Însă voi iubiți-i pe vrăjmașii voștri și faceți-le bine și dați cu împrumut fără să nădăjduiți nimic în schimb, iar răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulțumitori și răi. Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru milostiv este.” Luca 6, 31-36
Pericopa de astazi face parte din Predica de pe munte, mai exact este o continuare a Fericirilor (si Vaiurilor) din Evanghelia dupa Luca!
Dumnezeu a pus in funtea listei cu porunci porunca iubirii.
De ce?
Stim ca Dumnezeu nu cere nimic cu neputinta de infaptuit!
Porunca iubirii este dovada existentei acestei capacitati a omului in launtrul sau!
Toti oamenii vor sa fie iubiti dar implinirea iubirii nu se poate realiza doar primind iubire ci si dand iubire! Caci omul are nevoie nu doar sa fie iubit ci si sa iubeasca, pentru a putea iesi din stransoarea sinelui egoist si astfel sa se salveze!
Desi Dumnezeu nu ne cere sa iubim intreaga omenire ci doar pe acei semeni care ne inconjoara ori cu care am interactionat, iubirea asta nu ne prea reuseste... Poate ca, asa cum muschii unui brat pus in ghips se atrofiaza, si capacitatea iubirii se poate atrofia prin neiubire!
Oricat de paradoxal ar parea, cel mai greu lucru pentru un om, daca nu imposibil, este sa-si iubeasca aproapele fara un interes!
care ne spune insa exact ce n-am vrea să auzim, : „Ați auzit că s-a zis să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău. Iar eu zic vouă: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru Cel din ceruri...” (Matei 5, 43-45).
De fapt, noutatea desavarsita adusa de Hristos este tocmai statutul iubirii. Iubirea aceasta, dupa cum spunea Nicolae Steinhart, nu se negociază, ci e obligatorie!
Daca pe noi, cei de azi, ne stanjenesc aceste cuvinte, ne putem imagina cam ce au insemnat ele pentru iudeii care traiau, la acea vreme, sub Legea Talionului!(ochi pentru ochi si dinte pentru dinte!)
Întregul eșafodaj vetero-testamentar este spulberat prin redefinirea notiunilor de dusman, prieten si aproape!
Reiese insa, cum nu se poate mai clar, ca doar din aceast fel de iubire se poate naste iubirea pentru Dumnezeu, Tatal!
Potrivit invataturii Mantuitorului, nu poti spune ca-L iubesti pe Dumnezeu daca pe aproapele tau il urasti!
Iubirea de care suntem capabili este una obisnuita - fata de parinti ori de copiii nostri, de partenerul de viata etc - si ea este una absolut egoista, caci iubim pentru a ne fi bine, deci in iubirea nostra exista un anume interes!
In evanghelia duminicii de azi Iisus ne ridica stacheta caci iata, aflam ca nu e destul sa ii iubim pe cei care ne iubesc ci ca este necesar sa ne iubim chiar vrajmasii!
Iubirea de care suntem capabili este una obisnuita - fata de parinti ori de copiii nostri, de partenerul de viata etc - si ea este una absolut egoista, caci iubim pentru a ne fi bine, deci in iubirea nostra exista un anume interes!
In evanghelia duminicii de azi Iisus ne ridica stacheta caci iata, aflam ca nu e destul sa ii iubim pe cei care ne iubesc ci ca este necesar sa ne iubim chiar vrajmasii!
Dupa cum reiese din text, iubirea dusmanilor este tocmai ceea ce ne defineste pe noi ca si crestini!
A-i iubi pe cei care ne iubesc nu inseamna deci respectarea poruncii date de Dumnezeu - caci iubirea asta nu este cu nimic diferita de cea a celor rai si pacatosi, a celor care nu Il iubesc pe Dumnezeu!
Nu am deci nici un merit daca iubesc pe cine ma iubeste, daca fac bine celui ce-mi face bine...
Este o diferenta esentiala sa iubesti fara sa primesti in schimb nimic!
Mantuitorul ne cere mult mai mult, ceva care sa ne faca sa meritam statutul de fii ai lui Dumnezeu!
Dragosteapentru ai nostri nu are valoare duhovniceasca, ci doar instinctuala si nu intra in ecuatia Poruncii !
A ne iubi proprii copii este normal - anormal ar fi invers!
Iubirea vrajmasilor este insa acel ceva care face diferenta, care ne poate modifica in interior, pana intr-atat incat schimbarea nu poate trece neobservata!
Iubirea vrajmasilor este insa acel ceva care face diferenta, care ne poate modifica in interior, pana intr-atat incat schimbarea nu poate trece neobservata!
In aceasta iubire este o bucurie speciala care ne va creste, care ne va reanima acea zona atrofiata a sufletului in care Dumnezeu a asezat dragostea adevarata! Iubind astfel vom gasi calea spre Dumnezeu!
Nu trebuie sa te si increzi in dusmanul tau dar este obligatoriu sa-l iubesti!
Iubindu-l ti se metamorfozează propria ființă, eul tau pătimaș va pali lasandu-l in lumina pe cel duhovnicesc, eul care ne aseamana cu Dumnezeu.
Hristos ne cere să iubim, ne cere să fim rugători pentru cei care ne fac rău, să-i și ajutăm, în cazul in care se vor afla în suferință!
Caci atunci când iubește, omul seamănă cu Dumnezeu și este fiul Sau, în măsura în care crede în El.
Acesta este unul din înțelesurile cuvintelor din Predica de pe munte:
Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru milostiv este.(Luca 6: 36)
„Ca să fiți fiii Tatălui vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 45).
Toti dorim sa fim fericiti, dar este cu neputinta sa ajungem sa cunoastem fericirea fara a iubi!
Pericopa de azi ne arata tocmai ca iubirea este sursa din care izvorasc Fericirile!
Stiind cat de greu ne este sa iubim conform poruncii, tot ce ne ramane de facut este sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea putere si intelepciune spre a iubi asa cum ne cere El!
Caci ce nu e cu putinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu