Iar ei tăceau, fiindcă pe drum se întrebaseră unii pe alții cine dintre ei este mai mare.
Atunci Iisus, așezându-Se, a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor.
Apoi, luând un copil, l-a pus în mijlocul lor și, luându-l în brațe, le-a zis: Oricine va primi în numele Meu pe unul din acești copii, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine.
Și I-a zis Ioan: Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, și l-am oprit, pentru că nu urmează nouă.
Iar Iisus a zis: Nu-l opriți, căci nu este nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată degrabă să Mă vorbească de rău. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele Meu, fiindcă sunteți ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-și va pierde răsplata sa.”
La Capernaum, în sinagogă, în zi de sâmbătă, Iisus a vindecat un bolnav și acesta va fi motivul pentru care fariseii, oamenii lui Irod și carturarii aveau sa-L ucidă.
I. Ajunsi in casă, Mantuitorul i-a întrebat pe apostoli care era motivul disputei dintre ei, pe care nu doar ca o observase dar o considera demna de o predica.
Ce vorbeați între voi pe drum? Ii intreaba Iisus pe ucenici.
Dar ei tăceau, fiindcă pe drum se întrebaseră unii pe alții cine dintre ei este mai mare.
Asadar, doreau să afle care dintre ei era mai important, care merita locul de lider intre cei care erau in preajma Invatatorului!
Dar ei tăceau, fiindcă pe drum se întrebaseră unii pe alții cine dintre ei este mai mare.
Asadar, doreau să afle care dintre ei era mai important, care merita locul de lider intre cei care erau in preajma Invatatorului!
Intrebati, raman incremeniti.
Deși ascultau de atata vreme Cuvântul Invatatorului, totusi nu reusesc sa înțeleaga esentialul! Se gândesc la cu totul altceva decat la minunile si cuvinetele sfinte rostite de El.
Iisus, desi stia precis ce vorbisera, ii intreaba totusi care era motivul disputei dintre ei - pentru ca era evident ca intre ei se instalase un soi de competie, generatoare de invidie, ceva simptomatic pentru natura umana. Sentimentele care ne bantuie in legatura cu ierarhia si competitia deterioreaza buna judecata si prietenia.
Cine e mai destept, mai frumos, mai deosebit...
Concurența pe care o nutrim si o dezvoltam de-a lungul vietii, ne conduce inevitabil spre intoleranța, ura și judecare nedreapta a celorlalti! Aceste sentimente corup, convingand-ne in ascuns ca fara celalalt toate ar merge mai bine, ca doar el sta in calea progresului nostru si, in loc sa iubesti si sa colaborezi cu el, il urasti!
Dorinta de progres face parte din trasaturile ființei umane si Iisus nu se opune in nici un chip realizării noastre… insa ne arată care trebuie să fie calea, ne arata calea spre implinirea viselor visele este numai iubirea!
Realizarea noastra deplină nu trebuie să fie o piedica si nici un subiect de disputa, prilej de dominare a altora, de impunere a voinței proprii spre a fi in frunte.
Realizarea noastra deplină nu trebuie să fie o piedica si nici un subiect de disputa, prilej de dominare a altora, de impunere a voinței proprii spre a fi in frunte.
Am avut o copilarie "tulburata". Pentru ca nu am locuit cu parintii mei ci cu bunicii, m-am considerat vinovata de ceva...
Aceasta nemarturisita framantare a mintii mele de copil m-a marcat serios, nascand in mine un anume spirit de sacrificiu fata de familie, de copii, persoana mea fiind mereu pe ultimul loc!
Multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt invidioasa.
Daca stau sa ma gandesc bine, ma si tem pentru lipsa mea de invidie, banuindu-ma de un soi plafonare, caci nu mi-am dorit decat ceea ce am putut sa am. Si am primit cu bucurie toate cele cu care Dumnezeu m-a daruit!
Ca am fost si sunt invidiata... este sigur!
Chiar si azi, dupa ce am ramas vaduva si am cunoscut infernul cancerului in doua episoade, stiu ca sunt persoane care ma mai invidiaza pentru tot felul de chestii, poate chiar si pentru ca nu am murit... inca!
Pentru invidiosi nu conteaza necazurile tale, nici stradaniile, nici jertfele... ci doar reusitele!
Personal traiesc uneori un soi de nostalgie cu gandul la ceva dorit, visat pe care insa nu reusesc sa-l am!
Multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt invidioasa.
Daca stau sa ma gandesc bine, ma si tem pentru lipsa mea de invidie, banuindu-ma de un soi plafonare, caci nu mi-am dorit decat ceea ce am putut sa am. Si am primit cu bucurie toate cele cu care Dumnezeu m-a daruit!
Ca am fost si sunt invidiata... este sigur!
Chiar si azi, dupa ce am ramas vaduva si am cunoscut infernul cancerului in doua episoade, stiu ca sunt persoane care ma mai invidiaza pentru tot felul de chestii, poate chiar si pentru ca nu am murit... inca!
Pentru invidiosi nu conteaza necazurile tale, nici stradaniile, nici jertfele... ci doar reusitele!
Personal traiesc uneori un soi de nostalgie cu gandul la ceva dorit, visat pe care insa nu reusesc sa-l am!
Nici case, nici masini, nici alte averi, lauri ori succese, ci doar reusita duhovniceasca ma face sa tanjesc, sa imi doresc si eu sa ajung sa o am! Si asta... din totdeauna!
Pentru ca nimic nu cred ca este mai minunat decat sa traiesti in Duhul lui Dumnezeu!
Dar sunt nevrednica si... raman cu lacrimi de admiratie in ochi, rugandu-ma macar sa-i cunosc pe cei merituosi!
Pentru ca nimic nu cred ca este mai minunat decat sa traiesti in Duhul lui Dumnezeu!
Dar sunt nevrednica si... raman cu lacrimi de admiratie in ochi, rugandu-ma macar sa-i cunosc pe cei merituosi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu