„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul.
Și a zis către altul: Urmează-Mi! Dar el a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu. Iar El i-a zis: Lasă morții să-și îngroape morții lor, iar tu mergi de vestește Împărăția lui Dumnezeu.
Dar altul a zis: Îți voi urma, Doamne, dar întâi îngăduie-mi să rânduiesc cele din casa mea. Iar Iisus a zis către el: Nimeni care pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu.”
Luca 9, 57-62
Pericopa ne prezinta trei dialoguri ale Mantuitorul HRISTOS avute cu trei discipoli pe drumul spre Ierusalimul patimilor Sale!
PRIMUL DIALOG
Intr-adevar, misiunea la care isi chema apostolii insemna oboseala, lipsa de mancare, de adăpost, sete, frig ori căldură sufocanta, inospitalitate, ispite, chinuri şi, până la urmă, chiar moartea. Nici vorba de marire si huzur!
Iubitorul de oameni intelege intreaga fire umana, participa la neputinţele omeneşti, priveşte si experiaza suferinta omeneasca din interior, acolo unde sunt boli, suferinta si moarte, unde El vindeca si daruieste inviere, pogorându-Se pana în adâncurile iadului, scotand la lumină pe cei care trebuiau sa fie eliberati.
Iubitorul de oameni intelege intreaga fire umana, participa la neputinţele omeneşti, priveşte si experiaza suferinta omeneasca din interior, acolo unde sunt boli, suferinta si moarte, unde El vindeca si daruieste inviere, pogorându-Se pana în adâncurile iadului, scotand la lumină pe cei care trebuiau sa fie eliberati.
La o prima citire a acestui pasaj, cuvintele Mântuitorului ne par doar o confirmare a diferenţei firesti dintre oameni - care sunt preocupaţi de a-şi clădi un adăpost, o casă - şi El, Cel a carui casa este intreaga lume!
Cuvintele Fiului lui Dumnezeu sunt insa cu adevarat tulburatoare daca analizam diferenta semantica intre vizuină şi cuib.
Caci prin vizuina intelegem un loc sumbru, sub pamant, in obscuritatea caruia sunt lucruri ascunse, unde intuiesti panda, suspiciunea, viclenia, capcana!
Cuibul insa sugereaza casa, deschiderea, perspectiva, cer, zbor, urcus, curaj in fata ploii, a vantului, ridicare!
Intrebarea este: ce fel de oameni suntem? De vizuina sau de cuib, oameni care pandim ori oameni care ne dorim lumina soarelui si indraznim pe fata sa vrem sa urcam?
AL DOILEA DIALOG
Cand Mantuitorul "a zis către altul: Urmează-Mi!" acesta
raspunde invitatiei Sale dar Ii cere un ragaz:
Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu".
Raspunsul este unul care ar putea sa-i destabilizeze pe cei neavizati: "Lasă morții să-și îngroape morții lor, iar tu mergi de vestește Împărăția lui Dumnezeu." zice El, adica ii cere sa se detaseze de familia sa!
Pentru a nu ne scandaliza... poate ca nu ar fi rau sa aruncam o privire asupra Vechiului Testament - cartea Facerii - si sa recitim povestea lui Avram si a lui Lot!
Dumnezeu i-a cerut lui Avram sa se lepede de neamul si de familia sa.
"Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu. Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare. Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului".
"Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu. Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare. Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului".
El insa nu a ascultat, caci nu s-a putut desprinde complet de familie asa ca... " a plecat Avram, cum îi zisese Domnul, dar s-a dus şi Lot cu el."(Lot era fiul fratelui său, pe atunci deja mort!)
Aceasta neascultare i- a adus lui Avraam o oarecare departare, o racire a comuniunii dintre el si Dumnezeu. Relatia lui cu nepotul sau, Lot, bazata pe legatura de sange, i-a adus prejudicii, chiar daca Avaam era deja alesul lui Dumnezeu si Lot era un om drept!
Cu toate acestea, după cum ne spune Scriptura, ceea ce facea Lot nu era rodul unei credinţe personale în Dumnezeu ci consecinta influentei pe care o avea Avraam asupra lui.
Daca calea credinţei nu reprezintă o atracţie fireasca, in ceasul încercării te vei dovedi incapabil să rămâi neclintit.
Ceea ce parcursul vietii lui Lot avea sa arate!
Ceea ce parcursul vietii lui Lot avea sa arate!
Intregul drum al lui Avraam a fost intarziat de dorinta de avere si bunastare a lui Lot si a familiei sale.
Intelegem ca Domnul nu ii ceruse degeaba ruperea de familie!
Povestea lui Lot si a lui Avraam este una din acelea care ne ajuta sa invatam multe despre ce inseamna credinciosie si ascultare! Sper sa ajung odata sa o comentez in postarile mele viitoare.
Si, pentru ca tot vorbeam de Lot si privitul inapoi, femeia lui nu a ascultat de sfatul ingerilor care venisera sa-i salveze de urgia Domnului!
O concluzie a pericopei acesteia am putea spune ca a urma calea Domnului se dovedeste a fi un lucru nu tocmai usor dar nici un alt drum nu are un final atat de minunat!
AL TREILEA DIALOG
Îți voi urma, Doamne, zice altul, dar întâi îngăduie-mi să rânduiesc cele din casa mea.
Mantuitorul raspunde "Nimeni care pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu!
Cu alte cuvinte: Nu te uita inapoi! Cugeta la cele dorite si tinde mereu spre ele! Dar, privind in urma, iti vei pierde puterea de a mai inainta pe drumul dorit si sansele de a nu mai ajunge la destinatie vor creste.
Mantuitorul raspunde "Nimeni care pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu!
Cu alte cuvinte: Nu te uita inapoi! Cugeta la cele dorite si tinde mereu spre ele! Dar, privind in urma, iti vei pierde puterea de a mai inainta pe drumul dorit si sansele de a nu mai ajunge la destinatie vor creste.
Se uita in urma fie cel care a obosit, cautand sa cuantifice cat a lucrat deja, cat a parcurs, fie cel care este plin de mandria de a fi facut ceva, si privind inapoi sa se slaveasca pe sine!
Si, pentru ca tot vorbeam de Lot si privitul inapoi, femeia lui nu a ascultat de sfatul ingerilor care venisera sa-i salveze de urgia Domnului!
"S-a uitat inapoi si s-a prefacut in stalp de sare!"
(Fac.19, 1-30).
O concluzie a pericopei acesteia am putea spune ca a urma calea Domnului se dovedeste a fi un lucru nu tocmai usor dar nici un alt drum nu are un final atat de minunat!
Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu