„În vremea aceea a venit Iisus în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă și S-a ridicat să citească. Și I s-a dat cartea prorocului Isaia.
Iar El, deschizând cartea, a găsit locul unde era scris: «Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să izbăvesc pe cei apăsați și să vestesc anul plăcut Domnului».
Și, închizând cartea și dând-o slujitorului, a șezut, iar ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui. Atunci El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Și toți Îl încuviințau și se mirau de cuvintele harului care ieșeau din gura Lui” Luca 4, 16-22
Evanghelia de astazi ni-L arata pe Domnul predicand in Sinagoga! Iisus se ridică pentru a citi.
Semantica verbului a citi, în limba greacă, este a recunoaşte - caci a citi înseamnă a recunoaşte semnele, apoi cuvintele, pe care le-ai învăţat si le intelegi, dar, deasemenea, poţi recunoaşte, în spatele cuvintelor sau printre randuri, realitatea pe care acestea o descriu.
Si I se dă Cartea Profetului Isaia.
Exista in Isaia cap. 29, o referire la carte si a citi - care ne lamureste ca a deschide cartea şi a citi nu este atât de simplu!
| "Că Domnul a turnat peste voi un duh de toropeală. El a închis ochii voştri, profeţilor, şi capetele voastre, văzătorilor, le-a acoperit cu văl. Drept aceea orice descoperire este pentru voi ca graiurile dintr-o carte pecetluită. Dacă le dai cuiva care ştie carte şi-i zici: "Citeşte!" el iţi răspunde: "Nu pot, căci ea este pecetluită!" Şi dacă o dai cuiva care nu ştie carte şi-i zici: "Citeşte!", el îţi va răspunde: "Nu ştiu carte!".Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni. De aceea voi face pentru poporul acesta minuni fără seamăn. Înţelepciunea celor înţelepţi se va pierde şi isteţimea celor isteţi va pieri". Is 29: 10-14 |
De multe ori adevărul este captiv, pecetluit, si nu putem să-l deschidem. Faptul de a citi, de a interpreta şi de a deschide devine foarte important.
Clement Alexandrinul spune:
„S-ar putea ca un om, din cei nepricepuți, să vină acolo unde tu predai gnoza și el să nu fie în stare să sesizeze adevărul; el te va înțelege greșit și va cădea; deci, spune Scriptura, fii atent cu folosirea învățăturii și închide izvorul cel viu care este în adâncul tău; închide-l tuturor celor ce se apropie fără judecată și dă băutură numai celor care însetează de adevăr. Ascunde adâncul cunoașterii (Romani 11, 13) tuturor celor care nu sunt în stare să-l primească! Acoperă groapa! Stăpânul gropii, gnosticul însuși, va fi pedepsit, spune Scriptura; că el este de vină că s-a smintit acela; sau pentru că acela a fost înghițit de măreția învățăturii, fiind încă mic la suflet. (...) Filozofia - care este într-adevăr filozofie - și adevărata teologie să aparțină numai acelora care se apropie adeseori de ele și care au dat probă de credință în toată viața lor. Da, scrierile acestea vor ca noi să avem nevoie de un interpret și de un învățător; numai așa ele vor fi studiate mai bine, iar noi nu vom greși, pentru că am primit învățăturile de la oameni care le cunosc bine, de la oameni care ne-au socotit vrednici să ne folosim de ele. De altfel, toate lucrurile, care se văd printr-un voal, arată adevărul mai măreț și mai venerabil, ca de pildă fructele care se văd prin apă sau ca formele lucrurilor care se lasă a fi ghicite prin voalurile care le acoperă; pentru că lumina puternică lasă să se descopere defectele; în afară de asta, lucrurile care se văd așa cum sunt ele nu pot fi înțelese decât într-un singur chip. Este, însă, cu putință să scoți dintr-un simbol mai multe sensuri, așa cum am văzut când am vorbit de cuvintele ascunse. Așa stând lucrurile, omul fără experiență și neînvățat greșește; gnosticul, însă, înțelege sensul adevărat. Scrierile acelea nu vor să fie date oricui se întâmplă, fără deosebire, nici să fie făcuți părtași la bunătățile înțelepciunii cei care nici în vis nu și-au curățit sufletul; că nu-i îngăduit să oferi tuturor veniților cele dobândite cu atâtea lupte și nici să istorisești tainele Cuvântului celor necurați.” (Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, pp. 342-343)
Clement Alexandrinul spune:
„S-ar putea ca un om, din cei nepricepuți, să vină acolo unde tu predai gnoza și el să nu fie în stare să sesizeze adevărul; el te va înțelege greșit și va cădea; deci, spune Scriptura, fii atent cu folosirea învățăturii și închide izvorul cel viu care este în adâncul tău; închide-l tuturor celor ce se apropie fără judecată și dă băutură numai celor care însetează de adevăr. Ascunde adâncul cunoașterii (Romani 11, 13) tuturor celor care nu sunt în stare să-l primească! Acoperă groapa! Stăpânul gropii, gnosticul însuși, va fi pedepsit, spune Scriptura; că el este de vină că s-a smintit acela; sau pentru că acela a fost înghițit de măreția învățăturii, fiind încă mic la suflet. (...) Filozofia - care este într-adevăr filozofie - și adevărata teologie să aparțină numai acelora care se apropie adeseori de ele și care au dat probă de credință în toată viața lor. Da, scrierile acestea vor ca noi să avem nevoie de un interpret și de un învățător; numai așa ele vor fi studiate mai bine, iar noi nu vom greși, pentru că am primit învățăturile de la oameni care le cunosc bine, de la oameni care ne-au socotit vrednici să ne folosim de ele. De altfel, toate lucrurile, care se văd printr-un voal, arată adevărul mai măreț și mai venerabil, ca de pildă fructele care se văd prin apă sau ca formele lucrurilor care se lasă a fi ghicite prin voalurile care le acoperă; pentru că lumina puternică lasă să se descopere defectele; în afară de asta, lucrurile care se văd așa cum sunt ele nu pot fi înțelese decât într-un singur chip. Este, însă, cu putință să scoți dintr-un simbol mai multe sensuri, așa cum am văzut când am vorbit de cuvintele ascunse. Așa stând lucrurile, omul fără experiență și neînvățat greșește; gnosticul, însă, înțelege sensul adevărat. Scrierile acelea nu vor să fie date oricui se întâmplă, fără deosebire, nici să fie făcuți părtași la bunătățile înțelepciunii cei care nici în vis nu și-au curățit sufletul; că nu-i îngăduit să oferi tuturor veniților cele dobândite cu atâtea lupte și nici să istorisești tainele Cuvântului celor necurați.” (Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, pp. 342-343)
Textul citit de Mantuitor este din cap 61 din Cartea lui Isaia , unde se vorbeşte tocmai despre Mesia, Unsul, care, plin de Duh Sfant, va elibera poporul Său.
Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în război libertate; Să dau de ştire un an de milostivire al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; Să mângâi pe cei întristaţi; celor ce jelesc Sionul, să le pun pe cap cunună în loc de cenuşă, untdelemn de bucurie în loc de veşminte de doliu, slavă în loc de deznădejde. Ei vor fi numiţi: stejari ai dreptăţii, sad al Domnului spre slăvirea Lui.
Dupa citirea pasajului, Mantuitorul nu a ţinut o predică lungă, ci doar a spus: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre.
Şi ei se minunau de cuvintele Sale pline de har dar ...
Prima reacţie este pozitivă, căci textul lui Isaia anunta implinirea nazuintelor omului: ca din orbi să devenim vazatori, din sclavi să devenim liberi...
Dar exista ceva care nu se potrivea in mintea celor care auzeau:
după părerea lor, Iisus nu putea fi Unsul caci, dacă ar fi Unsul, nu ar fi locuit in Nazaret, în casa pe care toţi o cunoaşteau. Nu ar putea fi fiul lui Iosif, căci tatăl său ar trebui sa aiba un renume ...
Era deci scandalos de-a dreptul ca acest om, care era unul... oarecare, sa rosteasca Cuvântul lui Dumnezeu!
Iisus nu era pe masura imaginii construite in mintea oamenilor!
CUM PUTEA FI UNSUL, un tamplar din Nazaret?
Noi si azi judecam la fel! Punem oamenii in casute... ne invartim pe aceleasi orbite, in aceleasi medii, purtam aceleasi metehne! Nu facem schimb intre noi, deci comuniunea este doar o poveste caci nu iesim din cercul nostru. si nu venim spre ceilalti!
Iisus nu ar fi nici azi mai bine primit! Nimeni nu L-ar socoti destul de bun, mai ales cunoscutii Sai!
Asta impotriva a ceea ce spune si a ceea ce face!
Pentru ca nu se potriveste mentalitatii societatii !
Nu pricepem nici azi ca El Şi-a însuşit tocmai limitele şi fragilitatea noastră, astfel încât ele să nu fie obstacol ci sa ne uneasca si sa ne faca liberi!
Mantuitorul le stia gandul asa ca le va spune : "Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta. (daca esti in stare!)
Doar ca... nici un prooroc nu este bine primit în patria sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu