Vedeți, păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!
Și vorbeau între ei, zicând: Aceasta o zice fiindcă n-avem pâine.
Și Iisus, înțelegând, le-a zis: De ce gândiți că n-aveți pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Atât de învârtoșată este inima voastră? Ochi aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu auziți, și nu vă aduceți aminte? Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, atunci câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Zis-au Lui: Douăsprezece. Și când cu cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Iar ei au zis: Șapte. Și le zicea: Cum, dar, nu înțelegeți?” MARCU 8, 11-21
Cum, dar, nu înțelegeți? Adica „Tot nu credeţi”?
In pericopa de azi putem distinge doua parti:
In prima parte, ni se spune ca fariseii cereau un semn, spre a se lasa convinsi de dumnezeirea Mantuitorului, cererea aceasta fiind o dovada in plus nu doar a indoielii lor ci si a vicleniei. Caci minunile vorbeau de la sine...
Când poporul lui Israel se afla în deșert și ii lipsea apa, întreba:
„Este Dumnezeu în mijlocul nostru, da sau nu? Daca este să ne dea un semn!”. Dumnezeu s-a supărat: cum adica să vă dau semn? Încă nu vă încredeți în Mine?
Altfel spus, cererea de semne semnifică faptul că poporul nu a înțeles iubirea Lui, precum și faptul că nu se încredea in El.
Fariseii cereau insa un semn al puterii Sale, a carei natura divina refuzau sa o vada.
Dar nu se va da semn acestui neam, zice Mantuitorul.
Pentru ca Dumnezeu nu isi arata puterea Sa ci ne ajuta doar sa castigam noi putere!
Iisus intreaba retoric: Pentru ce neamul acesta cere semn?
Cu alte cuvinte: „Gata. Ajunge!
"Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam.".
Lumea intreaga se conduce dupa semne!
Semnele au o importanță specială pentru noi, mai ales azi, cand, pe telefoane, ne bombardam unii pe altii cu like.uri, inimioare, zambete, semne desenate! Pare ca trăim mai mult ca niciodata din semne. Cuvântul ( scris sau rostit) , privirea, gesturile sunt si ele tot atatea semne care ne spun multe, ne pun in garda, ne ajuta sa intelegem si sa ne intelegem!
Scriptura (scrisul) este un semn esential! Iisus insa nu a scris nici un cuvânt, dar despre El s-au scris biblioteci întregi. El a cucerit lumea întreagă doar prin puterea Cuvântului Său. El nu a fost ucenicul nici unui invatat, însă lumea întreagă Ii studiază viaţa şi cuvintele divine de 2000 de ani! El este Cel născut în ieslea din Betleem şi Cel Care a urcat pe crucea Golgotei. Acestui Hristos ne închinăm, pe acest Hristos Îl aşteptăm!
În partea a doua a pericopei, Iisus, aflat în barcă de data asta, Isi observa apostolii, să vada in ce masura ei L-au inteles, dupa ce au fost martori in doua randuri inmultirii painilor!
Evanghelistul face mentiunea ca "ucenicii au uitat să ia pâine și aveau cu ei în corabie numai o pâine.
Cu acest prilej El le spune:
Vedeți, păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!
Ce legatura sa fie intre lipsa painii, farisei si Irod?
apostolii, desi martori ai inmultirii painilor si atinsi de stralucirea dumnezeiasca a invataturilor Mantuitorului, aveau, se pare, inca inima inchisa!
Domnul Iisus Hristos, facand abstractie de frica ucenicilor de flamanzire, le spune sa se fereasca de „aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod”.
Vorbirea despre paine este un prilej de a-i pune pe apostoli sa judece lucrurile si dincolo de aparente!
Aluatul fariseilor, despre care pomeneste Mântuitorul, e felul acelora a fi, de a interpreta Legea si de a invata poporul, spre a se pune pe ei in lumina si nu pe Dumnezeu. Este o avertizare fata de religiozitatea, deviata de la spiritul legii, si inchistata la nivelul exteriorului fara nici o atentie pentru talcul ei.
Pâinea, ca hrana a trupului, era nelipsită de la masă; o zi de muncă se socotea în cantitatea de pâine ce putea fi primită ca plată.
Ucenicii ştiau că painea pe care o mancau se făcea din aluat care apoi se cocea pe vatra încinsă. Ea nu se tăia, ci se rupea, mai precis, se frângea, si, daca făina nu era de calitate sau daca aluatul nu era bine frământat, pâinea nu era buna si nici nu se rupea bine.
In ce priveste aluatul lui Irod... el este acel aluat al lumii, diferit de cel religios.
Sa ne amintim ca in timpul unui mare ospat dat de Irod se decide taierea capului Sf Ioan Botezatorul!
Pâinea de pe masa de fiecare zi astâmpăra foamea, era spre a trai, pe când „aluatul fariseilor” si cel al lui Irod, aluatul stricat al religiosilor pervertiti, ca si aluatul lumii corupte... erau spre pierzanie.
Pâinea de pe masa e spre hrana trupului, dar mai exista o paine, Painea Hristos, care prin Împărtăşanie, ni se dă spre hrana sufletului.
Pâinea care hraneste sufletul si creşte puterea spirituala este Hristos, Cel care se oferă spre hrana tuturor celor care doresc să se unească cu Dumnezeu, prin Sfânta Împărtăşanie.
Mântuitorul a spus ucenicilor Săi: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu”. Cel care mananca din Pâinea Hristos va avea viaţă veşnică!
Concluzia Mantuitorului pare dezarmanta „Cum, dar, nu înțelegeți?”.
Ideea pericopei ar putea fi, dincolo de dezamagirea Mantuitorului, aceea a intelegerii, a atentiei, a interpretarii subtile a lucrurilor care ne inconjoara, pe care Dumnezeu ni le trimite, in tacere, cu dragoste, spre a ne proteja.
E nevoie de dragoste si de un anume discernamant pentru a putea vedea dincolo de aparente!
Cand cineva te iubeste, trebuie sa ai incredere oarba in el si nu ai nevoie de dovezi: simti, il crezi pur si simplu si te incredintezi lui!
Cine crede in Dumnezeu cu adevarat stie ca nu are de ce se ingrijora de vreo lipsa: Domnul se ingrijeste sa nu ne lipseasca nimic!
E posibil sa nu avem tot ceea ce vrem dar, daca Domnul nu ne da tot ce ne dorim este pentru ca lucrul acela nu ne este de folos, este stricator sau nu ne e necesar pentru parcursul nostru spre mantuire!
"Deci nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Mt.6, 31-32
Pericopa ne dezvaluie clar neintelegerea apostolilor! Nici ei nu au inteles; desi Ii erai atat de aproape...Domnul Iisus Hristos îi mustră.
Sfântul Ioan Gură de Aur, in Omilii la Matei, omilia XLVIII, ne aminteste ca :
„Hristos a spus: Căutați Împărăția lui Dumnezeu și toate acestea se vor adăuga vouă (Matei 6, 33).
Dacă suntem fără de grijă când vedem că alții își neglijează treburile lor și se ocupă de ale noastre, cu mult mai fără de grijă vom fi când Dumnezeu Se îngrijește de treburile noastre și poartă grijă de ele. Nu te îngriji, dar, de treburile tale, ci lasă-le în grija lui Dumnezeu! Dacă te îngrijești tu de ele, te îngrijești ca om; dar dacă Dumnezeu poartă grijă de ele, poartă grijă de ele ca Dumnezeu. Nu te îngriji de ele, neglijând treburile de mai mare însemnătate, pentru că atunci nici Dumnezeu nu va purta multă grijă de treburile tale. Ca să aibă multă grijă de ele, lasă-I-le pe toate în seama Lui! Dacă neglijezi însă pe cele duhovnicești și te îndeletnicești cu treburile tale, Dumnezeu nu va purta multă grijă de treburile tale. Deci, dacă vrei să-ți meargă bine treburile tale și să scapi de orice grijă, îndeletnicește-te cu cele duhovnicești, disprețuiește pe cele lumești! Făcând așa, vei avea și pământul odată cu cerurile și vei dobândi și bunătățile cele viitoare, cu harul și cu iubirea de oameni ale Domnului nostru Iisus Hristos.”
El este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel deofiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.”
Domnul Hristos S-a definit pe Sine astfel: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”.
El este Calea pe care au urmat-o Dreptul Iosif şi Fecioara Maria, dar şi magii de la Răsărit.
El este Adevărul pe care îngerii din ceruri l-au vestit lumii întregi.
El este Viaţa noastră şi telul vieţii noastre.
Sfântul Paisie Aghioritul aşa ne învaţă: „Numai lângă Dumnezeu află omul bucuria cea adevărată şi veşnică.”
Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu