MARTA, MARIA SI CUVANTUL DOMNULUI

Marta si Maria erau surorile lui Lazar, cel pe care Domnul L-a inviat la trei zile dupa ce murise!
Pomenirea celor doua ne da ocazia sa reflectam la cele doua parti ale firii noastre - caci in fiecare din noi se gaseste negresit si o Marie si o Marta!

Am putea spune chiar ca Maria şi Marta sunt sufletul şi trupul nostru!

"Trebuie să recunoaștem că tindem, din ce în ce mai mult, să fim o „Martă” ocupată, stresată şi îngândurată. Ce-i drept, existența cotidiană o cere ! La urma urmei, nu este nici un păcat să fii prevăzător şi chivernisit, știind prea bine că aceasta este rânduiala din veacuri statornicită. Asadar suntem de multe ori "Marte" ce nu mai răzbesc cu obligațiile materiale.

Dar ce facem cu „Maria”, cu sufletul nostru, ce facem cu ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu? Nu putem renunța la relația noastră cu Cerescul Părinte nici chiar atunci când sarcinile ce privesc viața noastră materială sunt tot mai solicitante, când grijile crescânde ale „Martei” ne acaparează tot mai mult. 
Putem să muncim cu mare avânt, dar să n-avem spor, putem sa agonisim averi, dar fără sa capitalizam în Cer nimic, putem să învățăm multe şi să nu reținem ceva vital pentru mântuire.
Şi, atunci, care ar fi soluția? Să fim „Maria” dimineața şi seara „Marta”?

Dacă privim mai cu luare aminte asupra textului scripturistic, observăm că Mântuitorul intervine în echilibrul preocupărilor celor două surori, atunci când Marta incearca sa pericliteze starea firească a lucrurilor, când Marta dorea ca si Maria să aibă aceleași preocupări ca ale ei, când Marta, adică trupul, dorea să transforme sufletul, pe Maria, tot în trup, când intenționa să materializeze sufletul. 

Cât timp Maria asculta și Marta trebăluia, Domnul nu a intervenit, arătând prin aceasta că firescul vieții noastre în aceasta constă: sufletul să se roage, să asculte și să vorbească cu Dumnezeu, iar trupul să-și rânduiască cele necesare pentru existența materială.

Fiecare parte a ființei noastre trebuie să-şi facă datoria: sufletul să se roage, iar trupul să muncească, neuitând esențialul, Cuvântul lui Dumnezeu, relația noastră cu Mântuitorul, partea cea bună care ne agonisește mântuirea. 

Așadar, solutia ar fi... să încercăm să fim o „Martă” şi o „Marie” concomitent. Să ne rugăm nu doar la plecarea genunchilor, seara sau dimineața în fața icoanei, ci şi când muncim, să trudim dar sa fim cu gândul la Dumnezeu! " 

ARHIMANDRITUL MIHAIL DANILIUC

„În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: 

Doamne, oare nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. 

Și, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. 

Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.”