IUBIREA DE STAPANIRE

EVANGHELIA ZILEI

În vremea aceea au venit Iisus și ucenicii Lui în Capernaum. Și, fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeați între voi pe drum?
Iar ei tăceau, fiindcă pe drum se întrebaseră unii pe alții cine dintre ei este mai mare. Atunci Iisus, așezându-Se, a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor. Apoi, luând un copil, l-a pus în mijlocul lor și, luându-l în brațe, le-a zis: Oricine va primi în numele Meu pe unul din acești copii, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine. Și I-a zis Ioan: Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, și l-am oprit, pentru că nu urmează nouă. Iar Iisus a zis: Nu-l opriți, căci nu este nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată degrabă să Mă vorbească de rău. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele Meu, fiindcă sunteți ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-și va pierde răsplata sa.” MARCU  9: 33-41

Puterea, demnitatile, sunt de cand lumea masura unui om. 
Nu mai traim in vremurile in care un conducator de destine se nastea conducator. Si nici nu mai intelegem cum este posibil sa fii rege si sa-i iubesti pe toti supusii tai! 

Democratizarea conducerii popoarelor a adus duhul cel rau al iubirii de stapanire.  

L-ati cunoscut pe X candva si azi este ministru? Daca constatati ca a ramas acelas, aveti de a face cu cineva special caci, in mod natural, puterea schimba natura omului.
Cel "ajuns" nu te mai priveste la fel, nu iti mai vorbeste cu ton smerit... este altul!

Prietena mea mi-a spus o data ca nu mai vrea in ruptul capului sa-si insoteasca barbatul la intalnirile traditionale cu fostii lui colegi de facultate!
Aflati la pensie, orice intalnire din asta este o trista vorbire in pustiu, caci fiecare invitat se foloseste de acest prilej pentru a  vorbi despre sine ... despre cat de mare si important a  fost el candva, desi, fiind intre colegi, toata lumea il cunoaste si stie ce si cum! 

Discutiile sunt de tip monolog si fiecare vorbeste ca sa se auda pe sine... Intr-adevar este foarte trist sa vezi cum o persoana ajunsa la 70 de ani are impresia ca doar vorbind despre puterea pe care a avut-o candva asupra semenilor mai poate fi luat in seama!

Am cunoscut candva un director al unei mari uzine din Romania. Sotul meu fusese seful de proiect al uzinei si continua sa se ocupe de utilarea ei. 

Era o vreme cand Ceausescu cerea performante pentru a avea cat mai multe produse de exportat.
Astfel a fost nevoie de o vizita in Germania, de unde urma sa se cumpere utilajele performante.
Ajunsi acolo au fost luati de patronul german si dusi in vizita la uzina lui. 
Lucrurile insa erau diferite si directorul roman, unul din vechea garda, promovat in functie de conducere fara a avea nici macar liceul, a observat imediat asta. 

Mai intai faptul ca patronul respectiv l-a salutat pe portar  si l-a intrebat ce ii face familia i s-a parut ciudat. 

Apoi ca au mancat cu totii la cantina uzinei, alaturi de toti muncitorii... si mai si.
Dupa vizita aceea, in avion, la intoarcere, i-a spus el sotului meu:
- Eu nu pot face asta, tovarase! Sa vorbesc eu cu portarul? Pai nici nu-l salut. Daca-l intreb  ceva cu prima ocazie imi voi deschide singur poarta, ca nu mai are nici un respect pentru mine!

Si atunci cum ramane cu sfatul Mantuitorului?

"Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor. " (MARCU 9: 33- 41)