Duminica după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului)

În vremea aceea, auzind că Ioan a fost întemnițat, Iisus a plecat în Galileea. Și, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin Isaia prorocul, care zice: „Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. 

De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor. Matei 4, 12-17

Intaia Duminica dupa botezul Domnului este dedicata inceputului activitatii Mantuitorului.

Pasajul evanghelic prezintă începutul misiunii lui Iisus, evidențiind

faptul că Ioan Botezătorul si-a terminat activitatea  și Iisus o va

începe pe a Sa - dar nu în Iudeea (după cum era de așteptat) și
nici in Nazaret. 

Iisus se retrage în zona Capernaumului, loc care devine a doua Sa

patrie, si aproape întreaga Evanghelie a lui Matei se petrece in Capernaum.

Capernaum este un loc situat la jumătatea drumului dintre Israel și păgâni. Și pentru că mântuirea este atat pentru Israel cat și pentru păgâni, iată că locul cel mai potrivit pentru vestirea Evangheliei este tocmai această zonă, locuită atat de iudei cat și de păgâni.
Astfel se împlinește profeția lui Isaia care spune ca:  „Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. 

Satana i-a oferit lui Iisus, in ultima instanta, „toate împărățiile pământului”. Acum, iata, Iisus vestește nu alte împărății, ci chiar

Împărăția Cerurilor,  adică Împărăția lui Dumnezeu!

Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor. 

Asa incepe propovaduirea!

„Împărăția lui Dumnezeu” înseamnă totul, tot ceea ce omul dorește, tot ceea ce Dumnezeu a promis, Împărăție luminii, a dreptatii,imparatia comuniunii, a iubirrii. 

Ea nu va fi în viitor, nu este în trecut, ci a sosit. Este aici! 

Este suficient ca omul să se întoarca și s-o trăiasca. 

Ea ne este oferita in dar, insa experierea Împărăției este o chestiune de libertate, acea libertate cu care ne-a inzestrat Dumnezeu! Orice om poate sa o doreasca sau nu, poate spune „da” sau „nu”. Evanghelia face apel la libertatea noastră. Pocainta este tocmai acceptarea acestei imparatii!

Cred ca este multa confuzie in ce priveste pocainta. 

Pocainta  (  metanoia, in greaca) inseamna schimbarea mintii. 

Asadar nimeni nu se poate schimba  cu adevarat in bine fara schimbarea radicala a mintii, a mentalitatii, fara asezarea corecta fata de reperele bine si rau, fara o reconsiderare a intregului sistem de gandire!

Pocainta la care ne indeamna Mantuitorul este calea spre acea schimbare care ne permite accesul in Imparatia Cerurilor.

Teoretic, ar trebui cu totii sa ne pocaim, sa ne lucram mintile, astfel incat se devenim sfinti.
Practic... pretindem ca ne este imposibil, desi exemple exista, de-a lungul istoriei o multime de pacatosi reusind sa devina sfinti! 

Care este impactul indemnului Mantuitorului asupra noastra? 

Ce este pentru noi Imparatia apropiata a cerurilor? 

Nimeni nu a inteles atunci cum de s-a apropiat Împărăția cerurilor, 

si nici de ce si cum trebuiau sa se pocaiasca! 

Macar de am intelege noi, cei de azi!

Acest text,  ne spune si despre sensul istoriei, despre legătura noastră cu poporul lui Israel, despre întreaga activitate a lui Iisus, care este o lumină, care este viață, precum si despre libertatea noastră de a accepta viața și lumina Lui, adica a ne pocai! 

Sa ne pocaim, asadar, sa ne propunem sa ne schimbam, nu doar sa sarutam icoane si sa facem cruci, ci sa ne ridicam si mintea astfel incat sa putem atinge Cerul... cu faptele noastre!

Amin