duminică, 31 ianuarie 2021

ZAKKAI - NUME PREDESTINAT


 

DUMINICA  LUI  ZAHEU

DIN SF. EVANGHELIE DUPA  LUCA 19, 1 - 10

În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon și, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. Și, văzând, toți murmurauzicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.

In ebraica zakkai inseamana curatpur!

Ironia sortii face ca numitul Zaheu, personajul pericopei evenghelice de astazi, sa fi fost, pana la intalnirea cu Iisus, oricum... numai curat nu!

Eu cred in puterea numelui! Dupa cum spune Scriptura, cea dintai sarcina pe care Dumnezeu i-a dat-o omului afost aceea de a da nume tuturor fiintelor create!
"Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice" Fa.2, 19-20

Dumnezeu i-a lasat, deci, omului misiunea asta grea si, gratie increderii divine, azi tot ce numim noi poarta marca intelepciunii omului dintîi!
Numele este o prima impresie! Cand te prezinti cuiva, mai intai iti spui numele! El are un rost, nu e doar un mijloc care ne permite sa ne strigam unii pe altii, ori sa ne intelegem intre noi... Numele are in el o ancestralitate - purtand incarcatura etimologica si astfel si o predestinare! De aceea una dintre primele si cele mai grele misiuni ale unui parinte este sa aleaga numele copilului sau! E ca o proorocire! El il va urma toata viata si va avea o reverberatie interesanta asupra destinului sau! 

Zaheu era vames, deci angajat al asupritorilor romani, era nedrept si necinstit, prin forta imprejurarilor era antipatic, neiubit de lume (ca toti vamesii), si, pe deasupra, mai era  mic de statura si deloc placut la vedere!
Numele lui insa, contrar acestor dezavantaje, insemna "Curat" si,  deloc intamplator, curat va deveni si acest om, gratie  intalnirii  binecuvantate cu Mantuitorul Hristos!

Zaheu, vamesul, in multimea aceea de admiratori ai Mantuitorului nu si-ar fi permis sa fie mai mult decat ... curios!
In el era, in mod evident, o cautare, o cautare pe care multi dintre oameni o au dar nu stiu ce sa faca cu ea! Era un fel de neliniste, un vid interior, senzatia ca ceva ii lipsea ...

Parintele Galeriu spunea intr-o predica, parafrazandu-L pe B.Pascal:
"De aceea a intuit acel intelept raspunsul Domnului:Tu nu M-ai cauta daca nu M-ai fi gasit!Dar, mai adanc decat nu M-ai fi gasit este “Nu M-ai cauta daca Eu n-as fi in tine”!

Auzise si Zaheu despre Iisus si s-a gandit sa mearga si el acolo, unde multimile se inbulzeau ca sa Il asculte, sa-L vada, sa-L atinga... 
Cum era scund, pentru a-L putea vedea a fost nevoit sa se urce intr-un arbore - un sicomor! 
Trebuie sa recunostem ca, daca s-ar fi gandit la pozitia lui sociala... sa se suie intr-un copac era un gest care l-ar fi compromis!
Zaheu era functionar de stat, avea deci o demnitate care impunea ascultare si chiar frica! 
Dar cautarea, dorinta lui ... au depasit logica sociala: el nu si-a pus problema ca "nu se facea" ca un angajat al romanilor sa se amestece in multimea aceea si sa se mai urce si intr-un copac! 
El a facut tot ce a putut ca sa-l vada pe Iisus, abandonandu-si pentru cateva momente orgolilul, prestigiul functiei sale!

Domnul l-a vazut cocotat in sicomor si... a decis sa intre in casa lui, rasplatindu-i curiozitatea, abandonul si indrazneala de a-si calca pe mandria sa de om al puterii - purtandu-se ca un amarat curios, riscand sa devina ridicol, "doar" ca sa-L vada pe Iisus!

Dar nici cocotatul, nici curiozitatea lui nu ar fi atras atentia Mantuitorului!, caci nu pentru astea 
l-ar fi ales Domnul!  
iisu a citit in inima lui si acolo a vazur omul curat care avea sa devina! 
Domnul i-a rasplatit dorinta de a-L cunoaste, onorandu-l, vorbindu-i, pronuntadu-i numele si nu numai atat, ci chiar invitandu-se in casa lui!
Caci Dumnezeu ne vine in intampinare, implinind, lamurind cautarile noastre.

Si ce bucurie pe Zaheu, pacatos si el ca si mine, sa fie onorat de Omul cel mai sfant al momentului si al tuturor timpurilor! 

Zaheu e coplesit. 
Atentia Mantuitorului produce in el o schimbare radicala! In timp ce toti se aratau surprinsi ca Iisus sta la masa cu vamesii si pacatosii, simtind ca Domnul l-a gasit si l-a ales anume pe el, Zaheu s-a smerit in sinea sa si a promis jertfa! 

Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit!

Despre Zaheu se stie ca s-a numarat intre apostolii Mantuitorului, pe care i-a insotit in munca lor de propovaduire, fiind chiar episcop intr-un anume moment - si sinaxarul nostru il cinsteste pe 20 aprilie!

Iata cum Mantuitorul i-a dat acestui om sansa de a-si cinsti numele, devenind... curat cu adevarat, iar noua ne-a lasat povestea lui spre a intelege ca botezul nu este decat o etapa pe drumul mantuirii si ca el, desi o sfanta taina, nu ne asigura automat mantuirea

Suntem crestini, botezati, practicanti. 
Cat oare de schimbati suntem de intalnirea cu Hristos? Si fiecare impartasanie este o sfanta intalnire cu El!
Cat de schimbati suntem dupa ce Trupul Sfant si Scumpul Sange se amesteca in trupul nostru ? 
Suntem noi oare constienti cu adevarat de marea taina a Euharistiei, care este o intalnire binecuvantata cu Hristos?
Ne spovedim, tinem post, ne impartasim... dar evoluam? Devenim macar un pic mai buni, mai atenti la aproapele nostru? Se pare ca este nevoie sa ne raportam permanent la dragostea noastra pentru oameni pentru ca sa cunoastem dragostea pentru Dumnezeu!
In Întâia Epistolă Sobornicească, Sfântul Apostol Ioan – in cap 4 ... spune: Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este!

Duminica binecuvantata tuturor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu