Deci, și voi fiți gata, că, în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni.”
Despre Iov, Biblia ne spune ca "acest om era fără prihană şi drept; se temea de Dumnezeu şi se ferea de ce este rău."
Noi trebuie sa ne traim viata, dar, ca sa ne fie bine si sa cunoastem bucuria, trebuie sa parcurgem acest drum fara teamă, cu încredere. Încrederea este cea care ne ajută să primim darurile iubirii, caci trebuie sa trăim totul cu iubire.
Acum cateva zile, o persoana pe care o indrageam, a trecut in lumea de dincolo! Recunosc, am plans, dar nu pentru ca a murit ci pentru neputinta mea de a darui mai multa iubire, pentru tot ce nu am reusit eu sa-i ofer pe cand traia inca!
Cuvintele citite azi au mesaj eshatologic, adică vorbesc despre sfârșitul lumii, o tema care revine in lume, periodic, si care, din ignoranta sau necredinta, este perceputa ca si cum ar fi o nenorocire!
LUCA 12, 32-40
Si Dumnezeu stia asta si averea lui sporea si casa si familia lui prosperau caci el nu uita nici o clipa de Dumnezeu si era constient ca tot ce avea I se datora Lui!
Dar intr-o zi Satan ii spune lui Dumnezeu ca toata credinta si devotamentul lui Iov fata de El ar disparea de indata ce nenorocirile se vor abate asupra lui.
Dumnezeu, care citeste in inimile oamenilor, ii permite diavolului sa il incerce pe Iov, stiind ca dragostea acestui om pentru El era de neclintit, cu conditia ca Satan sa nu se atinga se sufletul lui!
Si Cartea lui Iov descrie groaznicele sale incercari, moartea copiilor, pierderea bucurile, bolile corpului...
"Şi întru toate acestea, Iov nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu."
Si dragostea lui fata de Dumnezeu a ramas neclintita :
"Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!"
"Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!"
„…Iov nu-și lipea inima de avuții când le avea și nici nu le căuta când le-a pierdut! Bunurile materiale pentru aceasta se numesc bunuri, pentru ca să facem bine cu ele, nu pentru ca să le îngropăm în pământ.
In cer este o comoară, zice Domnul „unde nici hoțul nu se apropie, nici molia nu o strică”… Nu poate fi furată, nici distrusă…În viață toți avem o comoară, ceva de pret ceva care nu are pret, nu se cumpara nici nu se vinde! De acel ceva sta lipita inima!
„Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră” (v. 34).
Inima noastră isi caută vesnic comoara sa.
Unde locuiește oare inima noastră?
Noi trebuie sa ne traim viata, dar, ca sa ne fie bine si sa cunoastem bucuria, trebuie sa parcurgem acest drum fara teamă, cu încredere. Încrederea este cea care ne ajută să primim darurile iubirii, caci trebuie sa trăim totul cu iubire.
Iubirea implica daruire, nu putem iubi fiind singuri... Iubirea se primeste, daruieste si se daruieste!
Prin urmare, ceea ce primim trebuie si daruit. Astfel, viața obișnuită n-o mai trăim în neliniștea de a lua, sacrificându-ne viața strângerii bunurilor pământești, ci o trăim în bucuria euharistică a multumirii – aceasta este euharistia – pentru că primim totul de la Tatăl, și noi înșine trebuie sa facem asemenea Lui. Astfel contribuim ca viața pe pământ să fie trăită în pace…
Inima are nevoie de aceasta liniste, de incredere, de adevar... de viata!
Inima are nevoie de aceasta liniste, de incredere, de adevar... de viata!
Dacă noi credem că moartea e hoțul care ne fură totul, este firesc sa trăim cu frica de a pierde totul, fiind siguri că vom pierde totul murind.
Motivul fundamental al neliniștii omului este frica de moarte.
Omul este conștient de aceasta limita a sa și stie că oricum sfarseste în moarte; asta ii taie orice bucurie facandu-l rob al celor pe care le poate avea in limitele sale! Asa se leaga de placeri, de oameni, de lucruri, de bunuri!
În schimb, dacă moartea – limita mea ca om– este comuniunea cu Mirele care vine, atunci întreaga mea viață este un timp de logodnă. Și cat de bine e sa traim cu aceasta certitudine a unei logodne care ne umple inima de iubire, de bucurie, de fermecatoare asteptare, de minunare! Este un sentiment care ne absolva de condamnarea la moarte!
Cuvintele citite azi au mesaj eshatologic, adică vorbesc despre sfârșitul lumii, o tema care revine in lume, periodic, si care, din ignoranta sau necredinta, este perceputa ca si cum ar fi o nenorocire!
Toate evangheliile vorbesc despre sfârșitul lumii,in feluri diferite. Evanghelistul Luca este insa foarte atent, separând toate ideile care privesc sfârșitul lumii…
În primul cuvant despre sfârșitul lumii ne prezintă moartea și învierea lui Iisus. Luca ne spune ca, odată cu moartea lui Iisus, deja
În primul cuvant despre sfârșitul lumii ne prezintă moartea și învierea lui Iisus. Luca ne spune ca, odată cu moartea lui Iisus, deja
s-a sfârșit lumea cea veche și a început lumea nouă.
Prin urmare, când Luca vorbește despre „sfârșitul lumii”, vorbeste despre ceva care deja a fost, a trecut: intreg „parcursul lui Iisus” este sfârșitul lumii vechi și începutul lumii noi. Este acea realitate pe care noi o trăim prin botez și prin toate cele 7 taine!
Apoi e vorba de un alt sfârșit care se va petrece in „viitor”, adica despre un viitor sfarsit al lumii , cand întreaga lume, întregul univers se va tranfigura și va fi cer nou și pământ nou, care ne vor fi încredințate ...
Noi, acum, prin Euharistie, trăim moartea lumii vechi si a omului vechi - a omului dominat de egoism, de frică, de păcat -
Euharistia e momentul trăirii acestui adevăr, a acestui mister, fiind cea mai mare taina a vieții creștine!
Prin urmare, ca un raspuns la zvonuri care circula, si zilele astea, printre credinciosii neatenti la Liturghie, sfârșitul lumii are loc deja aici și acum, in prezentul continuu al venirii Fiului pe pamant, prin tot ce facem noi "acum", iar aceste versete ne cheama la responsabilitate, ne invita sa fim atenti la felul in care trebuie sa traim euharistia în mod concret, nu doar in fata Potirului ci si în viața de zi cu zi…
Prin urmare, când Luca vorbește despre „sfârșitul lumii”, vorbeste despre ceva care deja a fost, a trecut: intreg „parcursul lui Iisus” este sfârșitul lumii vechi și începutul lumii noi. Este acea realitate pe care noi o trăim prin botez și prin toate cele 7 taine!
Apoi e vorba de un alt sfârșit care se va petrece in „viitor”, adica despre un viitor sfarsit al lumii , cand întreaga lume, întregul univers se va tranfigura și va fi cer nou și pământ nou, care ne vor fi încredințate ...
Al treilea sfarsit despre care se vorbeste este acela vare ma priveste pe mine, este momentul in care eu, ca om pieritor, sunt mort pentru lumea asta, cand pentru mine totul s-a sfârșit.
Este vorba despre destinul meu personal, ma priveste si priveste sensul mortii mele! Dar "moartea mea este si ea o bucurie, este bucuria intalnirii cu Tatal Ceresc"
Mai exista si un alt sfarsit!
Mai exista si un alt sfarsit!
Dacă primul sfarsit deja a trecut, iar următoarele două privesc viitorul (adică sfârșitul meu și sfârșitul lumii), al patrulea sfarsit
privește prezentul… si mi se pare esential!
Noi, acum, prin Euharistie, trăim moartea lumii vechi si a omului vechi - a omului dominat de egoism, de frică, de păcat -
si nașterea omului nou - care trăiește în iubire, cu bucurie, in pace, in fericire, ca o logodnnica care asteapta întâlnirea cu Mirele!
Euharistia e momentul trăirii acestui adevăr, a acestui mister, fiind cea mai mare taina a vieții creștine!
In Euharistie traim comuniunea deplină, in iubire cu Dumnezeu si cu semenii!
Euharistie provine din greacă si înseamnă a aduce mulțumire!
Apostolul Pavel spune ca mereu trebuie să mulțumim, pentru orice! Pentru că orice trăiești euharistic (cu mulțumire) – adică ce primesti il trăiești ca fiind un dar de iubire, căruia si tu ii răspunzi cu iubirea ta – deja traiesti vesnicia… Daruind intorci darul -primesti iubire si iubind primesti mai multa iubire!
Apostolul Pavel spune ca mereu trebuie să mulțumim, pentru orice! Pentru că orice trăiești euharistic (cu mulțumire) – adică ce primesti il trăiești ca fiind un dar de iubire, căruia si tu ii răspunzi cu iubirea ta – deja traiesti vesnicia… Daruind intorci darul -primesti iubire si iubind primesti mai multa iubire!
Iar ceea ce nu trăiești în si cu iubire este moarte…
Da, zice sf Ioan Gura de aur, milostenia este superioară tuturor meseriilor. Atelierul acestei meserii este făurit în ceruri; uneltele ei nu sunt făcute din fier și din aramă, ci din bunătate și din voință.”Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XLIX, III, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, p. 572
Prin urmare, ca un raspuns la zvonuri care circula, si zilele astea, printre credinciosii neatenti la Liturghie, sfârșitul lumii are loc deja aici și acum, in prezentul continuu al venirii Fiului pe pamant, prin tot ce facem noi "acum", iar aceste versete ne cheama la responsabilitate, ne invita sa fim atenti la felul in care trebuie sa traim euharistia în mod concret, nu doar in fata Potirului ci si în viața de zi cu zi…
Voi fiți gata, că, în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni!
O zi binecuvantata, plina de iubire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu