APOSTOLII SI ORBUL BARTIMEU

„În vremea aceea, pe când ieșea Iisus din Ierihon, împreună cu ucenicii Săi și cu mulțime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea jos, pe marginea drumului, și cerea milostenie. Și, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige și să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și mulți îl certau ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! Și Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemați-l! Și l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăznește, scoală-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare și a venit la Iisus. Și l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voiești să-ți fac? Iar orbul I-a răspuns: Învățătorule, să văd iarăși. Atunci Iisus i-a zis: Mergi, credința ta te-a mântuit! Și îndată a văzut și I-a urmat lui Iisus pe cale.”

Redarea vederii orbului Bartimeu este ultima minune evocata in Evanghelia dupa Marcu - inainte de inceperea Patimirilor.

Cum toate au o sfanta legatura, Cap.10 cuprinde, cateva versete mai sus de cele citite azi, marturia  Mantuitorului cu privire la sfarsitului Sau, urmata, in mod absurd, de o discutie, purtata cu ucenicii sai, 

care ne scoate complet din admosfera cutremuratoare a sfarsitului anticipat de Iisus, si ne asaza in lume, brutal!

Dupa ce tocmai le spusese:

Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia.(10, 33-34)...

apostolii Iacob si Ioan, fiii lui Zevedeu, vin in fara Mantuitorului care ii intreaba: Ce voiţi să vă fac?  Si iata ce voiau ei : Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta.   Domnului Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă vei boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. (10, 35-40) Ajungem la pasajul citit astazi, in care Iisus pune orbului Bartimeu, care striga dupa El, aceeasi intrebare: Ce voiești să-ți fac?  Este important fiecare cuvant in Evanghelie, asa ca, depanand textul, descifram mesajul!  Asadar, un orb, pe nume Bartimeu, care cersea la margine de drum, a simţit agitatie în jurul său. Oamenii vorbeau despre Iisus, Învăţătorul din Nazaret si mulţi spuneau că El este facator de  minuni. Bartimeu a intrezarit o speranţă - caci doar printr-o minune, ar fi putut să vadă lumina zilei - si a început să strige, numindu-L pe Domnul Hristos „Fiul lui David". In sinea lui stia că doar un om al lui Dumnezeu, ar fi putut face minunea acesta!   Când fost chemat, orbul şi-a lăsat haina şi a venit în faţa Mântuitorului. Remarcam ca Iisus ii pune aceeasi intrebare, pe care o pusese mai inainte lui Iacob si Ioan, fiii lui Zevedeu: Ce voiești să-ți fac? Orbul ii spune: Învățătorule, să văd iarasi”. Si Domnul i-a implinit dorinta daruindu-i vederea. Acel sâmbure de credinţă a încolţit şi a rodit in el. A crezut în vindecare sa şi a primit vederea ca rod al credinţei sale. "Mergi, credința ta te-a mântuit"!  Bartimeu a stia ca tot ce avea nevoie era vederea…  Rereferitor la precizia cuvintelor, luam aminte ca orbul spune sa vad iarasi, de parca odinioara ar fi vazut! De fapt cuvântul grecesc utilizat in text inseamna „să privesc în sus”, adica cerul! Acest om cere deci să privească si spre cer dupa ce, din pricina handicapului, fusese preocupat doar de ce era pe jos si ar fi putut sa-l impiedice sa avanseze! Remarcam ca orbul acesta are un nume, ceea ce este un caz unic caci Evanghelia nuspecifica numele nici unui alt tamaduit! Alt amanunt ar fi acela ca, fiind chemat, orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare și a venit la Iisus, salvatorul, singurul care il putea scoate din necazul sau! Venind spre Domnul, el isi lasa aceasta haina, care era singura lui avere, servindu-i si de imbracaminte si de patura si de dulap!  Caci drumul spre mantuire implica lepadarea de cele ale lumii, toate cele care ne orbesc - pacate, averi, proaste obiceiuri... Doar asa putem sa ne schimbam, sa vedem clar, sa ni se deschida ochii! Drumul alaturi de Dumnezeu se face, asa cum a facut orbul din Ierihon, lepadand haina lumii acesteia si infatisandu-ne Lui liberi, dispusi sa facem calatoria duhovniciei si sa imbracam haina Luminii! E greu! Lumea canta neincetat cantecul inselator al ielelor! Dar nu este imposibil. Nimic nu este imposibil cand este vorba sa crezi cu tarie si sa te increzi in Dumnezeu! Poate ca e momentul sa reflectam comparand cele doua cereri de care am pomenit: cea a celor doi apostoli si cea a orbului. 1 - Cei doi apostoli -  desi auzisera din gura Mantuitorului despre sfarsitul Sai, Ii cer onoruri, ceva ce tine de capatarea unui loc ierarhic,  ceva ce nu avea legatura cu cele spuse de Iisus anterior! Ei par mai curand a fi orbi!  Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta!  2 -  Orbul, la intrebarea Mantuitorului Ce voiești să-ți fac? raspunde:  Învățătorule, să văd iarăși. Intr-un fel diferit, desi orb, el este cel care vede, intelege, percepe realiatea!  Orbul stie  - stie ca e orb si stie ca vrea sa vada! Primul lucru pentru a reusi sa te vindeci este sa accepti ca esti bolnav! Altfel tot demersul medical este receptat de corp  ca o agresiune! Atata timp cat pretindem că vedem, ca intelegem, ca stim... înseamnă tocmai invers - că suntem orbi si nu putem fi vindecați… Orbul înțelege că-i lipsește vederea, o cere  si o va capata.  Cererea orbului este cererea unui om care a înțeles care ii era nefericirea… El e de fapt un om care a înțeles în adanc. Poate ca ar trebui si noi sa exersam asta: sa ne gandim ce I-am cere lui Iisus daca ni S-ar infatisa noua si ne-ar intreba ce vrem sa ne faca?!  E posibil ca cererile noastre sa fie ar fi mai curand asemanatoare cererii apostolilor Iacob si Ioan, decat celei a orbului! Riscăm, daca nu avem credința orbului, să-I cerem Domnului lucruri straine de realitatea duhovniceasca!  Adesea Il coboram pe Dumnezeu la ghiseul nostru de cereri! Il taram in procese, in certuri, in afacerile noastre personale, in cosul nostru cu rufe murdare!  Cred ca trebuie sa invatam sa ne ridicam si noi capul, sa privim si in sus, sa intelegem, sa ne sporim credinta! Și, chiar dacă nu-L mai vedem fizic pe Mântuitorul Hristos, trebuie sa indraznim să-L strigăm. El este chiar lângă noi!