DESPRE CREDINCIOSIA LUI DUMNEZEU, INVIDIE SI CRIMA

Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om a sădit vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Și, la vremea potrivită, a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roadele viei. Dar ei, punând mâna pe el, l-au bătut și i-au dat drumul fără nimic. Și a trimis la ei, iarăși, altă slugă, dar și pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul și au ocărât-o. Și a trimis alta. Dar și pe aceea au ucis-o; și pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le. Mai avea și un fiu iubit al său și în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor rușina de fiul meu. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră. Și, prinzându-l, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie. Deci, ce va face stăpânul viei? Va veni și va pierde pe lucrători, iar via o va da altora. Oare nici Scriptura aceasta n-ați citit-o: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta și este lucru minunat în ochii noștri»? Și căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înțeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Și, lăsându-L, s-au dus.”

MARCU 12, 1-12

"Invidia e rădăcina crimei. Așa s-a întâmplat la început cu Cain și Abel. Cain nu putea aduce fratelui său vreo vină, mare sau mică! Dar când a văzut că Stăpânul universului primește cu plăcere darurile aduse de fratele său ca jertfă, iar pe ale sale nu le primește din pricina trândăviei sale, îndată i s-a deșteptat invidia în suflet, iar în minte i-a încolțit rădăcina uciderii, invidia a dat rodul acela aducător de moarte; și uciderea a fost înfăptuită.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LIV, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 205

Pericopa evanghelica de astazi, una din cele mai importante, este plina de simboluri - mentionata de toti cei trei evanghelisti sinoptiic!

Rostirea acestei pilde are loc cu cateva zile inainte ca Mantuitorul sa dovedeasca ca El este Fiul Stapanului pe care lucratorii viei pomenite (arhiereii, fariseii si carturarii timpului ) aveau sa-L omoare! 

Am putea spune ca nici nu este atât o pildă, cat, mai curand o alegorie, deoarece fiecare cuvânt din text are o însemnătate precisă. 

Astfel:
Stapanul este intruchiparea lui Dumnezeu Insusi;
Via este lucrarea lui Dumnezeu, lucrarea sfanta de mantuire a lumii iar lucratorii viei sunt cei chemati sa pregateasca intrarea oamenilor in Imparatia Lui Dumnezeu ;
Turnul de paza simbolizeaza templul; 
Teascul este viata spirituala a poporului ales de Dumnezeu; 
Slujitorii trimisi de stapan si ucisi de lucratori sunt
porocii; 
Iar Fiul stapanului este preinchipuirea lui Hristos!

Poporul evreu, pentru credinta si marea sa evlavie ce I-o purta Lui, a fost ales de Dumnezeu - dintre toate popoarele - pentru punerea in practicare a planului Sau pentru mantuirea lumii. 

El i-a dat acestui popor Legea lui Moise, care continea reguli religioase morale si cultice necesare pentru a putea sa-si pastreze identitatea, pentru a lucra in via Domnului, asa cum se spune in pilda.

Această alegorie este o explicare a raportului nostru cu Domnul, în lucrarea Sa asupra vieții noastre, în istorie; ea ne arată ceea ce face El și cum raspundem noi –  ca persoane, ca popoare, ca Biserică. El este fidel, credincios, iar noi Îl aruncăm. 

Până la urmă insa cine câștigă? Vom vedea…

Legat de simbolul pietrei din capul unghiului, e necesar poate sa amintim cate ceva si despre autor, Sf.Evanghelist Marcu.

Acesta a fost evreu si Evanghelia sa a scris-o  in limba greacă, la Roma, unde se vorbea latina. Scrierea sa a fost dedicata deci unor oameni care nu erau nici evrei, nici greci și nici romani, ci în mare parte sclavi de diferite origini.

El reușește insa sa se facă înțeles de acestia folosind aproape 1000 de cuvinte de baza pe care orice om, din orice cultura ar fi provenit, le cunostea si le stia fiindu-i necesare zi de zi- apa, aerul, pământul, focul, pomii, pietrele, câmpurile, munții, ploaia, sămânța – precum și părți ale trupului uman – urechea, nasul, gura - prezentând functiile esentiale ale acestuia: a umbla, a fi blocat, a vedea, a fi orb, a asculta, a nu asculta, a vorbi, a fi mut, a avea mâna închisă sau deschisă, a iubi, a urî, precum și alte sentimente…
Așadar, folosind cuvinte ce definesc lucruri elementare, el le abordeaza cu un dublu sens, cel pe care apoi omul îl poate pricepe…

Cum spuneam, el fiind evreu, a scris in greaca ... gandind evreieste! In limba ebraică "piatra" se spune „ban”, iar „fiu” se spune „ben” In aceasta limba insa vocalele nu se scriu, astfel aceste două cuvinte, au aceeasi grafica! 
Așadar „piatra aruncată” poate înseamna și „ fiul aruncat" adica fiul ucis! 

Expresia.. "«Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului;" devine mesajul clar al jertfei si maretiei lui Hristos!
Credinciosia (fidelitatea) lui Dumnezeu se loveste in chip dramatic de lipsa de credinciosie a omului: cu cât ne face Dumnezeu mai mult bine, cu atât mai abitir noi rapundem cu rău . 
Dumnezeu insa nu abandoneaza - El nu tradeaza omul chiar daca merita - ba chiar intervine efectiv prin Fiul Sau. 

Ca raspuns la "aruncarea" lui Dumnezeu, raul extrem pe care l-a putut face omul, El ne ofera de fapt cel mai mare bine: moare pentru noi pe cruce și ni Se descoperă ca fiind Dumnezeu!
De fapt, tocmai in acest rau se manifesta iubirea desavarsita a lui Dumnezeu care asa ne ofera mântuirea ! 
Faptul ca "piatra aruncată" ajunge în capul unghiului este tocmai revelația lui Dumnezeu în lume, este dezvaluirea puterii Lui, care este o dragoste dincolo de simturi, mai mare decât orice tradare a omului, care poate trece peste cel mai mare pacat !
Omorându-L pe Dumnezeu, rastignindu-L pe Iisus pe cruce, omenirea a comis cel mai mare pacat – iar El, in schimb, a daruit omenirii cel mai mare bine: Si-a dat viața ca sa ne rascumpere. Aceasta este puterea Sa! Aceasta este puterea reala, adevarata a iubirii Sale!
Evanghelia ne vorbeste tocmai despre aceasta putere imposibil de imaginat!

Sacrilegiul comis acum 2000 de ani, nu ii priveste insa doar pe iudei, ci vorbeste despre ceea ce facem toti, ca oameni, permanent in viata noastra , caci avem tendinta de a repeta continuu grozavia! 

Negarea lui Dumnezeu, ca si acceptarea Lui de forma, fara jertfirea de sine, este de fapt o repetare a uciderii! 
Dar, paradoxal, poate fi si inceputul drumului spre mantuire!
Pilda lucratorilor rai prezinta tocmai cheia desfasurarii întregii istorii de mantuire a lumii, până la sfârșitul ei…

Cat despre planul lui Dumnezeu, indeplinit pe pamant prin alesii sai, slujitorii Sai, el consta in pregatirea oamenilor pentru mantuire, spre a dobandi viata fericita din Imparatia lui Dumnezeu. 

Cei care nu lucreaza dupa voia lui Dumnezeu, nu vor intra in Imparatia Lui, dar nici nu vor putea zadarnici planul Lui de mantuire a lumii! 

Iata cum concluzioneaza Sfantul Ioan Gura de Aur principalele idei inscrise in aceasta PILDA A LUCRATORILOR RAI:

"Multe lucruri arata Hristos in aceasta pilda:

Ca Dumnezeu a purtat de grija iudeilor de la inceput;

ca ei dintru inceput au fost niste ucigasi;

ca Dumnezeu n-a lasat nimic din cele ce trebuiau pentru purtarea lor de grija;

ca nu S-a intors dinspre ei nici dupa ce au ucis pe profeti, ci a trimis chiar pe Fiul Lui;

ca unul si acelasi este Dumnezeul Noului si Vechiului Testament;

ca moartea Fiului Lui are sa savarseasca mari lucruri;

ca iudeii au sa sufere cea mai cumplita pedeapsa pentru rastignirea Lui si pentru indrazneala lor;

ca au sa fie chemate neamurile si ca iudeii au sa cada."

O zi binecuvantata!