"Tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor".

„În vremea aceea Iisus le-a dat poruncă ucenicilor Săi să nu spună nimănui despre El că este Hristos. Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Și spunea acest cuvânt pe față. Și, luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească. Dar El, întorcându-Se și uitându-Se la ucenicii Săi, l-a certat pe Petru și i-a zis: Mergi înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Și, chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” MARCU 8, 30-34

Dupa vindecarea orbului din Betsaida,  Iisus ii intreaba pe apostoli : „Cine spune lumea că sunt Eu?”și apoi : „Și voi cine ziceți că sunt Eu?” 

În Israel se vorbea despre Mesia, unii susținând că va fi un rege trimis de Dumnezeu sa refaca împărăția lui David, alții ca va fi un mare preot care va readuce poporul la Dumnezeul Său.

Identitatea lui Hristos este esentiala si orice deviere este grava! Doar intelegand ca El este "Fiului lui Dumnezeu” ne putem vindeca.
Este asemenea minunii orbului din Betsaida - realizata din doua incerari : era important ca orbul să conștientizeze că încă nu vedea bine… De aceea a avut nevoie de încă o intervenție a lui Iisus, pentru a putea vedea si la distanță, mai departe!

Dintre toti, doar Petru pare sa fi intuit adevarul: „Tu ești Hristosul”, va spune el!

Petru recunoaște  că Iisus este Mesia, Mântuitorul, dar cunoasterea aceasta este o revelatie dumnezeuasca,  puterea lui de intelegere, in acel moment, fiind inca limitata. 

Si, in acest sens, evanghelistul Matei reda o remarca explicita a 

Domnului Iisus: 

Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri! (Mt 16, 17)

Petru, dincolo de orice a spus sau ceea ce avea sa faca, are, prin aceasta revelatie, un merit incontestabil, care si explica locul pe care Iisus Insusi  i l-a dat.

"Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri!" (Matei 16, 18-19)

Odata revelat, Iisus le vorbeste despre cele ce vor urma, despre suferintele prin care avea sa treaca Fiul Omului!

Satana insa este capabil sa stinga caldura revelatiei cu duhul lumii!

Astfel, Petru, care tocmai Il identificase pe Invatatortor cu Hristos, "a început să-L dojenească"! ("Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta."  Ii mai zice Petru, in continuare, conf. lui  Matei 16, 17)!

"Mergi înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor, ii zice Iisus!

Această ceartă aparenta, dintre Petru și Mantuitorul Hristos,  nu are o finalitate grava, asa cum ne-ar putea sugera cuvintele aspre -„Mergi de la mine satană”!. (Iisus nu vrea să-l îndepărteze de El pe Petru, ci il aseaza la locul lui! Deciziile Ii apartineau, totusi, Invatatorului!

Dojana lui Petru reprezintă insa o ocazie pentru Iisus sa explice

învățătura Sa si sa ne spuna ca... exageram!

Noi, oamenii, cand toate ne ies dupa voie, ni se pare firesc; dar, cand ceva nu merge...  ne plângem de milă si cautam vina oriunde, dar nu in noi! Toti avem impresia ca suntem buricul pamantului! 

Vorbele Mantuitorului, adresate lui Petru, ne invita si pe noi sa nu ne mai tot punem in centru si, luand aminte la cele pe care le-a intampinat El, sa mergem inainte! Nimic din ce ni se intampla nu poate concura cu ceea ce I s-a intamplat lui Iisus! 

Ispitirea lui Petru este si o avertizare!

Fara voia noastra ... diavolii nu pot face nimic! Doar noi putem decide daca gandul ispitirii va ajunge sa puna stapanire si pe sufletul nostru! Atentie, deci!

Domnul permite ispitirea pentru ca noi sa reusim sa ne cunoastem! Suntem mai buni cunoscatori si aspri judecatori ai celorlalti si rare ori suntem dispusi sa ne privim, sa ne intelegem!

De 2000 de ani se tot spune ca cele ale lumii nu au nimic a face cu cele ale lui Dumnezeu, dar omul ramane legat de nebunia lumii.
Trebuie sa ducem un adevarat razboi pentru ca invidia, barfa, slava desarta, hotia, pacatul trupesc, dependentele, mancatul fara masura, rasul dracesc, si altele de felul acestora, sa nu ajunga sa puna stapanire pe noi!

Orice crestin care vrea Ii poate urma lui Hristos!

"Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”

Adica: „oricine doreste sa Mă urmeze, să înceteze să se mai gândească la sine”!

Insa, fara sa stim cine suntem noi, de ce suntem in stare, nu vom putea sa-L urmam pe Hristos!

Amin