LIBERTATE SI SMINTEALA

„Zis-a Domnul: Cine va sminti pe unul din aceștia mai mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare. Și, de te smintește mâna ta, taie-o, că mai bine îți este să intri ciung în viață decât, având amândouă mâinile, să te duci în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Și, de te smintește piciorul tău, taie-l, că mai bine îți este ție să intri fără un picior în viață decât, având amândouă picioarele, să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Și, de te smintește ochiul tău, scoate-l, că mai bine îți este cu un singur ochi să intri în Împărăția lui Dumnezeu decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare. Bună este sarea; dacă însă sarea își pierde puterea, cu ce o veți drege? Aveți sare întru voi și trăiți în pace unii cu alții. Și, ridicându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeei, de cealaltă parte a Iordanului, și mulțimile s-au adunat iarăși la El și iarăși le învăța, după cum obișnuia.” MARCU 9,42-50; 10, 1

Azi avem de parcurs un text cu multe afirmații, aparent, rostite la întâmplare. 

Cea dintâi, din versetul precedent, - "oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa" - se leagă de textul anterior, în care s-a vorbit despre numele lui Iisus: „am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău”…  Se reia astfel tema numelui, subliniind „slujirea în numele Lui Hristos”. 

În opoziție, în versetul următor se vorbește despre slujirea rea, care produce sminteala, care are legătură cu decizia pe care trebuie să o luam, aceea de „a tăia și a arunca” de la noi - ceea ce-i scandalizează pe unii - mâna, piciorul, ochiul! Dacă nu facem așa, ne aruncăm propria viața în focul gheenei.

„Gheena” este o vale, la vest de Ierusalim, situata în afara zidurilor, un loc în care se afla templul lui Moloh si unde se sacrificau victimele umane mai înainte ca evreii să cucerească Ierusalimul. Acolo se duceau gunoaiele din oraș și se ardeau. Era o groapă de gunoi unde focul ardea permanent. 

Acest loc a devenit simbolul risipirii vieții aruncate în focul care nu se stingea, arzând mereu. Altfel spus, dacă tu nu decizi îți arunci viața la gunoi.

Cuvântul foc are legătură cu „focul Duhului Sfânt”, care ne dă înțelepciunea, aceea care ne permite să trăim în pace cu noi si cu toți oamenii.

Sminteala este piatra de care te împiedici, care te pune la pamant si care astfel te opreste!

Multe dintre acțiunile noastre îl împiedică pe aproapele nostru să crească, opusul slujirii fiind sminteala!

Noi putem să-i smintim pe alții chiar fără să ne dăm seama. Există oameni care spun: „asa sunt eu, ce am in gusa si-n capusa". 

Dar e posibil ca reactia noastra spontana in raport cu adevarul sa fie o lovitura pt celalalt. Cu alte cuvinte, este necesar să ne gandim la impactul reactiilor noastre asupra celuilalt .

Trebuie să fim cinstiti, dar nu-i suficient, căci uneori adevărul lovestește, demolează in loc sa construiasca!

Adevarul in Duh are o evoluție progresivă, creatoare, răbdătoare, binevoitoare, știe să aștepte si  nu aduce mânie…

Adevărul și iubirea trebuie sa fie tinute impreuna si, evident, nu este ceva usor, dar fără aceasta maniera de a spune adevarul am putea sminti și prin lucrurile bune, cu cele mai bune intentii!

Decât să smintim, ne spune Iisus, „mai bine îți este să intri ciung în viață decât, având amândouă mâinile, să te duci în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge”…

Cand spune "Cine va sminti pe unul din aceștia mai mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare" Iisus nu îndeamnă de fel la sinucidere sau la crimă, ci vrea sa ne faca sa intelegem ca a sminti (a provoca un scandal sau durere) este o adevărată sinucidere pentru tine insuti! 

Din felul în care celălalt simte acțiunea mea, eu trăiesc sau nu iubirea mea în raport cu el. Iar a trăi iubirea fata de aproapele meu este esential, conform poruncilor dumnezeiesiti!  Dacă nu iubesc pe aproapele meu, nu sunt demn de Hristos, nu pot spune ca-L iubesc pe Dumnezeu!

Stiind acestea nu ar mai trebui să ne gasim scuze pentru raul facut doar pentru ca am spus adevarul!  De fapt, mereu ne certăm și ne ucidem unii pe altii pentru adevăr!

Iisus nu ne îndeamnă să ne auto-mutilăm, ci să luam decizii în favoarea vieții și să ne lepadam de tot ceea ce este gunoi, ce este mort in viata noastra.

Să privim la ceea ce facem și să ne întrebăm in ce masura fapta noastră distruge si ne distruge!
Există numai un singur lucru care construiește: ceea ce facem cu si din iubire!

Mana, piciorul, ochiul sunt organe care il ajuta pe om sa traiasca - sa munceasca, sa se deplaseze, sa vada. 

Dar mâna inseamna si caritate, piciorul nădejdea iar ochiul credința, ajutându-ne să contemplam creatia!

Versetele acestea ne invită să cerem de la Domnul acest foc al iubirii, esential pentru a fi demni de Hristos, foc care ne da înțelepciune, care ne aduce pace, care este sumumul tuturor binecuvântărilor.

Pericopa ne oferă însușirile omului liber si este un apel la a fi conștienți de puterile libertatii noastre!