sâmbătă, 16 noiembrie 2019

O PERICOPA... INTREITA

Pericopa evanghelica de astazi relateaza una dintre minunile Mantuitorului - anume  cea a Vindecarii slugii sutaşului, din Evanghelia dupa Luca  7, 1 - 10:

„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină și să vindece pe sluga lui. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicând: Vrednic este să-i faci lui aceasta, căci iubește neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga. Iar Iisus mergea cu ei. Și, nefiind El acum departe de casă, a trimis la El prieteni, zicându-I: Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvântul și se va vindeca sluga mea. Căci și eu sunt om pus sub stăpânire, având sub mine ostași, și zic acestuia: Du-te, și se duce, și altuia: Vino, și vine, și slugii mele: Fă aceasta, și face. Iar Iisus, auzind acestea, S-a mirat de el și, întorcându-Se, a zis mulțimii care venea după El: Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credință. Și, întorcându-se cei trimiși acasă, au găsit sluga sănătoasă.”

Despre acel sutas stim ca era un fruntas al armatei romane imperiale,  care stapanea Iudeea la acea vreme!
Nu impartasea credinta evreilor dar o respecta - intr-atat incat, conform relatarii Ev.Luca, chiar le zidise localnicilor o sinagoga!
Sutasul ii cere Mantuitorului, prin batranii locului, favoarea de a-i vindeca sluga bolnava, convins fiind ca Iisus chiar era in stare sa o faca, fie si doar rostind un singur cuvant!


Momentul acesta este relatat, cu mici deosebiri, atat in Evanghelia după Matei 8, 5-13, cat si în Evanghelia după Ioan 4, 46-54, si cred ca nu este lipsit de interes sa le privim un pic pe toate pentru a completa tabloul - caci minunea facuta de Iisus in acest caz este diferita de celelalte, in sensul ca este o vindecare miraculoasa facuta "la distanta", prin cuvant, fara ca Mantuitorul sa puna mana sau sa-l priveasca pe cel vindecat - ceea ce sutasul, dealtfel, a si intuit!

In in cele doua evanghelii sinoptice - Matei si Luca - intamplarea este, in lini generale, cam aceeasi, fiind vorba de un sutas care Il roaga pe Iisus (personal, la Matei si prin intermediari, la Luca) sa-i vindece sluga. 
Diferenta intre cele doua relatari consta  in aceea ca Matei este mai succint, in vreme ce Luca da si alte detalii, cum ar fi cele privind vrednicia centurionului, despre care evreii Ii spun ca: "Vrednic este"  a fi ajutat "căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga"!

Când Hristos Se apropie de casa sutasului, potrivit ev. Luca, acesta isi trimite prietenii sa Îi spună Mantuitorului sa nu Se deranjeze intr-atat, căci el nu este vrednic sa-L primeasca sub acoperisul sau, afirmandu-si  convingerea sa ca de va spune El fie si un singur cuvânt, se va vindeca sluga lui! 
Matei ne relateaza  intalnirea intre sutas si Mantuitorul fata catre fata - acesta exprimand aceeasi incredere - Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea.

In Evanghelia dupa Ioan (4, 46-54), relatarea e un pic diferita, fiind vorba, de data asta, de fiul "unui slujitor regesc" ! Intalnirea are loc in Cana Galileii, minunea fiind consemnata ca fiind a doua, dupa cea petrecuta la Nunta din Cana Galileii. 
Aflam astfel ca slujitorul regesc", auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să Se coboare şi să vindece pe fiul lui, că era gata să moară."
"Doamne, coboară-Te înainte de a muri copilul meu.
Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău trăieşte. Şi omul a crezut cuvântului pe care i l-a spus Iisus şi a plecat".

Hristos laudă credința sutasului, care era de fapt un „necredincios”, caci nu era din neamul lui Avraam și  nu Il cunostea pe Dumnezeu! Credinta acestui roman nu era asadar legata de dumnezeirea lui Iisus ci de incredere in puterea Lui de a face această minune, ca Unul care are stăpânire asupra morții. Si vindecarea are ca urmare -  potrivit lui Ioan - convertirea întregii sale familii  
"Şi a crezut el şi toată casa lui." Ev.Ioan 4, 53).

Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.”

Spunandu-i "Du-te", Iisus il ajuta pe sutas, intarindu-l sa creada, iar faptul ca sluga acestuia chiar s-a vindecat dovedeste ca Mantuitorul i-a implinit dorinta, rasplatind increderea aceluia!
Aceasta pericopa ne propune insa, dincolo de orice, să medităm la raportul pe care il avem cu semenii nostri aflati în suferință, chiar si aceia care nu împărtășesc neapărat
aceeași credință cu noi. 
Îi vedem pe evrei cum Îl roagă pe Mântuitorul să facă ceva pentru acel sutas, căci el le zidise sinagoga. ( Luca 7, 4 -5) !
Fapta buna a romanului iata, i se va întoarce ca rasplata  si, în final, acesta ajunge sa creada în Hristos si astfel sa descopere adevăratul sens al existenței.

 Aşa să lumineze lumina voastră îna­intea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (cf Ev.Matei 5, 16).

Suntem tentați uneori sa ne izolam, traind inchistati in limitele unei gandiri exclusiviste, enclaviste, limite pe care Hristos Domnul le-a observat la evreii epocii. Aceia considerandu-se urmașii lui Avraam, fara insa sa si faca ce facea Avraam, se credeau beneficiarii de drept ai harului dumnezeiesc!

Elementul comun al celor trei variante ale acestei ... vindecari la distanta este desigur iubirea, mila, relatia apropiata pe care o are cel care cere minunea pentru cel care are nevoie de vindecare! 

În cele două relatări sinoptice este vorba despre o slugă, iar în a treia despre un fiu.
Sluga... in toata umilitatea statutului ei, are nevoie si ea de iubire, de mangaiere.
Fiul... ne duce cu gandul la fiul risipitor, rănit de păcat, care suferă și are nevoie de iubirea vindecătoare a Tatalui!

Toti avem nevoie de iubire! 

"Greșim amarnic împotriva iubirii lui Dumnezeu și a jertfei Mântuitorului Hristos dacă nu ne rugăm pentru semenii în suferință pe motive confesionale!
De fapt, boala, suferința, ni se prezintă ca un moment de solidaritate cu cei aflați în neputință, ca o posibilitate de a-L lăsa pe Hristos să atingă inima celui rănit.
Iată cum Domnul caută să ne facă pe toți să ne împărtășim de harul Său!"(Pr A. Iuga, Franta)


Nimeni nu detine monopolul asupra harului lui Dumnezeu! Datoria noastra este sa tindem a fi "desăvârşiţi, precum Tatăl (...) Cel din ceruri desăvârşit este"!

Asupra cui se va rasfrange Harul... este taina Lui!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu