Pasajul contine raspunsul Mantuitorului dat lui Petru cu privire la rasplata Domnului pentru devotamentul celor ce-L insoteau.
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cât de greu este celor ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: Și cine poate să se mântuiască? Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putință.
Și a început Petru a-I zice:
Iată, noi am lăsat toate și Ți-am urmat. Iisus a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care și-a lăsat casă, sau frați, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau țarine pentru Mine și pentru Evanghelie și să nu ia însutit acum, în vremea aceasta de prigoniri, case și frați și surori și mame și copii și țarine, iar în veacul ce va să vină - viața veșnică. Și mulți din cei dintâi vor fi pe urmă, iar cei din urmă vor fi cei întâi. Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Și ei erau uimiți și cei ce mergeau după El se temeau.” Marcu 10; 24-32
Iată, noi am lăsat toate și Ți-am urmat. Iisus a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care și-a lăsat casă, sau frați, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau țarine pentru Mine și pentru Evanghelie și să nu ia însutit acum, în vremea aceasta de prigoniri, case și frați și surori și mame și copii și țarine, iar în veacul ce va să vină - viața veșnică. Și mulți din cei dintâi vor fi pe urmă, iar cei din urmă vor fi cei întâi. Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Și ei erau uimiți și cei ce mergeau după El se temeau.” Marcu 10; 24-32
Credinciosie este cuvantul care defineste, in limbajul nostru teologic, devotamentul, fidelitatea.
Credinta in Dumnezeu este o optiune si ea trebuie sa fie ferma, categorica: credem sau nu!
Credem pentru ca suntem convinsi ca Dumnezeu este Cel care are acele calitati care-L fac demn de a fi iubit mai presus de orice si in care merita sa ne incredem!
Ca in orice alta decizie, care este rezultata din rationament, increderea in Dumnezeu nu trebuie sa fie ambigua si nici de conjunctura. Cand ai decis sa te increzi in cineva se presupune ca accepti deciziile acelei persoane, indiferent de urmari.
Crezand in Dumnezeu accepti si necazul si durerea, chiar si moartea, precum Iov! Ezitarile, cartelile, nemultumirile, chiar frica,sunt tot atatea dovezi ale necredintei! Dubiul nu are loc in aceasta ecuatie!
Devotamentul, inchinarea vietii lui Dumnezeu, credinciosia, isi au rasplata promisa de Mantuitorul Hristos!
Numai ca noi de cele mai multe ori nu masuram cu aceleasi masuri cu care masoara EL si, de cum auzim de rasplata, gandul nostru ramane cantonat in lume, in cotidianul material al ei...
Ca in orice alta decizie, care este rezultata din rationament, increderea in Dumnezeu nu trebuie sa fie ambigua si nici de conjunctura. Cand ai decis sa te increzi in cineva se presupune ca accepti deciziile acelei persoane, indiferent de urmari.
Crezand in Dumnezeu accepti si necazul si durerea, chiar si moartea, precum Iov! Ezitarile, cartelile, nemultumirile, chiar frica,sunt tot atatea dovezi ale necredintei! Dubiul nu are loc in aceasta ecuatie!
Numai ca noi de cele mai multe ori nu masuram cu aceleasi masuri cu care masoara EL si, de cum auzim de rasplata, gandul nostru ramane cantonat in lume, in cotidianul material al ei...
Iata ce spune Sf.Ioan Gura de Aur:
Îndrăgosteşte-te de bogăția cea din ceruri! Cine se îndrăgosteşte de Împărăția cerurilor disprețuieşte lăcomia; cine-i rob al lui Hristos nu mai este rob al lui mamona, ci stăpân. Că bogăția obişnuieşte să meargă după cel ce o alungă, dar fuge de cel ce o urmăreşte.
Cea mai mare rasplata a lui Dumnezeu ramane mantuirea, accesul in Imparatia lui Dumnezeu si nu un trai confortabil in lume!
Asta inseamna fericirea suprema si desavarsita, viata vesnica, deplina armonie, apropierea de Dumnezeu!
Si rasplata mai mare decat asta... nu exista!
Cea mai mare rasplata a lui Dumnezeu ramane mantuirea, accesul in Imparatia lui Dumnezeu si nu un trai confortabil in lume!
Asta inseamna fericirea suprema si desavarsita, viata vesnica, deplina armonie, apropierea de Dumnezeu!
Si rasplata mai mare decat asta... nu exista!
Trebuie sa fim convinsi ca Dumnezeu este Cel Care nu trece nimic cu vederea, credinciosia Lui fiind implicita si eterna.
Omul este important si drag lui Dumnezeu si, pentru EL, Creatorul, toate incep si se sfarsesc cu fiinta pe care, cu iubire, a facut-o din nimic!
Conceptul divin potrivit caruia eu sunt important
pentru Dumnezeu trebuie sa se rasfranga si asupra vietii mele!
pentru Dumnezeu trebuie sa se rasfranga si asupra vietii mele!
Nimic sa nu fie pentru mine altfel decat este pentru Dumnezeu!
La El nici o lege nu este peste om ci omul conteaza inainte de lege!
La El nici o lege nu este peste om ci omul conteaza inainte de lege!
Asta ar putea sa ne destabilizeze daca e sa timem seama de lozinca: "Nimeni nu e mai presus de lege"!
Numai ca acest dicton democratic se refera la lumea noastra si nu la ordinea lui Dumnezeu care, adesea si de nenumarate ori, trece si peste legile firesti ale naturii pentru a salva un... OM!
Numai ca acest dicton democratic se refera la lumea noastra si nu la ordinea lui Dumnezeu care, adesea si de nenumarate ori, trece si peste legile firesti ale naturii pentru a salva un... OM!
El isi respecta toate promisiunile. Ramane ca si noi, cei care juram la fiecare Sf Liturghie ca Ii suntem credinciosi, sa ne aratam credinciosia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu