Și I-a zis Ioan: Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, și l-am oprit, pentru că nu urmează nouă. Iar Iisus a zis: Nu-l opriți, căci nu este nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată degrabă să Mă vorbească de rău. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele Meu, fiindcă sunteți ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-și va pierde răsplata sa.” MARCU 9, 33-41
Una vorbeste despre smerenia si exemplul celui care conduce, alta despre constientizarea limitelor si, cea din urma, despre acceptarea diferentelor dintre noi, o frumoasa trecere de la EU la NOI!
Asadar, Iisus și ucenicii Lui au venit în Capernaum. Și, fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeați între voi pe drum?
La Capernaum, în sinagogă, în zi de sâmbătă, Iisus a vindecat un bolnav și acesta va fi motivul pentru care fariseii, oamenii lui Irod și carturarii aveau sa-L ucidă.
I. Ajunsi in casă, Mantuitorul i-a întrebat pe apostoli care era motivul disputei dintre ei, pe care nu doar ca o observase dar o considera demna de o predica. Caci Iisus vrea să demaște un rau care stapaneste omul.
Ei insa tac…
Iar ei tăceau, fiindcă pe drum se întrebaseră unii pe alții cine dintre ei este mai mare.
Aflam ca mai inainte doreau să afle care dintre ei era mai important, care merita locul de lider intre cei care erau in preajma Invatatorului!
Acum insa se tem chiar și să-I răspundă… Raman incremeniti.
Motivul pentru care, deși ascultau de atata vreme Cuvântul Invatatorului, totusi nu înțeleg esentialul, este acela ca îi interesa cu totul altceva: „Cine este cel mai mare?”
In timp ce Iisus e modest și îi iubește pe toti, discipolii Sai doresc să fie sefi și se gândesc la statutul lor! Se gândesc la cu totul altceva decat la minunile si cuvinetele sfinte rostite de El.
Am putea zice ca merg alaturea cu drumul!
Aspirația realizării personale, face parte din trasaturile ființei umane! Iisus nu se opune realizării noastre… insa ne arată care trebuie să fie calea, ca modul in care ne putem implini visele este numai iubirea!
Realizarea noastra deplină nu trebuie să fie o piedica nici subiect de disputa, prilej de dominare a altora, de impunere a voinței proprii spre a fi in frunte.
Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Dacă vrei să te foloseşti de întâietate, cedeaz-o mereu altora!”
Aspirația realizării personale, face parte din trasaturile ființei umane! Iisus nu se opune realizării noastre… insa ne arată care trebuie să fie calea, ca modul in care ne putem implini visele este numai iubirea!
Realizarea noastra deplină nu trebuie să fie o piedica nici subiect de disputa, prilej de dominare a altora, de impunere a voinței proprii spre a fi in frunte.
Iisus ii intreaba de disputa dintre ei pentru ca ea este ceva simptomatic pentru natura umana.
Această discuție nu era o simpla cearta ca intre copii ci revelarea unei competitii, a unei invidii, care deterioreaza buna judecata si prietenia, acea concurență care se creează în viata, cand intoleranța, ura și judecare celorlalti ne stapanesc!
Aceste sentimente ostile corup, convingandu-te in ascuns ca fara celalalt toate ti-ar merge mai bine, ca doar el iti sta in calea progresului tau!
In loc sa iubesti si sa colaborezi, detesti si te incrancenezi!
Ca si crestini, trebuie sa tinem seama ca, ori de cate ori simtim ca nu putem accepta statutul celuilalt, cand ne deranjaza ca cineva e cu un pas inaintea noastra... Iisus se intristeaza!
El prefera sa fie Cel care piere decat ca eu, tu, noi toti - sa traim dominati de acest rau! Aceasta este dovada iubirii Sale neconditionate!
Noi, simtindu-ne limitele, neputintele, micimile... nu ne gandim sa ne daruim ci vrem sa supunem! E un mod de a uita ca nu suntem nici asa de buni, nici asa de capabili!
Iisus explica ca tocmai pornind de la aceste micimi putem deveni mari…
Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor.
Iisus rosteste aceste cuvinte, care sunt pana azi o lectie foarte importantă, de necontestat, desi putin pusa in practica!
Cuvintele Sale sunt o reflectie a celui Care Este Iisus: El este primul, fiind ultimul și slujitorul tuturor! Și ceea ce El Este, devine, trebuie sa fie un exemplu!
Libertatea, pe care Dumnezeu ne-o oferă, este cea care ne ajută ca, din iubire, eliberându-ne de acest duh rau care ne domina, să putem sa ne punem unii în slujba celorlalti!
„Fiul omului a venit să slujească și să-și dea viața pentru toți… Fiul omului va fi dat, va fi ucis și va învia”.
Iisus a venit deci sa slujasca, sa sufere umilinte si durere fizica, sa moara chiar si nu sa Se arate pe Sine ca un lider, nici cat este El de bun si superior noua, care respectă legea lui Dumnezeu. Nu!
Rostul Sau este sa Se puna la dispoziția noastră, sa ne ajute sa ne intelegem pe noi, sa ne salveze de propriile nostre fantasme, sa vedem cum raul ne domina intr-atat incat suntem capabili sa Il ucidem pe Cel fara de pacat!
Dar motivul esential al acestei slujiri nu este acela de a ne arata cat suntem de abjecti, corupti si rai, ci acela de a ne arata iubirea Sa…
Apoi, luând un copil, l-a pus în mijlocul lor și, luându-l în brațe, le-a zis: Oricine va primi în numele Meu pe unul din acești copii, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine.
II. Copilul este exemplul nevinovatiei si al fragilitatii, este cineva care are nevoie inca de ajutor!
Dacă privim la puritatea copiilor, vedem cum ar trebui să fie şi sufletele noastre pentru a putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Copiilor trebuie să le oferim cele bune şi folositoare pentru o temeinică dezvoltare a personalităţii lor.
Un părinte responsabil trebuie să se îngrijească de sănătatea copiilor, de educaţia şi de ocrotirea lor. Pe lângă toate acestea, un copil are nevoie de desigur, ca si noi, de Dumnezeu şi de învăţăturile Sale.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „Zâmbetul copilului este pentru mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu”.
Dar chiar si adult, omul ramane totusi o fiinta limitată, dependenta de ajutor, asa cum copilul este dependent de parintii sai!
Omul are nevoie de Dumnezeu si de cei din jurul sau!
Daca omul nu-și recunoaște starea de fiinta dependenta de aceste doua coordonate, va fi mereu în opozitie cu sine și cu lumea, ajungand fie sa fie exclus, fie sa fie un abuzator!
Copilul este modelul omului nou, al unui om curat, pentru care S-a intrupat Hristos! Iisus spune că cine il primește pe acest copil este ca El si cine este ca El este ca Dumnezeu!
Copilul este modelul omului nou, al unui om curat, pentru care S-a intrupat Hristos! Iisus spune că cine il primește pe acest copil este ca El si cine este ca El este ca Dumnezeu!
pentru Hristos omul realizat, implinit trebuie sa fie asemenea unui copil - pur, sincer, recunoscator, fericit sa fie fiul Tatalui care ii poarta de grija si il iubeste intr-atat incat Isi va da viata pentru el, pentru ca lui sa-i fie bine si sa fie capabil sa traiasca curat!
Imbinand cele doua fraze, Iisus ne sugereaza sa trecem de la lupta pentru suprematie, la grija pentru celalalt, de la dorinta de a stapani, de a fi sefi, la bucuria de a ne pune in slujba celorlalti; de la egoismul constrangator la generozitate!
Trecerea aceasta este posibila cultivand in noi iubirea!
Cine accepta neputintele, limitele, lipsurile altuia, accepta si propriul său adevăr, limitele si neputintele sale.
Daca ne repugna defectele altora, este pentru că ele reflectă propriile noastre defecte. Ne deranjează fragilitatea, slăbiciunea altuia pentru că oglindesc fragilitatea și vulnerabilitatea noastră.
Un parinte, vazand in copilul sau propriile neputinte, fie le accepta cu intelegere, incercand ca impreuna cu el sa le invinga, devenind si el mai bun, fie ajunge un agresor!
III. I-a zis Ioan: Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, și l-am oprit, pentru că nu urmează nouă.
Ioan avea un caracter puternic, fiind numit fiul tunetului.
Când samarinenii nu L-au primit pe Iisus, Ioan, împreună cu fratele său, I-au sugerat să trimită un foc din cer peste ei ca să-i ucidă, pentru că "ei nu sunt cu noi"…
Ioan era cel pe care Domnul îl iubea si isi permite sa exprime o opinie care cu siguranta devenea tot mai auzita in mijlocul lor: aceea a apartenentei legitime la grupul "elitist" al insotitorului Mantuitorului! El zice:"l-am oprit, pentru că nu urmează nouă".
A-L urma pe Domnul Hristos însemnă a urma pe Acel Domn care iubeste si pe ultimul talhar, care s-a jertfit pe Sine ca sa ne salveze, care e liber, care este acelas pentru toți, care este ultimul dintre toți, care nu exclude pe nimeni, care îi iubește pe toți fara deosebire si necondiționat…
Urmându-L pe El, toți devenim liberi… și iubind asemenea Lui... nu ar trebui sa mai fim in stare sa excludem pe cineva... nici chiar pe cei care nu sunt ca noi! Domnul are grija de toate! Nu e treaba noastra sa judecam pe nimeni si nimic!
Este minunat să aparțin Bisericii Ortodoxe si sa exist acolo dar nu EU ci NOI, un „noi” alcătuit din oameni liberi, deschisi, în drum spre adevăr, care Il cauta pe Domnul, care se ajută între ei, care se ingaduie intre ei, dincolo de toate diferențele posibile. Căci, Slava Domnului, suntem diferiți!
Niciunul nu trebuie sa imite pe nimeni, decat numai pe Hristos!
Fiecare trebuie sa se raporteze la Iisus cu propria sa personalitate… aducand un strop de culoare in acest curcubeu al firii umane!
Fiecare trebuie sa se raporteze la Iisus cu propria sa personalitate… aducand un strop de culoare in acest curcubeu al firii umane!
Relatia optima între un parinte si copilul sau este aceea in care primul isi accepta si isi iubeste copilul asa cum este, asa cum arata el, cu gusturile si aspiratiile sale, cu ciudateniile sale, chiar și cu greșelile sale. Pe acest mulaj al personalitatii, asumate de copil si acceptate de parinte, se aseza cu dragoste credinta!
Un copil te iubeste neconditionat si te iarta chiar daca-l pedepsesti! Asta e modelul!
Dumnezeu nu vine la noi cu putere, nu ne umilește cu perfecțiunea Sa, ci intră în legătură cu noi prin imaginea unui prunc slab, care e misterul întrupării!
„Și oricine Mă primește… primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine”… adică Cine Il accepta pe Iisus, Il accepta pe Dumnezeu, Cel care este iubirea Insasi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu