EXPERIEREA CRUCII

„Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape viața și-o va pierde, iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere.”

MARCU 8: 34-38; 9: 1

Pericopa incununeaza marea sarbatoare de azi! 

Mantuitorul ne sfatuieste sa ne asumam cele ale vietii! E necesar sa incetam sa ne tot focalizam pe propria noastra persoana! 

Pentru că, trebuie sa recunoastem, ne gândim mereu la noi înșine,  fie că ne merge bine, fie ca ne merge rău, fie ca auzim experienta cuiva ori asistam la vreun eveniment oarecare! 

Un om ne spune păsul iar noi... ne bagam repede in fata! Expresii de tipul "mie-mi spui?", "dar eu, ce sa mai zic?!" revin neincetat! Asta pentru ca persoana noastra este mereu in centrul atenției!

Predica aceasta a fost rostita de Iisus dupa ce Petru, infierbantat de propria-i declaratie,  afland ca Acesta va avea de patimit si ca va muri...  si-a permis sa-L "dojeneasca pe Cel pe care tocmai Il recunoscuse a fi Hristos! ("Tu esti Hristosul!") !

Dupa ce il apostrofeaza pe Petru pentru negarea patimirii pe cruce, in lumina acestei limitari de gandire, specifica mintii omului, Iisus se adreseaza multimii, invitandu-ne pe toti la o schimbare de a mintii!

Crucea reprezintă o declarație de dragoste a lui Dumnezeu facuta  omului! Dacă mântuirea a venit prin cruce, Hristos îl invită pe om să pășească pe aceeași cale, nu usoara, dar sigură. Crucea devine pod între lumea de jos și Împă­răția de sus. 

Crucea reprezintă centrul existenței, dar și programul nostru spiritual cotidian de viață.

În dimensiunea sa duhovnicească concretă, crucea înseamnă a te face mic, a-ți asuma sufe­rința și a te dărui celorlalți, totul cuprins în „a iubi”, fără măsură, după modelul lui Hristos. 

În cuvintele Evangheliei de astăzi, acest program de viață urmează trei momente: „a te lepăda de sine”, „a-ți lua crucea” și „a-ți pierde sufletul pentru Hristos și Evanghelie”.

Lepădarea de sine înseamnă a te face mic, a te goli, pentru a-i face loc celuilalt. Această lucrare are o dublă mișcare. Mai întâi, este un exercițiu de luciditate, ce presupune, pe de o parte, înlăturarea oricăror cosmetizări față de ceea ce suntem, iar pe de altă parte, conștientizarea și asumarea realistă a ceea ce suntem. 

Din punct de vedere psihologic, dar mai ales spiritual, acest moment creează spațiul pentru cea de-a doua miș­care, întâlnirea cu Celălalt. Dacă eu „nu sunt totul”, atunci Celălalt poate să-și găsească un loc lângă, cu, în mine. Din punct de vedere spiritual, lepădarea de sine este un act ascetic, generat de dorința omului după Dumnezeu, dar care se împlinește în smerenia ca dar al Duhului, de sus. 

Zice Sfântul Siluan în acest sens: „Mare și necuprins e Domnul nostru. Dar, din iubire pentru noi, El s-a micit ca să-l putem cunoaște și iubi…” 

„Smerenia lui Hristos locuiește în cei mai mici; ei sunt fericiți să fie cei mai mici”. Lepădarea de sine îl așază pe om în poziția copilului care se încrede în Tatăl său și care aleargă grăbit și, ocazional, deznădăjduit, către întâlnirea cu Acesta. El știe că salvarea este doar acolo, în brațele Sale.

Această încredere deschide drumul pentru celalalt punct al Evangheliei:„A-ți lua crucea” personală - adica a-ți asuma calea suferinței personale. 

Nimeni nu caută de bunăvoie sufe­rința, ci încearcă, pe cât posibil, să o evite. Comportamentul Sfântului Apostol Petru, înainte de Patima Domnului, se încadrează bine în această logică. 

La întrebarea „cine ziceți voi că sunt Eu?”, Petru răspunde limpede: „Tu ești Hristos!” Dar imediat după, atunci când le vestește suferința Crucii, Petru, străin de logica Duhului, tributar logicii materiale, îl „dojenește” pe Domnul cu privire la acest drum (Marcu 8, 29, 32). 

Concluzia pe care Hristos o trage este clară și tranșantă - „nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor”, adica "nu ești sub inspirația Duhului Sfânt, ci sub cea a duhului veacului"

A intelege că în spatele Crucii se ascunde o mare poveste de dragoste, ne conduce la cel de-al treilea moment important al Evangheliei:

„A-ți pierde sufletul pentru Hristos și pentru Evanghelie” - o condiție pentru a-ti salva sufletul.  

Adica"dai totul ca să primești totul". "Pentru dragostea mare pe care o porți riști, chiar și mântuirea sufletului tau, de dragul celor­lalți, când înțelegi cu ce fel de dragoste te iubește Domnul"!

Modul cel mai firesc de a-L mărturisi pe Hristos este acela de a-I face (re)cunoscută Crucea Sa, la nivelul vieții noastre personale. 

Experierea Crucii înseamnă trairea acestei iubiri, pe care Dumnezeu ne-a arătat-o și pe care suntem invitați s-o extindem catre ceilalți. 

"Cine iubește Îl cunoaște pe Dumnezeu, și cine Îl cunoaște pe Dumnezeu îi iubește pe cei de lângă el. 

Aceasta este experiența crucii!"