Spun "pare" pentru ca simt ca pentru mine ea abia incepe.
Gustul pentru Cartea Sfanta sporeste cu cat te afunzi in text, minunandu-te de Cuvant, la fiecare... cuvant!
El este si ramane un erou care a cunoscut transformarea fundamentala prin doua intamplari cruciale:
- revelatia, avuta la Betel, pe cand pleca din Canaan, (cand a vazut scara ceresca).Fac. 28, 11-22
si
- lupta, pe care a purtat-o cu Dumnezeu (îngerul), pe malul raului Iaboc, la intoarcerea din pribegie, (Fac., 32, 13-31)
si
- lupta, pe care a purtat-o cu Dumnezeu (îngerul), pe malul raului Iaboc, la intoarcerea din pribegie, (Fac., 32, 13-31)
Ambele evenimente isi au rolul lor precis - pe de o parte in castigarea unei legitimitati ca si conducator al unui viitor popor mare si ales, promis de Dumnezeu, iar pe de alta parte in renasterea lui ca om!
Dar sa ne reamintim episodul Betel:
"Ajungînd însă la un loc, a rămas să doarmă acolo… Şi a visat că era o scară, sprijinită de pămînt, iar vîrful ei atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi coborau pe ea. Apoi s-a arătat Dumnezeu în capul scării şi i-a zis: «Eu sînt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pămîntul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi. Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pămîntului…»
Ar trebui sa tinem cont ca, desi fugar, Iacov avea totusi
Miscarea ingerilor pe scara cerului, este si ea o dezvaluire a lui Dumnezeu care ii descopera lui Iacov, în vis, taina celor nevazute - acea lucrare neobosită a slujitorilor cereşti pe verticala realitatii divine!
Vorbele pe care Dumnezeu i le spune lui Iacov in vis sunt convingatoare, percutante, profetice si de neuitat!
Precum intelegem din text, a fost o lupta lunga dar fara invins si fara invingator!
Spre deosebire de noaptea petrecuta la Betel, unde Iacov traieste o revelaţie afland taina lui Dumnezeu si primind responsabilitati, la Iaboc el Il intalneste pe Dumnezeu in Persoana! Nu mai e vis, e traire pura!
Dupa aceasta lupta, ziua il va gasi pe Iacov renascut: un om nou, purtand un nume nou si o rana la incheietura coapsei, in chip de pecete, binecuvantat fiind de Dumnezeu Insusi!
Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!"
Ar trebui sa tinem cont ca, desi fugar, Iacov avea totusi
binecuvîntarea tatalui, mai exact, o avea, chiar daca o obtinuse in mod ilicit - si prin asta era totusi moştenitor.
Aceasta calitate ii permitea sa-L invoce pe „Dumnezeul părintelui său Avraam“.
Dar, pentru a avea autoritate in fata comunitătii, nu era deajuns. Asadar nu numai frica de fratele sau l-a obligat sa plece ci si aceasta impostura in care se afla fata de cei carora trebuia sa le fie conducator!
Dar iata ca, in locul pe care il va numi Betel (care se traduce „casa lui Dumnezeu“) EL, Dumnezeu, i se arata pe neaşteptate, alinandu-i singuratatea si linistestindu-i dubiile, consfintindu-l conducator.
Caci Dumnezeu ii apare in vis si Se dezvaluie pe Sine lui Iacov, aratandu-Si taina Sa, si facandu-i fugarului Iacov o propocire, care nu avea nimic de-a face cu Iacov-persoana, ci cu o comunitate in devenire ale carei destine le va avea acesta in grija :
„Se vor binecuvînta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pămîntului“.
In vis, pe cand ii arata scara care duce spre cer, Dumnezeu ii promite lui Iacov prosperitatea pe pamant. Aceasta calitate ii permitea sa-L invoce pe „Dumnezeul părintelui său Avraam“.
Dar, pentru a avea autoritate in fata comunitătii, nu era deajuns. Asadar nu numai frica de fratele sau l-a obligat sa plece ci si aceasta impostura in care se afla fata de cei carora trebuia sa le fie conducator!
Caci Dumnezeu ii apare in vis si Se dezvaluie pe Sine lui Iacov, aratandu-Si taina Sa, si facandu-i fugarului Iacov o propocire, care nu avea nimic de-a face cu Iacov-persoana, ci cu o comunitate in devenire ale carei destine le va avea acesta in grija :
„Se vor binecuvînta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pămîntului“.
In locul acela, Iacov este recunoscut conducator, purtator si continuator al tradiţiei, o verigă in lantul patriarhilor.
Nu persoana lui Iacov era importanta in acel moment ci „funcţia“ lui de legatar al unei deveniri universale.
Ca si lui Abraham, Dumnezeu ii promite si lui Iacov urmasi nenumarati care vor umple pămîntul.
Ca si lui Abraham, Dumnezeu ii promite si lui Iacov urmasi nenumarati care vor umple pămîntul.
Miscarea ingerilor pe scara cerului, este si ea o dezvaluire a lui Dumnezeu care ii descopera lui Iacov, în vis, taina celor nevazute - acea lucrare neobosită a slujitorilor cereşti pe verticala realitatii divine!
Vazand cele nevazute, Iacov devine lucrator al lui Dumnezeu pe pamant, pe orizontala!
Prin promisiunea descendentei, este insarcinat sa duca lucrarea lui Dumnezeu in mijlocul unei comunităţi care avea sa creasca si sa devina un popor numeros!
Prin promisiunea descendentei, este insarcinat sa duca lucrarea lui Dumnezeu in mijlocul unei comunităţi care avea sa creasca si sa devina un popor numeros!
Iata ca, intre noaptea de la Betel si noaptea de la Iaboc s-au asternut 20 de ani, ani petrecuti in pribegie, ani de munca, de umilinte, de nevointa dar si de bucurii, impliniri, de acumulari!
Iacov, sfatuit de Dumnezeu, se reintoarce in Canaan.
Dar revenirea insemna si reintalnirea cu Isav, fratele sau.
Pe drum Iacov "a văzut oştirea lui Dumnezeu tăbărâtă, căci l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu!" si, in mod evident, acest lucru l-a incurajat (pericolul de a fi atacat de fratele sau exista iar constiinta lui il mustra indeajuns incat sa-i sporeasca frica).
Incercand sa evite o confruntare sangeroasa cu Isav, pe care il stia decis sa-l ucida, Iacov pune la punct un plan riguros pentru a evita conflictul.
Isi imparte tabara in doua si pregateste daruri nenumarate pentru Isav, pe care le trimite in serii succesive, prin emisari. (Fac.32, 20-21) Căci îşi zicea: "Voi îmblânzi faţa lui cu darurile ce-mi merg înainte şi numai după aceea voi vedea faţa lui, şi aşa poate mă va primi". Şi au pornit darurile înaintea lui, iar el a rămas noaptea aceea în tabără.
Isi imparte tabara in doua si pregateste daruri nenumarate pentru Isav, pe care le trimite in serii succesive, prin emisari. (Fac.32, 20-21) Căci îşi zicea: "Voi îmblânzi faţa lui cu darurile ce-mi merg înainte şi numai după aceea voi vedea faţa lui, şi aşa poate mă va primi". Şi au pornit darurile înaintea lui, iar el a rămas noaptea aceea în tabără.
Dupa ce isi trimite solii de pace, Iacov, "speriat foarte " s-a adresat lui Dumnezeu cu o rugaciune:
"Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne, Tu, Cel ce mi-ai zis: Întoarce-te în ţara ta de naştere, şi Eu îţi voi face bine, Nu sunt vrednic de toate îndurările Tale şi de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie, robului Tău, că numai cu toiagul am trecut deunăzi Iordanul acesta, iar acum am două tabere; Izbăveşte-mă dar din mâna fratelui meu, din mâna lui Isav, căci mă tem de el, ca nu cumva să vină şi să mă omoare pe mine şi pe aceste mame cu copii. Căci Tu ai zis: îţi voi face bine şi voi înmulţi neamul tău ca nisipul mării, cât nu se va putea număra din pricina mulţimii".
"Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne, Tu, Cel ce mi-ai zis: Întoarce-te în ţara ta de naştere, şi Eu îţi voi face bine, Nu sunt vrednic de toate îndurările Tale şi de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie, robului Tău, că numai cu toiagul am trecut deunăzi Iordanul acesta, iar acum am două tabere; Izbăveşte-mă dar din mâna fratelui meu, din mâna lui Isav, căci mă tem de el, ca nu cumva să vină şi să mă omoare pe mine şi pe aceste mame cu copii. Căci Tu ai zis: îţi voi face bine şi voi înmulţi neamul tău ca nisipul mării, cât nu se va putea număra din pricina mulţimii".
(Fac.32, 9-12)
Nelinistea il trezeste din somn si decide sa-si puna familia la adapost, inainte de a cunoaste intentiile lui Isav, si
"s-a sculat noaptea şi luând pe cele două femei ale sale şi pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai săi, a trecut Iabocul prin vad. Iar după ce i-a luat şi i-a trecut râul, a trecut şi toate ale sale."
El insa nu ramane in tabara familiei ci revine pe malul celalalt, ca si cand urma sa se intalneasca cu cineva,
asteptand, probabil incordat, invaluit de intunericul noptii.
Si textul spune:
asteptand, probabil incordat, invaluit de intunericul noptii.
Si textul spune:
Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor.
Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el. Şi i-a zis: "Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!" Iacov I-a răspuns: "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta". Şi l-a întrebat Acela: "Care îţi este numele?" Şi el a zis: "Iacov!"
Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!" Şi a întrebat şi Iacov, zicând: "Spune-mi şi Tu numele Tău!" Iar Acela a zis: "Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!"
Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!" Şi a întrebat şi Iacov, zicând: "Spune-mi şi Tu numele Tău!" Iar Acela a zis: "Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!"
Şi l-a binecuvântat acolo. Şi a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică "faţa lui Dumnezeu", căci şi-a zis: "Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost sufletul meu! " Iar când răsărea soarele, trecuse de Peniel, dar el şchiopăta din pricina şoldului.
De aceea fiii lui Israel până astăzi nu mănâncă muşchiul de pe şold, pentru că Cel ce S-a luptat a atins încheietura şoldului lui Iacov, în dreptul acestui muşchi.
De aceea fiii lui Israel până astăzi nu mănâncă muşchiul de pe şold, pentru că Cel ce S-a luptat a atins încheietura şoldului lui Iacov, în dreptul acestui muşchi.
Spre deosebire de noaptea petrecuta la Betel, unde Iacov traieste o revelaţie afland taina lui Dumnezeu si primind responsabilitati, la Iaboc el Il intalneste pe Dumnezeu in Persoana! Nu mai e vis, e traire pura!
Acolo, pe malul acelei ape, al carei nume inseamna "lupta", in noaptea intunecata, Iacov omul este singur, fara slugi, fara familie fara bogatii, un anonim. E treaz si asteapta si, la un moment dat, este atacat si Cineva s-a luptat cu dânsul până la revărsatul zorilor !
Dupa aceasta lupta, ziua il va gasi pe Iacov renascut: un om nou, purtand un nume nou si o rana la incheietura coapsei, in chip de pecete, binecuvantat fiind de Dumnezeu Insusi!
Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!"
"Şi l-a binecuvântat acolo"...
Iar când răsărea soarele, trecuse de Peniel, dar el
şchiopăta din pricina şoldului.
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu