pentru a dobandi viata vesnica, reies o seama de mesaje extrem de importante.
Din Ev. dupa Matei stim un amanunt important, acela ca dregatorul nostru era si... tanar!
Tanar si "dregator" insemna implicit bogat si respectat, dar prin procura adica prin mostenire de la parintii sai!
Aflat, asadar, in aceasta spirala ascendenta a mostenirii, iata ca tanarul dregator se gandeste si la vesnicie intreaba: "Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?"
Tanar, bogat instruit si respectat, iata, el isi mai doreste si vesnicia!
Mantuitorul, pare iritat e apelativul "bun" considerand ca, numindu-L asa, Il ignora pe Dumnezeu, singurul Care este Bun!
interesat de conditiile pe care ar trebui sa le indeplineasca pentru a dobandi viata vesnica, reies o seama de mesaje extrem de importante.
Din Ev. dupa Matei stim un amanunt important, acela ca dregatorul nostru era si... tanar!
Tanar si "dregator" insemna implicit bogat si respectat, dar prin procura adica prin mostenire de la parintii sai!
Aflat, asadar, in aceasta spirala ascendenta a mostenirii, iata ca tanarul dregator se gandeste si la vesnicie intreaba: "Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?"
Tanar, bogat instruit si respectat, iata, el isi mai doreste si vesnicia!
Mantuitorul, pare iritat e apelativul "bun" considerand ca, numindu-L asa, Il ignora pe Dumnezeu, singurul Care este Bun!
Afirmatia dregatorului potrivit careia el respecta poruncile dintotdeauna, conform celorlalti sinoptici, Il imblanzeste pe Domnul (din evanghelia lui Marcu, de ex., aflam ca Iisus a privit spre el "cu dragoste"!)
Numai ca respectarea formala a legilor lui Dumnezeu nu este ceea ce El vrea de la noi! In sarguinata implinirii normelor, scapam uneori esentialul! Si esentialul este iubirea pentru ceilalti! Preocupare de a ne mantui personal
trebuie sa treaca peste egoismul nostru si sa se desavarseasca in iubire!
trebuie sa treaca peste egoismul nostru si sa se desavarseasca in iubire!
Iata, asadar, ca nu intamplator Mantuitorul ii aminteste dregatorului doar poruncile aflate in a doua parte a Decalogului, cele care privesc iubirea aproapelui!
Încă una îți lipsește - ii spune Iisus - Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie".
La aceasta afirmatie, tanarul s-a intristat. As zice ca nu pentru ca era bogat si tinea la bogatii (Scriptura ne spune dealtfel ca tanarul a urmat sfatul Mantuitorului si in final s-a numarat intre apostolii Lui!), ci pentru ca era convins ca are calitatile necesare, si se astepta sa fie chiar laudat pentru performanta de a fi respectat din copilaria sa poruncile lui Dumnezeu. Chiar daca intre porunci nu e trecuta smerenia ca atare, ea este totusi subinteleasa!
Mantuitorul face atunci remarca : "Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu."
Putini bogati se mantuiesc si asta pentru ca bogatia in sine poate deveni un obstacol in calea mantuirii, in masura in care ea il tine pe om legat de altceva decat de Dumnezeu!
Apoi, prin desfatarile ce decurg din ea, omul este impins spre pacat!
Apoi, prin desfatarile ce decurg din ea, omul este impins spre pacat!
Cei care ascultau au avut un moment de panica.
Daca acela care respecta legile nu se poate mantui atunci "cine poate să se mântuiască"?
Daca acela care respecta legile nu se poate mantui atunci "cine poate să se mântuiască"?
Noi, in zbuciumul cotidian, ne pierdem. Ne zdrobim sa cerem de la Dumnezeu reusite lumesti cand, de fapt, ar trebui sa-I cerem doar putere si protectia Sa, necesara pentru a nu ne abate de la regulile Lui, de la acele norme care ne pot "califica" pentru a accede in Imparatia lui Dumnezeu!
Caci cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.
Si cuvintele acestea relativizeaza totul!
Chiar daca ni se pare greu, aproape imposibil de sperat la mantuire... nimic nu este pierdut.
Mantuitorul nu ne lasa sa deznadajduim. Nici un efort al nostru, de a ne apropia de Dumnezeu spre a obtine mantuirea nu este insa in zadar!
Totul conteaza si nimic nu va fi uitat!
Mantuitorul nu ne lasa sa deznadajduim. Nici un efort al nostru, de a ne apropia de Dumnezeu spre a obtine mantuirea nu este insa in zadar!
Totul conteaza si nimic nu va fi uitat!
În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Știi poruncile: „Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. Luca 18, 18-27
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu