MARCU 8, 30 - 34
Cunoscand evenimentele biblice - Nasterea Sfanta, momentul inomenirii lui Dumnezeu, timpul propovaduirii lui Iisus, patimile, moartea si Invierea - intelegem ca toate faceau partea din iconomia lui Dumnezeu !
Nu trebuie insa sa cadem in capcana si sa credem ca Dumnezeu a blocat vointele oamenilor de atunci spre a-si indeplini planul!
In orice clipa, cei alesi sa pastreze Legea Lui ar fi reusit sa simta, sa inteleaga, sa-L recunoasca pe Cel care ii facea pe muti sa vorbeasca si pe orbi sa vada, si recunoscandu-L, sa accepte sa indrepte ceea ce se uzase in credinta lor... Dumnezeu si-ar fi abandonat planul de sacrificiu al Fiului Sau!
Caci nimic nu pretuieste la Dumnezeu mai mult decat libertatea omului de a crede in El si de a-L iubi!
Domnul ne cunoaste asa de bine! Ne stie slabiciunile, neputintele, limitele si stie ca singurul remediu pentru ca omul sa mai poata recastiga raiul este, pana la urma, sacrificiul, jertfa, Crucea!
Pe la noi se spune ca "fiecare isi duce crucea lui!"
Este o vorba, care pare o consolare, relativizand necazurile noastre omenesti facand aluzie la umilintele indurate de insusi Fiul lui Dumnezeu!
Cu siguranta, viata fiecaruia graviteaza in jurul unei jertfe si, fara indoiala, purtam pe umerii nostri slabi, ca pe o cruce grea, toate incercarile vietii noastre!
Si unii nu duc numai o cruce ci... mult mai multe!
Cu riscul de a nu gasi nici un raspuns, nu poti totusi sa nu te intrebi "de ce?" !
Nu-L putem urma pe Hristos daca ni se pare nedrept de purtat greutatea... crucilor noastre, cand El Insusi, Fiu al lui Dumnezeu, si-a dus crucea si si-a acceptat sacrificiul!
In orice clipa, cei alesi sa pastreze Legea Lui ar fi reusit sa simta, sa inteleaga, sa-L recunoasca pe Cel care ii facea pe muti sa vorbeasca si pe orbi sa vada, si recunoscandu-L, sa accepte sa indrepte ceea ce se uzase in credinta lor... Dumnezeu si-ar fi abandonat planul de sacrificiu al Fiului Sau!
Caci nimic nu pretuieste la Dumnezeu mai mult decat libertatea omului de a crede in El si de a-L iubi!
Domnul ne cunoaste asa de bine! Ne stie slabiciunile, neputintele, limitele si stie ca singurul remediu pentru ca omul sa mai poata recastiga raiul este, pana la urma, sacrificiul, jertfa, Crucea!
Pe la noi se spune ca "fiecare isi duce crucea lui!"
Este o vorba, care pare o consolare, relativizand necazurile noastre omenesti facand aluzie la umilintele indurate de insusi Fiul lui Dumnezeu!
Cu siguranta, viata fiecaruia graviteaza in jurul unei jertfe si, fara indoiala, purtam pe umerii nostri slabi, ca pe o cruce grea, toate incercarile vietii noastre!
Si unii nu duc numai o cruce ci... mult mai multe!
Cu riscul de a nu gasi nici un raspuns, nu poti totusi sa nu te intrebi "de ce?" !
Nu-L putem urma pe Hristos daca ni se pare nedrept de purtat greutatea... crucilor noastre, cand El Insusi, Fiu al lui Dumnezeu, si-a dus crucea si si-a acceptat sacrificiul!
Cine este deci acel om care sa spuna ca este crestin dar se crede nedreptatit de jertfa lui? Cine se poate compara in materie de nedreptate cu Mantuitorul Hristos?
Mantuitorul pune chiar niste conditii celor care vor sa-L urmeze:
- asumarea propriei existente - adica luarea crucii
si
- lepadarea de sine!
Cum reconciliem insa porunca iubirii - care implica iubirea pentru propria persoana ca masura a iubirii aproapelui - cu lepadarea de sine ceruta de Hristos?
Privind cu atentie cuvintele, putem spune, fara greseala ca
Mantuitorul pune chiar niste conditii celor care vor sa-L urmeze:
- asumarea propriei existente - adica luarea crucii
si
- lepadarea de sine!
Cum reconciliem insa porunca iubirii - care implica iubirea pentru propria persoana ca masura a iubirii aproapelui - cu lepadarea de sine ceruta de Hristos?
Privind cu atentie cuvintele, putem spune, fara greseala ca
iubirea de sine, in conceptia crestina, nu are nimic a face cu admiratia pentru propria persoana, dupa cum nici lepadarea de sine nu are nimic cu lipsa de personalitate!
Pana la urma, in ambele situatii, este vorba de una si aceeasi problema: egoismul.
Linia de reconciliere se afla la intersectia dintre cele doua stari:
- sa te iubesti pe tine, ca si creatie a lui Dumnezeu, devenind fiu bun al Acestuia, fara sa fii egoist, fara sa te crezi mai presus de ceilalti, fara sa-L ignori pe Creator,
si
- sa te debarasezi de egoism, urmandu-L pe Hristos, raportandu-te mereu, cu forta iubirii si credinciosiei tale, la El!
Egoismul este o mare piatra de poticnire care ne sta in cale si care impiedica depasirea contradictiei aparente intre iubirea de sine si lepadarea de sine!
Lepadarea de sine nu inseamna anularea personalitatii, ci punerea personalitatii tale in slujba Domnului!
Asa cum am mai spus si cu alte ocazii, cred cu tarie ca Dumnezeu nu vrea sa-L urmeze niste Zomby teleghidati!
Nu ne-ar fi lasat libertatea sa decidem ci ne-ar fi facut de la inceput niste roboti!
El ne vrea treji, puternici, iubitori, corecti si generosi, dispusi sa facem doar lucruri bune!
Ne cere sa ne manifestam cu atributele fiintei noastre, create initial, cea care reprezinta chipul si asemanarea Sa!
Pana la urma, in ambele situatii, este vorba de una si aceeasi problema: egoismul.
Linia de reconciliere se afla la intersectia dintre cele doua stari:
- sa te iubesti pe tine, ca si creatie a lui Dumnezeu, devenind fiu bun al Acestuia, fara sa fii egoist, fara sa te crezi mai presus de ceilalti, fara sa-L ignori pe Creator,
si
- sa te debarasezi de egoism, urmandu-L pe Hristos, raportandu-te mereu, cu forta iubirii si credinciosiei tale, la El!
Egoismul este o mare piatra de poticnire care ne sta in cale si care impiedica depasirea contradictiei aparente intre iubirea de sine si lepadarea de sine!
Lepadarea de sine nu inseamna anularea personalitatii, ci punerea personalitatii tale in slujba Domnului!
Asa cum am mai spus si cu alte ocazii, cred cu tarie ca Dumnezeu nu vrea sa-L urmeze niste Zomby teleghidati!
Nu ne-ar fi lasat libertatea sa decidem ci ne-ar fi facut de la inceput niste roboti!
El ne vrea treji, puternici, iubitori, corecti si generosi, dispusi sa facem doar lucruri bune!
Ne cere sa ne manifestam cu atributele fiintei noastre, create initial, cea care reprezinta chipul si asemanarea Sa!
Ispita este un fel de examen care ne arata in ce stare se gaseste pregatirea noastra duhovniceasca!
Insusi Mantuitorul este ispitit! Si exemplul Sau ne sta inainte!
Tinand cont de toate aceste conditii, putem sa-L urmam pe Hristos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu