In vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși, care au stat departe și care au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Învăţătorule, miluiește-ne! Și, văzându-i, El le-a zis: Duceți-vă și vă arătați preoților. Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Iar acela era samarinean. Și răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Și i-a zis: Ridică-te și du-te! Credința ta te-a mântuit!
Luca 17, 12-19
In mod curent, acest pasaj evanghelic este socotit o invatatura privind recunostinta.
Am gasit insa si o alta abordare, pe care o asez aici cu smerenie.
Prima parte a Evangheliei după Luca este o instruire a ceea ce inseamna „ascultare”, deoarece omul devine treptat cuvântul pe care-l ascultă!
Vom asculta cuvantarea de pe munte – care este un fel de autobiografia lui Iisus –si, ascultând-L pe El, devenim ca El.
De la primul capitol la al nouălea este vorba de ascultare.
Cuvantul Sau ne si face egali cu El, scopul final al ascultării fiind
schimbarea la față.
Partea a doua a Evangheliei lui LUCA este tocmai descrierea chipului: fiecare pericopă arată o parte din acest chip!
Deci ne aflam pe drum!
In vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși, care au stat departe și care au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Învăţătorule, miluiește-ne!
În timp ce Iisus intră în sat, leprosii îi vin în întâmpinare.
Daca vrei să vezi chipul lui Dumnezeu, trebuie sa-I asculti Cuvântul, si ascultandu-L, chipul lui Dumnezeu va fi si chipul tău, deoarece vei deveni ca El.
In centrul Evangheliei se află deci schimbarea la față, chipul inseamnd identitatea – suntem deci după chipul și asemănarea lui Dumnezeu!
Partea a doua a Evangheliei lui LUCA este tocmai descrierea chipului: fiecare pericopă arată o parte din acest chip!
Noi nu avem si nu privim chipul dintru inceput!
Un om, până la sfarsitul vietii, are fața pe care și-o merită! Fata sa imprumuta trasaturile specifice ale vietii sale, a felului in care traieste! Întreaga viață ne construim chipul pe care se oglindeste si inima noastra!
Această parte a Evangheliei urmareste drumul (călătoria) lui Iisus la Ierusalim, prezentându-ne chipul Său, calatorie care se încheie pe cruce, cand ne arata identitatea Sa de Fiu egal cu Tatăl.
Toti parcurgem de fapt drumul spre un anume Ierusalim!
Calatoria asta are si ea niste etape:
- Prima parte a acestei călătorii este presarata cu momente care ni-L ararta pe Iisus care este Iubire.
- Prima parte a acestei călătorii este presarata cu momente care ni-L ararta pe Iisus care este Iubire.
- A doua parte amintește de Ierusalimul catre care Iisus se îndreaptă, parcurs care prezinta ideea fundamentală care este mântuirea.
Textul ne spune că mântuirea este iubirea data in dar de Dumnezeu. Sunt mântuiți numai cei care acceptă aceasta iubire daruita. Prin urmare, mântuirea este un dar, este milă si dragoste neconditionata!
- Dar a treia parte a calatoriei spre Ierusalim, loc în care se revelează slava fața lui Dumnezeu, mântuirea, nu o vor parcurge toti cei care au pornit in aceasta calatorie!
In vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși, care au stat departe și care au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Învăţătorule, miluiește-ne!
În timp ce Iisus intră în sat, leprosii îi vin în întâmpinare.
Bolnavii de lepra erau obligați să stea afară, în deșert.
Imaginea aceasta are rostul de a ne spune că-n fiecare sat, în orice loc în care trăiesc oameni, există mereu o parte unde isi duce viata o lume mizerabilă și marginala.
Biblic vorbind , leprosul este simbolul morului în viață.
Biblic vorbind , leprosul este simbolul morului în viață.
Este mortul credincios care traieste o singura constrangere, aceea a excluderii. Este omul care nu are niciun drept, nici uman, nici religios, („Leprosul, cel ce are această boală, să fie cu hainele sfâșiate, cu capul descoperit, învelit până la buze, și să strige mereu: necurat! necurat!”Lev. 13,45) care locuieste în afara satului si care, la intalnirea cu ceilalti oameni, era obligat sa strige: „Sunt necurat!”
La urma urmei, lepra este vizualizarea mortii pe care omul o are înăuntrul său, expresia păcatului! Pedeapsa pacatului radical este excluderea, singurătatea, a fi al nimănui! „Nu este bine ca omul să fie singur”. a zis Dumnezeu!
Primul rău al omului s-a produs cand s-a despărțit de Dumnezeu, de Tatăl, iar al doilea, cand Cain l-a ucis pe Abel, fratele sau!
Întreaga istorie a omenirii este marcata de despărțire… și așa trăim și viața noastră pana azi!
Acești zece leproși îi ies în întâmpinare Domnului.
Acești zece leproși îi ies în întâmpinare Domnului.
Am mai spus si repet: cultura iudaica are o mare legatura cu simbolistica numerelor!
Zece este numărul minim al creerii unei comunitati!
Zece este și numărul degetelor. Si ceea ce le lipseste leproșilor sunt tocmai degetele mâinilor! Omul fără degete la mâini nu poate munci!
Daca zece este simbolul totalității, al comunității, altfel spus, toți suntem leproși, adica necurati!
Dacă am urmărit capitolele anterioare ale Evangheliei - istoria hidropicului, ca si cea a fratelui mai mare, care vrea dreptate la impartirea averii...- am înțeles că, pentru mântuire, pe noi ne cam
paste excluderea!
La întâlnirea cu leprosul, descrisa in cap. 5, Iisus îl atinge pe acesta, lucru interzis! Apoi se spune că leprosul s-a dus să vestească Evanghelia, în timp ce Iisus s-a retras în deșert, adică Iisus se auto-exclude, devine ca leprosul, și leprosul duce vestea vie pentru că e vindecat. Metaforic vorbind, acest text ne sugereaza că Iisus a luat lepra asupra Sa și, ranit fiind El, noi am fost vindecați!
Leproșii "au stat departe".
Dar vocea leproșilor, se aude strigand Iisuse, Învăţătorule, miluiește-ne!
Sunt cele dintâi persoane în întreaga Evanghelie care-I spun lui Iisus pe nume!
Lui Iisus îi vor spune pe nume numai orbul din Ierihon și tâlharul de pe cruce!
Numai aceste categorii au fost "autorizate" să-I spună lui Iisus pe nume. Caci, a spune pe nume cuiva inseamna a avea o anume relatie cu el!
Noi spunem Tu, Doamne, tocmai pentru ca suntem într-un raport special cu Dumnezeu, si nu pentru că am fi buni, pioși, devotați, ci pentru că suntem niste pacatosi, leproși, orbi, alaturi cu drumul, tâlhari si asta ne indreptateste!
În cartea Pelerinul rus se află rugăciunea inimii , rugaciunea invocării numelui lui IISUS. Invocarea acestui nume este mântuirea!
Invocarea leproșilor conține totul:
În cartea Pelerinul rus se află rugăciunea inimii , rugaciunea invocării numelui lui IISUS. Invocarea acestui nume este mântuirea!
Invocarea leproșilor conține totul:
- Iisuse - „Iisus” înseamnă Dumnezeu mântuiește. si tocmai a-I pronunța numele, ca de la prieten la prieten, constituie mântuirea noastra!
–„Învățătorule”, adică Cel care învață calea mântuirii
– „miluieste-ne”. Caracteristica esentiala a lui Dumnezeu este mila si iubirea Sa neconditionată, ospitalitatea Sa absolută, care are ca singura conditie nevoia noastră!
–„Învățătorule”, adică Cel care învață calea mântuirii
– „miluieste-ne”. Caracteristica esentiala a lui Dumnezeu este mila si iubirea Sa neconditionată, ospitalitatea Sa absolută, care are ca singura conditie nevoia noastră!
Dumnezeu nu este îndurător, ci este îndurare duioșie, mila, dragoste!
Si văzându-i, El le-a zis: Duceți-vă și vă arătați preoților.
Si văzându-i, El le-a zis: Duceți-vă și vă arătați preoților.
Daca cei zece leproși ne reprezinta, inseamna ca Iisus ne spune sa mergem liniștiți către casa lui Dumnezeu. Nu trebuie să fim perfecți pentru a ne indrepta către Dumnezeu. Dacă aștept să fiu perfect ... nu mai ajung niciodata la El! Trebuie sa recunosc ca sunt lepros si sa ascult indemnul de a merge unde ma trimite! La preot!
Pentru că lepra noastră constă în lipsa încrederii în Dumnezeu, în noi înșine și în ceilalți. Acolo unde există încredere incepe vindecarea, începe să dispară lepra.
Încrederea este manifestarea esentiala a iubirii, caci iubirea este un act de încredere, un act de credință!
Încrederea este manifestarea esentiala a iubirii, caci iubirea este un act de încredere, un act de credință!
Cât timp un om nu are încredere în iubire, cauta mereu dovezi si le cere. Cel care nu crede în iubire, devine tot mai nefericit si, cu cât îi vei da mai multe dovezi de iubire acestui om, cu atât va fi mai rau, caci tot nu va crede!
Textul evanghelic ar trebui sa ne incarce cu acesta incredere ca, mergand si noi spre Ierusalim, viața noastra sa se schimbe.
Tocmai călătorind alaturi de Iisus ne vom schimba, ne vom vindeca… gratie încrederii și a Cuvântului Sau.
Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit.
În cap. 4, locuitorii Nazaretului, care-L cunoșteau pe Iisus, au cerut un semn care să dovedeasca puterea Lui.
În cap. 4, locuitorii Nazaretului, care-L cunoșteau pe Iisus, au cerut un semn care să dovedeasca puterea Lui.
În schimb, aceștia zece leprosi se încred într-o promisiune, într-un cuvânt "mergeti" și ei pleaca.
Leprosii se vindecă, în timp ce locuitorii Nazaretului nu vor avea parte de nici o minune! Pentru ca nu cred!
Totul prinde viata prin încredere, care este cea dintâi și cea mai mare manifestare a iubirii. Dacă nu există încredere, nu există nimic!
Totul prinde viata prin încredere, care este cea dintâi și cea mai mare manifestare a iubirii. Dacă nu există încredere, nu există nimic!
Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Iar acela era samarinean.
Cel care se întoarce aparent nesocotește porunca lui Iisus.
Cuvântul „a se întoarce” inseamna si „a se schimba”. Adică a schimb direcția drumului său.
Templul, care reprezenta izvorul vieții, nu este insa acea construcție din piatră, ci încrederea în acest Om care i-a restaurat viața.
Ca „s-a intors... la Iisus” este tocmai convertirea sa. Si, cu glas mare slavind pe Dumnezeu, s-a aruncat cu fața la pământ, la picioarele Lui Iisus și I-a mulțumit!
Cei zece au fost toți vindecați. Am putea spune ca ei sunt întreaga omenire. Toată omenirea este deja vindecată de Domnul în calea Sa caci El a murit pentru toți, Și-a dat viața pentru toți și toți suntem vindecați prin El de moarte!
Dar nu toți înțelegem că a ne întoarce la El este mântuirea! Sa fii cu El este izvorul vieții, și nu faptul de a fi curățiți de lepră. Pentru că ... altfel omul moare din nou.
Mântuirea nu este o buna sănătate trupească, ci altceva. Sănătatea, mai devreme sau mai târziu, tot dispare - e firescul vietii.
Mântuirea este raportul nostru cu Dumnezeu, a ne întoarce la El, a-L preamări pe El cu glas mare, a-I mulțumi Lui, a fi mulțumiți de darul primit, care este Euharistia.
Tocmai prin Euharistie noi trăim credința și întâlnirea cu Iisus, care ne-a iubit, S-a jertfit și ne-a mântuit.
Iisus a zis: Oare nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt?
Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Și i-a zis: Ridică-te și du-te! Credința ta te-a mântuit!
Suntem leproși. Încă suntem printre cei nouă, deoarece singurul care se reîntoarce este străin, adica este altfel, nu este ca noi, nu este unul de-ai noștri. Este samaritean, adica un infidel. Si tocmai el, un om dintr-o altă „specie”… da slava!
Intre leprosi insa... el era una cu ei, impartasa cu ei aceeasi nefericire!
Văzându-l pe cel care s-a întors, Iisus se gândește la toți ceilalți care sunt... departe, care deja se simt iubiți și mântuiți, la toți oamenii, fara sa excluda pe nimeni. Toți suntem mântuiți dacă primim darul mântuirii și ne innoim.
Cine primeste Euharistia este trimis, ca si un apostol.
Văzându-l pe cel care s-a întors, Iisus se gândește la toți ceilalți care sunt... departe, care deja se simt iubiți și mântuiți, la toți oamenii, fara sa excluda pe nimeni. Toți suntem mântuiți dacă primim darul mântuirii și ne innoim.
Cine primeste Euharistia este trimis, ca si un apostol.
Aceeași iubire pe care am experiat-o eu – adica iubirea Tatălui față de toți fiii Sai în Fiul, Cel care m-a iubit atat încât Și-a dat viața si pentru mine și prin rănile Sale mi-a vindecat si bolile mele – eu trebuie sa o duc si altora.
Un creștin care urmărește numai propria sa mantuire, interesul său egoist, nu poate spune ca Il iubeste pe Dumnezeu. Creștinul care ii exclude ori ii nesocoteste pe altii este asemenea lui Iacob și Ioan care doreau să ardă satul samaritenilor pentru că nu L-au primit pe Iisus!
Dacă noi nu auzim intrebarea Mantuitorului „dar ceilalți nouă unde sunt”, atunci când celebrăm Euharistia sau când ne rugăm, este evident ca nu L-am cunoscut pe Dumnezeu ci doar ne folosim de acel Dumnezeu, pe care L-am inventat pentru ca sa ne fie bine dupa cum vrem noi.
Dacă-L cunoaștem pe Dumnezeu – care este Tatăl tuturor și care-i iubește pe toți – vom merge să-L vestim tuturor.
Dacă nu, suntem precum Cain care, fiind întrebat de Domnul „Unde este fratele tău?”, răspunde „Oare sunt responsabil eu de fratele meu?”
Cine răspunde astfel, deja și-a ucis fratele, Tatăl, și s-a ucis pe sine ca fiu! Cine nu se preocupă de „alții” i-a ucis și s-a ucis pe sine ca fiu al lui Dumnezeu și L-a eliminat pe Dumnezeu din viața sa, în ciuda tuturor rugăciunilor și mataniilor facute!
Spunandu-i "Ridica-te" ne sugereaza Invierea . Caci omul acela chiar traia o înviere.
Spunandu-i "Ridica-te" ne sugereaza Invierea . Caci omul acela chiar traia o înviere.
„Și mergi!” , ii mai spune. Unde sa mearga daca nu spre ceilalți nouă!
Apoi îi zice: „credința ta te-a mantuit”.
Apoi îi zice: „credința ta te-a mantuit”.
Dumnezeu este mântuirea. Credința noastră insa este cea care ne mântuiește, deoarece credința inseamna încrederea în El.
Credința înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu, și-L cunoaștem doar dacă Îl experiem… și-L experiem doar dacă cineva ni-L mărturisește!
Iisus zice mereu: „Credința ta te-a mântuit, deci nu Eu”!
Desi Iisus este mântuirea si El a venit pentru a ne mântui… dacă eu, nu o doresc și nu cred, El nu poate să mi-o dea !
„Credința ta” constă in a admite că ești un lepros, adica a asuma statutul de necurat, si a alege să-I urmezi lui Hristos, să strigi, să-L chemi pe nume, să asculți ce spune, să cauti sa intelegi, sa mergi pe drumul cel nou si sa descoperi izvorul vieții noi, sa te întorci mereu din drumul pacatului la El!
„Credința ta” constă in a admite că ești un lepros, adica a asuma statutul de necurat, si a alege să-I urmezi lui Hristos, să strigi, să-L chemi pe nume, să asculți ce spune, să cauti sa intelegi, sa mergi pe drumul cel nou si sa descoperi izvorul vieții noi, sa te întorci mereu din drumul pacatului la El!
Îl vei iubi tot mai mult, Îi vei mulțumi tot mai plin de credinciosie si Ii vei da slava!
Când te întorci la El prin iubire tu insuti ești o bucata de iubire din care se hranesc si alții.
Amin
Sursa:
Cateheze biblice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu