SA FIM RABDATORI!

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Păziți-vă de oameni, pentru că își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători pentru numele Meu. Și va fi vouă prilej de mărturisire. Puneți, deci, în inimile voastre să nu gândiți de mai înainte ce veți răspunde; căci Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toți potrivnicii voștri. Și veți fi dați și de părinți și de frați și de rudenii și de prieteni, și vor ucide pe unii dintre voi și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; dar nici un păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre.”

Luca 21/ 12-19

Pericopa evanghelica de azi este parte a discursului Mantuitorului despre sfarsitul lumii.

Discursul acesta, in Evanghelia lui Luca este diferit, evanghelistul intentionand sa ne aduca in prezentul nostru, foarte important, hotarator pentru mantuirea noastra!
Sa nu uitam ca Luca, care nu a fost martor al evenimentelor, scrie Evanghelia după Marcu. 

La Marcu se simte așteptarea ca Domnul să vină  repede… Comunitatea căreia îi scrie Marcu il cunoscuse  pe Domnul, și-L dorea.
Toate cele amintite in discursul lui Iisus despre sfârșitul lumii, pentru Luca sunt lucruri care deja s-au întâmplat, deoarece el le scrie după anul 70! 

Intrebarea era „Ce înseamnă pentru noi că Domnul a venit și că vine?”. Astfel, Luca vorbește despre faptul ca noi trăim mărturia lui Hristos și continuăm drumul cu El!

Acele lucruri, care deja s-au întâmplat, ne ajută pe noi să înțelegem  propria noastră viața pamanteana, care este capitala pentru viata de dupa!

Mantuitorul si-a avertizat apostolii de cele prin care aveau sa treaca. 

Moartea muceniceasca nu-i o moarte oarecare! 

Iisus insa și-n moarte vestește iubirea și viața, mai tari decât moartea, de care oricum nu scapam!

Si noi, creștinii, suntem chemați la acest martiriu. Nu suntem chemați să facem lucruri speciale în favoarea noastră nici razboaie pentru a ne salva, răstignindu-i pe alții… 

Arma noastră ramane cea a lui Hristos. Această armă învinge răul lumii, in timp ce oricare alta... îl multiplică.

Oricum murim: depinde de noi cum vom muri, dacă vom decide să trăim o viață cu iubire, dăruindu-ne până la sfârșit, când viața noastră se va sfârși, abia atunci ea va începe!

Ne plangem de timpurule de azi... dar în acest timp, in  mijlocul tuturor contradictiilor, suntem chemati să intelegem că există ceva important: dreptatea, iubirea față de ceilalti, trairea impreuna! 

Doar asa se înving cele ale lumii!

Despre acest adevăr a vorbit Iisus celor 12 apostoli, care nu prea înțelegeau mare lucru si intre care unii chiar L-au și trădat… 

Mesajul Sau proorocitor este impresionant !

Apostolii au continuat, mangaiati de cuvantul Lui, sa-L urmeze si 

sa-L marturiseasca, ajungand sa cunoasca moartea despre care El le vorbea!

Pentru ca El, Dumnezeu, ne da putere sa induram orice!

Fiecare verset al Sfintei Scripturi marturiseste ca nimic nu ar putea exista fara El. 

Intr-o fractiune de secunda lumea se poate narui. 

Evenimentele acestei perioade in care ne luptam cu noi, intre noi si cu un dusman nevazut; au dovedit ca lumea inca nu stie NIMIC si ca oricat de evoluati ne credem... doar in El ne este speranta!

Fara El... totul e desertaciune!

Sa nu disperam niciodata. Domnul ne va invata si pe noi ce sa spunem si ce sa facem daca ne lasam in grija Lui, caci, orice se va intampla, va fi cu voia si din mila SA!... 

Conditia este sa credem cu desavarsire in El!

"Iar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui“.

Răbdarea este roadă a Duhului Sfânt ("Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege." Galateni 5:22,23), roada care ar trebui să existe în fiecare urmaş al lui Hristos (“Va rugam deasemenea, fratilor sa mustrati pe cei ce traiesc in neoranduiala, sa imbarbatati pe cei deznadajduiti, sa sprijiniti pe cei slabi, sa fiti rabdatori cu toti.” 1 Tesaloniceni 5;14)

O zi binecuvantata !