LEGEA SI IMPLINIREA LEGAMANTULUI

„În vremea aceea păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte le auziseră şi văzuseră, după cum li se spusese. Şi când s-au împlinit opt zile şi trebuia să-L taie împrejur pe Prunc, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, înainte de a se zămisli în pântece. Iar Pruncul creştea şi se întărea cu duhul, umplându-se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era cu El. Şi părinţii Săi se duceau în fiecare an la Ierusalim, de Praznicul Paştilor. Iar când a fost Iisus de 12 ani, ducându-se ei la Ierusalim, după obiceiul Praznicului, şi sfârşindu-se zilele şi pornind ei înapoi, copilul Iisus a rămas în Ierusalim. Iosif şi mama Lui n-au ştiut şi socotind că Dânsul este înmpreună cu alţi tovarăşi de călătorie, au mers cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi; însă nu L-au găsit. Atunci s-au întors la Ierusalim şi L-au căutat. După trei zile L-au găsit în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi care-L auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Sale. Când L-au văzut părinţii Săi, au rămas uimiţi, iar mama Sa a zis către Dânsul: Fiule, de ce ne-ai făcut aşa? Iată, tatăl Tău şi eu, îngrijoraţi, Te căutăm. Dânsul însă a zis către ei: de ce era să Mă căutaţi? Nu ştiaţi, oare, că în cele ce sunt ale Tatălui Meu Mi se cădea să fiu? Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor. Apoi a plecat împreună cu ei şi a venit în Nazaret, şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste lucruri şi cuvinte. Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor”

LUCA 2, 20-21; 40-52

Timpul biblic nu curge, nu trece, ci „se împlinește”. Nu se consumă  ci se umple. Este altceva decat timpul trecut, terminat, scurs. 

Și viața nu trece,  ci este o împlinire, adică are un scop, si a avea o țintă  nu este acelas lucru  cu a dispărea : înseamnă a atinge un obiectiv , a realiza…

Dacă s-ar fi spus „după ce s-au sfârșit opt zile”… ar fi însemnat că totul este terminat, s-a terminat viața, s-au sfârșit anii. Însă nu! Acum, iata, totul se împlinește!

După opt zile are loc taierea împrejur după legea ebraică! 

Circumcizia este semnul alianței între Dumnezeu și poporul Său, acea alianță pe care poporul a încălcat-o înainte de a o primi! 

Sa ne amintim ca poporul lui Israel și-a făcut, pentru inchinare, un vițel  de aur pe cand Moise se afla  pe munte! Atunci Dumnezeu a reînnoit insa alianta, ba chiar a mai făcut inca multe alianțe! 

Pentru că poporul – adică noi toti –  încalcă (incalcam) mereu legamintele, Dumnezeu a promis că va face o alianță nouă și veșnică!

Cum se poate insa face o alianță de neincalcat cu cineva care mereu  o încalcă? 

Dumnezeu a reușit să facă această alianță prin Iisus. Iisus este acel „da” hotarat al lui Dumnezeu – spus omului – și este „da”-ul  omului, spus lui Dumnezeu.  El Insuși poartă asupra Sa întregul blestem al ruperii alianței. În El si prin El se împlinește alianța, legamantul, deoarece El o face din ambele părți (umana  și divina ).

Apoi I s-a dat numele „Iisus”. 

Rugăciunea inimii constă în repetarea numelui lui Iisus. 
Acela care este Numele,  Acela de la care provine orice nume - „Totul există prin El și pentru El”- Cel pe care nu-L pot numi, iata, are un nume și eu pot să-L numesc: Iisus.
Acest nume este centrul creștinismului. 

A chema pe cineva pe nume, înseamnă a-l face să existe. Numele este cea dintâi alianță.  Să ne gândim și la bucuria lui Dumnezeu – care în sfârșit – poate fi chemat (invocat) pe nume. Acum El poate exista pentru noi, El care este iubire, in modul nostru de a intelege!

Întreaga Scriptură vorbește despre Iisus, despre acest Om. Și viața veșnică va insemna contemplarea umanitatii noastre in umanitatea Sa.

Zice Iisus: „Cine m-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl”…      Citim Evanghelia pentru a-L cunoaște pe Iisus – care este fața Tatălui și totodata fața noastră adevărată, de fii ai lui Dumnezeu. Nu este ceva abstract, e Iisus si e minunat!

Numele Lui Il poate invoca oricine! Sa nu uitam insa ca, in Ev. după Luca, numai orbul (cap. 18), leproșii (cap. 17) și tâlharul de pe cruce (cap. 23) L-au strigat pe nume pe Iisus pentru că Iisus înseamnă „Dumnezeu mântuiește”! 

Dumnezeu nu vrea să ne piardă, cu atat mai mult cu cat suntem mai pacatosi! El vrea să ne dea mântuirea. Numai în comuniune cu El, cu acest nume, devenim noi înșine. Aceasta este mântuirea noastra!

Este minunat sa poti sa-L strigi pe Dumnezeu pe nume, asa, ca de la prieten la prieten, în orice situație te-ai afla (tâlhar, lepros, orb, atunci cand nu înțeleg nimic, cand mă simt necurata…). Este dreptul meu sa-L cunoasc și sa-L strig pe nume! Dumnezeu este viață, este bucurie, si a-L striga pe nume Îl face si pe El să se bucure și se bucura mai mult de mine!

"Hristos a fost tăiat-împrejur într-a opta zi și a primit Numele Său: pentru că în chiar acel moment noi am fost mântuiți de către El și prin El: întru Care, se zice, aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos, îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi. (Col. 2, 11-12). 

De aceea, așa cum moartea Lui a fost din iubire față de noi, tot așa au fost și Învierea Sa, și Tăierea-împrejur. Căci El a murit pentru ca noi, cei ce am murit împreună cu El întru moartea Lui față de păcat, să nu mai trăim întru păcat”.
„Mai mult, venind Fiul între noi, deși prin fire Dumnezeu și Stăpânul a toate, totuși, prin această venire, El nu disprețuiește măsura noastră. Dimpotrivă, El vine împreună cu noi sub aceeași Lege, chiar dacă, Dumnezeu fiind, El este Legiuitorul. Asemenea iudeilor, 

El a fost tăiat-împrejur a opta zi, pentru a-Și dovedi obârșia din neamul lor, tocmai ca ei (iudeii) să nu-L poată tăgădui. Pentru că Hristosul era așteptat din seminția lui David, El le-a oferit o dovadă a înrudirii Sale (cu ei). Căci, chiar și așa, circumcis fiind asemenea lor, ei se îndoiau de El, zicând: cât despre Omul acesta, nu știm de unde este. Cu atât mai mult ar fi avut motive de îndoială dacă El nu ar fi respectat Legea și nu ar fi fost tăiat-împrejur trupește”.

.Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia după Sf. Luca, III, 5-6, p. 17

SF. VASILE CEL MARE - SINAXAR

Acest mare părinte al nostru, Vasile, a trăit pe vremea împăratului Valens, când Biserica era tare prigonită de necredinţa lui Arie, ereticul. Iar Sfântul Vasile a apărat cu toată puterea dreapta credinţă şi a îndrăznit să mustre chiar în faţă pe împăratul Valens, căzut şi el în erezia lui Arie. Tatăl Sfântului Vasile era din Pont şi se numea tot Vasile, iar maica sa era din Capadocia şi se numea Emilia. Sfântul Vasile a întrecut în ştiinţă pe cei din timpul său şi pe cei din vechime, căci învăţase toată filozofia şi toate ştiinţele din vremea aceea. Deci, covârşind pe toţi nu numai cu filozofia şi cu mintea cea ascuţită, ci şi cu puterea şi viaţa cea îmbunătăţită, a fost sfinţit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei. Ca arhiereu, a dus lupte grele pentru credinţa ortodoxă, punând în uimire chiar pe dregătorul locului, care nu s-a putut împotrivi înţelepciunii şi tăriei în credinţă a sfântului. Prin cuvântările sale a lovit în credinţele greşite ale ereticilor; a dat învăţături şi îndemnuri pentru buna întocmire a obiceiurilor; a luminat tainele cele adânci ale făpturii; a păstorit turma lui Hristos, învăţând pe toţi şi ajutând pe săraci, pe bolnavi şi pe bătrâni, în aşezământul său vestit, numit Vasiliada. A trecut către Domnul în anul 379, când nu împlinise încă 50 de ani. Şi era Sfântul Vasile om foarte înalt la stat şi drept ca o făclie; uscăţiv şi slăbit de ajunare şi de veghere; oacheş la faţă, dar obrazul îngălbenit; nasul lunguieţ; sprâncenele cercuite şi plecate, asemenea omului gânditor; fruntea încreţită; umerii obrajilor ieşiţi, tâmplele adâncite; cam pleşuv la păr; cu barba destul de lungă, căruntă pe jumătate. Pomenirea lui se săvârşeşte în Sfânta Biserică sobornicească.

Cu ale tale sfinte rugaciuni, sfinte Vasile roaga-te pentru noi! 

Amin