Chiar daca picturile religioase catolice nu au nimic comun cu iconografia ortodoxa, totusi nici acolo nu sint puse lucruri la intamplare si, ca orice pictura religioasa, fie ea si neortodoxa, vom intalni o seama de simboluri care ne conduc inevitabil, inapoi, la Scriptura!
NB
In duminica dinaintea praznuirii Nasterii Domnului, Biserica îi pomeneste pe Sfinţii Părinţi după trup ai Domnului, care, de la Adam şi până la Dreptul Iosif, au fost bineplăcuţi lui Dumnezeu. Evanghelia rânduită spre a fi citită, desi multora le pare o insiruire plictisitoare si fara sens, atesta originea divino-umană a Mântuitorului (Matei 1, 1-25), iar textul din Apostol, citit cu acest prilej, se referă la „norul de martori pe care-l avem împrejurul nostru“ ca sa ne ajute sa lepadam orice povara a păcatului care ne impresoară, pentru ca astfel calauziti de steaua magilor si simplitatea pastorilor sa ne închinam Pruncului ce S-a născut, Dumnezeu Cel mai înainte de veci.
Sfântul Evanghelist Matei, în prima pagină a Evangheliei sale, ne oferă astfel raspunsuri la o serie de intrebari firesti : „Cine este Iisus Hristos?“, „Care este originea Sa?“, „De unde vine El?“, „Unde S-a născut?“
Revenind la pictura lui Delacroix:
Cine este de fapt Iacob, cel care s-a luptat cu Ingerul Domnului si de ce acest moment este un subiect de pictat?
Iacob este unul dintre patriarhii poporului evreu. Atunci când vorbim de patriarhii Scripturii, ne referim la cele trei mari personaje, Avraam, Isaac şi Iacob, dar şi la cei doisprezece fii ai lui Iacob, care vor deveni părinţii celor douăsprezece triburi ale lui Israel.
Nu putem insa intelege simbolistica picturilor lui Delacroix fara sa stim povestea in intregime ei, asa ca... sa vedem, mai intai, cine au fost predecesorii lui Iacob!
Abraam - Avraam
Personaj biblic de prim rang, patriarh al Vechiului Testament, fiul lui Terah din Ur-ul Caldeei, Avraam era descendent al lui Sem (fiu al lui Noe).
El a trăit 175 de ani.
Povestea lui o gasim, cu multe detalii, in Cartea Facerii
( Geneza), cap. 11 .
Abram (Avram) este prezent ca o figura marcanta, în toate cele trei tradiții religioase monoteiste: iudaism, creștinism și islam.
După moartea tatălui său, Terah, Domnul i-a cerut lui Avram (dupa ce il pregatise in prealabil prin diferite revelatii) sa-si abandoneze neamul, sa plece din țara sa si sa mearga spre un asa-numit "pamant al fagaduintei".
Cu aceasta ocazie, Dumnezeu l-a binecuvantat pentru prima data, oferindu-i protectia Sa și promitandu-i o descendenta numeroasă.
Si Avraam avea sa fie "izvor de binecuvantare pentru toate neamurile" (cf. Gn 12,3), deoarece din neamul sau va descinde... Mesia!
Ideea de Mesia eliberator este foarte importanta pentru iudaism, Talmudul afirmând ca: „Lumea a fost creată... doar de dragul lui Mesia”. Evreii îl așteptau - si inca il mai asteapta - pe Mesia care să-i elibereze, in postura unui conducător politico-militar din neamul lui David ori a unui personaj divin, venit din ceruri. Evreii nu așteptau deloc un Mesia care sa fie crucificat ca un infractor de rând, un Mesia care sa sufere. De aceea, pentru evrei era - si este - complet ridicol și chiar o blasfemie ideea că Isus ar fi fost Mesia, lucru pe care îl admite însuși apostolul Pavel (Corinteni 1:23). "Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie."
Avram, in schimb , trebuia sa se angajeze sa-L iubeasca pe YHWH (Yahwe - în ebraică יהוה și transliterat de obicei prin Iahwe sau Iehova - numele propriu al lui Dumnezeu în Biblia ebraică, care înseamnă „El face să devină“ . (cf wikipedia) si sa-L considere singurul sau Dumnezeu adevarat (v.7), sa-I fie fidel Lui, sa respecte toate normele de sfintenie stabilite de El (v.1) si sa aiba incredere nezdruncinata in promisiunile facute de El (vv. 1. 17-19)!
Avram se abandoneaza astfel constient si total in mainile lui Dumnezeu, spre care isi concentreaza intreaga lui viata, tot viitorul sau si a urmasilor sai!
Ca legamantul sa fie valabil, era nevoie de "un semn in carne" si semnul vizibil al acestei aliante va fi tocmai taierea imprejur sau circumciziunea tuturor indivizilor de parte barbateasca (vv. 11-14)!
Acest semn era menit sa arate ca toti descendenții lui Avram devin implicit si moștenitori ai promisiunilor facute patriarhului de catre Dumnezeu (v. 12).
Domnul ii mai spune lui Avram si faptul ca Sarai, sotia sa, ii va naste un fiu, care va fi mostenitorul direct al tuturor promisiunilor divine, lucru care pare absolut imposibil!
Avram s-a circumcis, a circumcis intreaga sa casa : pe Ismael (copilul pe care l-a avut cu Agar, sluga sotiei sale, copil care pe atunci avea vreo 13 ani), pe toti barbatii din casa lui, precum si alti 100 de barbati care erau străini ( 25-27).
Avram s-a circumcis, a circumcis intreaga sa casa : pe Ismael (copilul pe care l-a avut cu Agar, sluga sotiei sale, copil care pe atunci avea vreo 13 ani), pe toti barbatii din casa lui, precum si alti 100 de barbati care erau străini ( 25-27).
Noua directie a vieții lui Avram a fost marcata de Dumnezeu nu doar prin taierea imprejur ci si prin schimbarea numelui patriarhului și a soției sale!
Astfel:
Astfel:
- Abram (Avram) (care se talcuieste „este din tata mare”, adica "nascut nobil"), se va numi Abraam (Avraam)
"Şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam (Abrahaam)
va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare. (Fa 17,5), care se talcuieste „Tatăl unei mari mulțimi de popoare” (In varianta Abraham "ham" fiind corespunzator ebraicului hamōn - „mulțime”)
"Şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam (Abrahaam)
va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare. (Fa 17,5), care se talcuieste „Tatăl unei mari mulțimi de popoare” (In varianta Abraham "ham" fiind corespunzator ebraicului hamōn - „mulțime”)
- Sarai, sotia sa, se va numi Sarah, „principesă” !
Mai târziu, la Stejarul lui Mambre, un loc cu semnificatii mistice deosebite (despre care promit sa scriu intr-o postare viitoare), apar trei „oameni”, pe care Avraam ii gazduieste, si atunci... Dumnezeu Isi reconfirma promisiunea mostenitorului, cu toata indoiala Sarei (ea fiind mult prea varstnica pentru a mai putea deveni mama)!
Mai târziu, la Stejarul lui Mambre, un loc cu semnificatii mistice deosebite (despre care promit sa scriu intr-o postare viitoare), apar trei „oameni”, pe care Avraam ii gazduieste, si atunci... Dumnezeu Isi reconfirma promisiunea mostenitorului, cu toata indoiala Sarei (ea fiind mult prea varstnica pentru a mai putea deveni mama)!
NB
Pentru noi, crestinii ortodocsi, acei trei vizitatori (prezenti in pictura consacrata a lui Rubliov, aflata in bisericile noastre) se identifica cu Sfanta Treime , iar intalnirea de la stejarul Mambre este considerata a fi prima aratare a lui Dumnezeu ca fiinta treimica!
Existenta lui Ismael in preajma a aprins gelozia Sarrei, care i-a cerut lui Avraam sa ii goneasca - pe el si mama sa - din casa lor.
Avraam nu a luat insa nici o decizie pana nu s-a sfatuit cu Dumnezeu, Care l-a asigurat ca numai Isaac va moșteni promisiunea mesianica (cf. Fa, 21, 1-21; 25, 12-16).
Abraham (Avraam) a fost un om respectat si de temut, corect si devotat lui Dumnezeu!
Iata insa ca Dumnezeu a voit sa-i verifice credința, dragostea
si fidelitatea lui Abraham si a decis sa-l puna la cea mai grea incercare!
si fidelitatea lui Abraham si a decis sa-l puna la cea mai grea incercare!
Astfel i-a poruncit sa mearga pe un munte, in „pământul Moria”, si acolo sa-l aduca pe Isaac ca... ardere de tot!
Abraham nu a cartit!
La toate intrebarile inocente ale baiatului, tatal, cu inima zdrobita, ii raspunde in cuvinte de-a dreptul profetice: „Dumnezeu va avea grija de mielul jertfei sale” (Fa 22,8).
La toate intrebarile inocente ale baiatului, tatal, cu inima zdrobita, ii raspunde in cuvinte de-a dreptul profetice: „Dumnezeu va avea grija de mielul jertfei sale” (Fa 22,8).
Prin jertfirea unicul sau fiu, Dumnezeu ii cerea lui Abraham o dovada de credinta si de ascultare extrema, totala!
Arderea de tot va fi impiedicata in final prin interventia unui inger iar revelatia petrecuta acolo are darul de a
condamna pe veci practica sacrificiilor omenesti,
foarte raspandita atunci printre cananeenii intre care traia atunci Abraham cu ai sai!
condamna pe veci practica sacrificiilor omenesti,
foarte raspandita atunci printre cananeenii intre care traia atunci Abraham cu ai sai!
Abraham – pentru motive etnice, dar mai ales religioase – a tinut ca fiul sau, Isaac, sa nu ia de sotie o femeie straina (cf. Fa cap.24).
Un slujitor al sau va fi insarcinat sa-i aleaga sotie lui Isaac. Predestinata va fi o rudă, pe nume, Rebeca, nepoata lui Nahor, cel care era fratele lui Abraham!
Sarah, mama lui Isaac, va murit la vârsta de 127 de ani, la Hebron. Pentru mormantul ei, Abraham va cumpara de la hitiți peștera Macpela. (cf. Fa 23,1-20).
După moartea Sarei, Abraham și-a luat o altă soție, numită Cetura, (cf. Fa 25, 1-6) din care s-au născut stramosii altor triburi stabilite in stepele din sud si sud-estul Palestinei,
care insa nu vor fi parte la mostenire.
După moartea Sarei, Abraham și-a luat o altă soție, numită Cetura, (cf. Fa 25, 1-6) din care s-au născut stramosii altor triburi stabilite in stepele din sud si sud-estul Palestinei,
care insa nu vor fi parte la mostenire.
Potrivit dreptului in vigoare la acea vreme, Abraham a facut tot ce se putea pentru ca Isaac sa fie cel care va lua toata mostenirea sa, si pentru asta i-a înlaturat pe toți ceilalți fii ai sai de la mostenire!
La 175 de ani, Abraham (Avraam) a murit si a fost inmormantat de Isaac și de Ismael in pestera de la Macpela, alaturi de Sarah, sotia sa (cf.Fa 25, 7-11).
Amintirea lui a fost vie si a ramas vie in toate veacurile urmatoare pentru poporul ales de Dumnezeu, care de la El a mostenit nu doar numele ci, mai ales, promisiunea mesianica.
va urma...
Amintirea lui a fost vie si a ramas vie in toate veacurile urmatoare pentru poporul ales de Dumnezeu, care de la El a mostenit nu doar numele ci, mai ales, promisiunea mesianica.
va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu