Mai înainte de a comenta textul, din Marcu, sa ne reamintim contextul!
Ne aflăm în cea de a treia zi de cand Iisus se afla în Ierusalim:
El a intrat duminica, pe mânzul asinei; apoi luni, a blestemat smochinul și a intrat cu furie în Templu (ziua a doua); si acum, este ziua a treia, marți, o zi foarte lungă; apoi va urma o altă zi, în care merg să caute camera de sus; apoi ziua va lua sfârși, si va începe ziua a șasea!
Daca ne amintim, la inceputul Evangheliei dupa Marcu, după vindecarea soacrei lui Petru, Iisus și-a început misiunea printr-o "încălcare a Legii", căci El atinge un lepros - si, dupa lege, nimanui nu-i era ingaduit sa se atinga de un lepros - și-l trimite să vestească Evanghelia.
Vindecandu-l apoi pe slabanog, ii spune acestuia: „Iertate îți sunt păcatele tale”.
Evident intrebarea „Cine este Acesta care iartă păcatele?” plutea in aer caci după Lege numai Dumnezeu are puterea de a ierta.
Legea condamnă (acuză), discriminează, îi separă pe cei buni de cei răi, dar nu iartă, nu pedepsește, nu ucide… Însă Iisus are o altă lege: legea care il accepta pe om așa cum este!
Apoi Evanghelia continuă până ajunge la cap. 12 cand are loc lupta definitivă, adică "transformarea Templului”, căci deja Iisus este Domnul Templului.
Arhiereii, cărturarii și bătrânii „vin la El”, cu totii si, prin întrebările pe care le pun, Îl contestă pe Iisus!
Bătrânii erau puterea economică, deci reprezintă averea, posedarea… căci dacă nu ai bani, nu poți realiza nimic…
Cărturarii erau puterea culturală. În zilele noastre – cu mass-media – este nevoie de această putere… Pentru ca aceasta să ofere mereu iluzia, justificarea teoretică, adică știe să înșele bine, astfel încât să fie propus ceea ce dorește puterea.
Arhiereul reprezintă puterea religioasă și politică; deși puterea politică le era limitată, aveau o mare importanță!
Deci, ei reprezintă toate formele puterii.
Și toti considerau că erau investiti de Dumnezeu, asa că au venit la Iisus ca să-L apere pe Dumnezeu!
Vorbele pe care I le spun privesc „puterea”: „Cu ce putere faci aceste lucruri?” Cine ți-a dat puterea să faci aceste lucruri?
Ei se referă la lucrurile pe care Iisus le-a înfăptuit cu puțin timp mai înainte, când a intrat în Templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, spunându-le să nu facă din Templu „o peșteră de tâlhari”, un loc în care se cumpără și se vinde…
Iisus ne tot spune de atunci, că nu avem cu Dumnezeu o relatie potrivita, ca ne comportam ca niste hoți, căci urmărim numai interesul nostru si tot ce facem e sa ne luptam sa ne fie bine.
In spatele "puterii”, stă problema „chipului lui Dumnezeu” - "Cu ce putere faci aceste lucruri?”…si Iisus le-a raspuns printr-o intrebare:
„Vă voi întreba și Eu un cuvânt; răspundeți-Mi, și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeți-Mi!
Ei, nu se așteptau nici să li se raspunda, nici sa li se pună o întrebare!
Întrebarea lui Iisus este insa subtila si ii pune in incurcatura. Caci Ioan Botezătorul proclama pocainta, invita la botezul pocaintei, ceea ce înseamnă sa accepti să te schimbi. Cine nu vrea să se schimbe, niciodată nu va înțelege nimic. Ioan era cel care pregătea calea Domnului!
Si Iisus începe să semene dubiul. Lupta devenise aceea dintre un om liber (Iisus) și mulți oameni care „prizonieri" ai fricilor lor, indiferent care.
Daca la intrebarea „Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni?”, ei ar fi răspuns corect, ar fi putut intra într-un real dialog cu Domnul, ieșind de sub influenta obsesiei puterii în care erau prinsi. Doar ca ei erau foarte siguri că aveau dreptate; când insa își dau seama că lucrurile pot fi diferite, incearca sa se puna la adapost!
Și ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-ați crezut în el? Iar de vom zice: de la oameni - se temeau de mulțime, căci toți socoteau că Ioan era într-adevăr proroc. Și răspunzând, au zis lui Iisus: Nu știm.
Le era frică de mulţime; toţi considerau că Ioan era într-adevăr un profet. Nu pare sa fi fost atinsi in mod special de vorbele lui Iisus. Îi interesează doar cum să se apere. Deci, se straduiesc să fie atenți la ce răspund…
Cand sunt atent doar la ce spun, înseamnă in general că nu caut preponderent adevărul, si poate nici nu mă interesează! Singurul lucru important este apărarea imaginii mele, a propriilor mele interese! Această atitudine o au si acesti oameni ai puterii , ceea ce vine sa confirme banuiala că și ei contribuisera la noua stare a Templului care devenise o tâlharie, un loc de comerț, de profit, nu un loc de comuniune cu Dumnezeu si cu comunitatea, ci un loc al exploatării lui Dumnezeu pentru a atrage si a stăpâni, pentru a avea putere!
Este pe Netflix un serial de tip gosspel- GREENLEAF - care are ca subiect o perioada de cumpana din viata familiei unui pastor protestant de culoare din Alabama. Religia poate fi un instrument control, putere, de manipulare si profit in astfel de congregatii! Trist, dar cand biserica devine o antrepriza... esecul e lamentabil!! Pana azi, cine vrea sa aibe putere se foloseste si de biserica! Gasesc asta un joc "la doua capete", foarte periculos!
Iisus a fost ucis de autoritatea religioasă, pentru că El nu era de acord cu jocuri de acest tip, dorea ca nimeni sa nu se folosească de Dumnezeu… Nici Biblia nu-i de acord să ne folosim de Dumnezeu pentru a obține sau a conserva puterea! De aceea profeții s-au împotrivit mereu puterii.
Iisus vorbeste de Ioan Botezătorul, pe care toți îl considerau un profet… iar locul lui de propovaduire era deșertul, nu Templul (cf. Mc. 1)… În deșert Ioan chema la pocainta. In deșert trebuie sa mergi ca sa-L intalnesti cu adevărat pe Dumnezeu! Pomenindu-L pe Ioan, Iisus vrea să ne întrebe si pe noi ; "Despre care Dumnezeu vorbiti voi?”…
Aceste persoane "de vaza" erau precum smochinul: plin doar cu frunze, dar fără rod… Iisus le oferă totusi sansa de a rodi.
„Dacă spunem din cer, ne va întreba: de ce nu ați crezut în El ?” Si ei nu L-au crezut, pentru că nu le convenea.
Întrebarea lui Iisus îi determină să vadă lucrurile din perspective Sa. Dar ei tot nu pot, pentru ca sunt preocupati sa se apere!
„De la oameni?”, era cealaltă posibilitate, dar și în acest caz „le era teamă de mulțime”
Și s-au vazut prinsi in cursă , o cursa pe care ei insisi au construit-o si din care nu mai pot ieși și nici nu vor să iasă. Ei caută interesul lor, nu pe cel al lui Iisus (cf. Fil. 2, 21).
Aşadar, i-au răspuns lui Iisus: „Nu ştim” si răspunsul pare frumos…„Știu că nu știu”, însemna că sunt deschis celor nestiute ca imi pun continuu intrebari!
Dar în textul nostru această expresie nu înseamnă că ei nu știau; știau bine totul, chiar și ce le va răspunde Iisus …
Prin invitația „răspundeți-Mi”, Iisus nu se aștepta să audă vorbe, le dadea o sansa caci dar dacă ei I-ar fi răspuns, s-ar fi pocait. Acesta-i adevărul!
Însă ei spun: „Nu știm!” Nu știm... pentru că vrem să te atacam, chiar să te ucidem… în versetele de dinainte s-a spus deja că doreau să-L ucidă!
Dacă un om începe un discurs cu acest ... „Nu știu”, iti vine in minte faptul că urmărește doar să te evite, si orice lucru i-ai spune va cauta ca să-și justifice raspunsul, incercand să afle cum ar putea sa te darame!Atunci, Iisus le-a spus: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.”
Iisus le-a pus o condiție mai marilor adunati la Templu si este siblima acea tăcere a Lui, un refuz de a vorbi care te face sa gandesti: „Eu nu vă pot spune nimic; ce sa va spun dacă tot nu aveti de gand să Mă ascultați?”…
Noi ne plângem că Dumnezeu tace și nu spune nimic… Și-n timpul procesului, Iisus nu va spune nimic si îi va uimi pe toți pentru asta… De ce Dumnezeu nu spune nimic? Si daca ar vorbi, ce vrem noi să ne spună, de vreme ce noi nu vrem să ne schimbăm și să-L ascultăm? Tăcerea lui Dumnezeu este moartea lui Dumnezeu pe cruce, tocmai pentru că noi nu răspundem chemarii Sale. El nu este primit, nu e acceptat si e ucis, - tăcerea este moartea Sa!
Textul spune ca mai marii„Vorbeau între ei”, pentru ei deja Iisus nu mai exista, si pe ei nu-i mai interesa; lucrurile erau trasate - deja planuisera sa-L omoare!! Discutau între ei dar nu despre El ci despre interesele lor…
Aeste versete ne sunt adresate. Intrebarea cere raspuns!
Suntem dispuși să ne analizam pe noi, sau numai pe alții?
Mai credem ca are loc Dumnezeu in noi, in inima, in gandurile noastre, pline de adevar conjunctural si indoieli?
Suntem dispuși să ne punem în dubiu pe noi, impresia pe care o avem despre noi, despre dreptate?
Si, nu in ultimul rand, chiar stim cum suntem in realitate ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu