SOACRA LUI PETRU, "INDATA RIDICANDU-SE, LE SLUJEA"

„În vremea aceea a intrat Iisus în casa lui Simon. Iar soacra lui Simon era cuprinsă de friguri și L-au rugat pentru ea. 

Atunci El, plecându-Se asupra ei, a certat frigurile și frigurile au lăsat-o. Iar ea, îndată ridicându-se, le slujea. 

Dar, apunând soarele, toți câți aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Și mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoși. 

Și din mulți ieșeau diavoli, care strigau și ziceau: Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească acestea, pentru că știau că El este Hristos. 

Însă, făcându-se ziuă, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu; iar mulțimile Îl căutau și au venit până la El și-L țineau ca să nu plece de la ei. Însă El a zis către ei: Trebuie să binevestesc Împărăția lui Dumnezeu și altor cetăți, fiindcă pentru aceasta am fost trimis. 

Și propovăduia în sinagogile Galileei."  Luca 4: 38-44

Frumusetea Sfintei Evanghelii consta in izvorul permanent al informatiei pe care il contine! 

Repetarea pericopelor nu este in masura nici sa ne plictiseasca, nici sa ne plafoneze interesul ci ne indeamna la gasirea sensurilor noi, mai adanci. Ochii nostri se debaraseaza incet si treptat de voalurile cu care Adevatul Evangheliei este acoperit, astfel incat intelegerea  noastra sa fie pe masura cautarilor, a interesului, a dorului si a iubirii noastre pentru Hristos!

Minunea vindecarii soacrei lui Petru ni se poate parea una putin importanta si totusi nu intamplator este una cu care Iisus Si-a inceput minunil... Vindecarea aceasta, rapida si despre care nu ni se dau prea multe explicatii, este plina de simboluri ce vor fi dezvoltate pe rand in Evanghelie.

Mai intai, insasi parerea noastra despre ce este important si ce nu este una contrara invataturii lui Hristos! 

Pentru noi este importanta ierarhia. Apostolii erau si ei framantati de cine este mai mare intre ei si in Imparatia Cerurilor!

Iisus spune ca cel mai mic este de fapt cel mai mare, rasturnand astfel ierarhia valorilor lumii noastre!

Iisus a venit sa ne slujasca noua, S-a micit, S-a golit pe Sine ca sa din iubire, ca sa ne schimbam mentalitatea ! El, Fiul lui Dumnezeu, a spalat picioarele apostolilor Sai si a murit de buna voie pe cruce pentru noi!

In casa sa, despre care putem spune ca este prima Biserica, soacra lui Petru este repede vindecata de frigurile care o fortau sa fie servita de altii! 

Vindecarea femeii nu este in sine o minune spectaculoasa pentru noi, care consideram minunea cu un semn de manifestare a puterii. 

In aceeasi zi, Mantuitorul il scapase pe demonizat de raul din el.

Dar si frigurile sunt semnul raului! Corpul da un mesaj ca in el se petrece ceva anormal, deci ceva este rau...

Iisus a certat frigurile și frigurile au lăsat-o. Iar ea, îndată 

ridicându-se, le slujea. 

Când discipolii se ceartă cu privire la cine e mai mare intre ei, Mantuitorul spune despre Sine ca n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi. Asadar slujind, aceasta femeie, tamaduita de friguri, face ca si Iisus, care ne slujeste noua -  slujirea fiind o caracteristica esentiala a Lui!

Dumnezeu, care este iubire, ne slujeste caci sa iubesti asta inseamna: sa nu ai pic de egoism si sa faci tot ce iti este in putere ca cel iubit sa fie fericit, micsorandu-te pe tine ca el sa poata creste si straluci!

Judecand asa, acesta femeie este un exemplu minunat si iata, trece neobservat, desi ea este egala lui Iisus! Nu vindecarea ci slujirea ei este cu adevarat o minune!

Daca demonizatul vindecat ne indica eliberatea din ghearele raului, vindecarea soacrei lui Petru ne spune ca, odata scapati de diavol, suntem liberi, dar liberi sa facem binele, sa slujim aproapelui, sa iubim si sa ne devotam!

Pentru noi libertatea înseamnă să dominăm şi să fim stăpâni! Liber, în concepţia noastră, este acela care-i stăpâneşte pe toţi si face ce vrea! Dar adevărata libertate, e libertatea lui Dumnezeu, adică libertatea de a ne iubi şi de a ne sluji unii pe altii (Gal. 5,13). 

E libertatea de a trai viata cea adevarata! 

Luca dezvolta Evanghelia sa intre doi parametri: soacra lui Petru, vaduva care-si da ultimul banut la templu, doua pericope scurte si, pentru unii, neimportante! Aceste femei insa vorbesc cu anticipatie despre tot ce face Iisus si este consemnat in Evanghelie! El a venit, ne-a slujit, ne slujeste si nu precupeteste nimic pentru iubirea ce ne-o poarta, nici chiar viata!

Ar mai fi de meditat asupra unor aspecte cuprinse in acest scurt fragment evanghelic - despre activitatea lui Iisus din zi, de cea de seara cand minunile se inmultesc, despre noaptea, zorii si rugaciunea Sa - dar ma gandesc sa le pastrez pentru o alta ocazie!

Domnul sa ne ajute sa intelegem bogatia Evangheliei si sa ne decidem sa-L urmam pe Hristos nu doar cu buzele si venitul la Biserica ci prin lucrarea efectiva a invataturilor Sale, prin schimbarea launtrului nostru!