Și femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Și Îl ruga să alunge demonul din fiica ei. Dar Iisus i-a vorbit:
Lasă întâi să se sature copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. Ea însă a răspuns și I-a zis: Da, Doamne, dar și câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor.
Și Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi! A ieșit demonul din fiica ta.
Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieșise. Marcu 7: 24-30
Atunci, El, cautand un pic de liniste, a mers ţinuturile învecinate ale Tirului şi Sidonului, două orăşele vechi ale Feniciei.
Tirul era un centru comercial, asediat pe rand de Salmanasar (721 î.Hr.), apoi de Nabucodonosor (588 î.Hr.), dar si de Alexandru Macedon (332 î.Hr.). In 126 î.Hr. a ajuns sub stăpânire grecească. Sidonul era, de asemenea, un centru comercial, fiind chiar mai vechi decât Tirul. Îşi avea numele de la Sidon, nepotul lui Noe (Facere 10, 15-19)!
Deşi erau păgâni, vestea despre Hristos ajunsese şi la cananeeni, în ţinuturile Feniciei, de unde provenea şi femeia din pasajul evanghelic.
Tradiţia spune că femeia se numea Iusta, iar fiica ei se numea Veronica. Atunci când L-a văzut pe Domnul si pe Apostolii Sai pe cale, a facut si ea asemenea orbului de la Ierihon: aînceput să strige în urma lor!
Sfântul Evanghelist Marcu spune că episodul s-a petrecut pe când Mântuitorul era în casă, pentru că voia ca nimeni să nu ştie despre prezenţa Sa (7, 24). Credinţa femeii insa L-a descoperit.
Deşi erau păgâni, vestea despre Hristos ajunsese şi la cananeeni, în ţinuturile Feniciei, de unde provenea şi femeia din pasajul evanghelic.
Tradiţia spune că femeia se numea Iusta, iar fiica ei se numea Veronica. Atunci când L-a văzut pe Domnul si pe Apostolii Sai pe cale, a facut si ea asemenea orbului de la Ierihon: aînceput să strige în urma lor!
Sfântul Evanghelist Marcu spune că episodul s-a petrecut pe când Mântuitorul era în casă, pentru că voia ca nimeni să nu ştie despre prezenţa Sa (7, 24). Credinţa femeii insa L-a descoperit.
Suferinţa fiicei sale devenise si suferinţa ei. asa ca cere mila, convinsa ca Iisus ii va vindeca fiica.
La strigătul femeii, Mântuitorul a fost aparent insensibil. Din pasajul similar descris de Matei, aflam spune ca El "nu i-a răspuns nici un cuvânt"!
Atitudinea lui Iisus s-a vrut a fi o modalitate de a face multimea prezenta acolo sa inteleaga credinţa femeii.
Lasa de inteles că toate chinurile pe care le îndura copila nu intrau în sfera activităţii Sale şi, de aceea El, răspunzând, a zis: "Lasă întâi să se sature copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor."
Evanghelia dupa Matei explica :"Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel"
Dar, daca El a fost trimis doar pentru păcătoşii din Israel, ce căuta Iisus în afara hotarelor lui Israel?
Opera Sa mântuitoare a început în Israel, dar nu putea fi limitată doar la fiii lui Israel. El Însuşi a spus: "Am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor" (Ioan 10, 16-18).
Opera Sa mântuitoare a început în Israel, dar nu putea fi limitată doar la fiii lui Israel. El Însuşi a spus: "Am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor" (Ioan 10, 16-18).
Iisus i-a răspuns femeii de-a dreptul jignitor: "Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor" (v. 27). Erau cuvinte grele, foarte incomode.
Replica lui Iisus nu o privea doar pe femeie, ci pe toţi din neamul său. Iudeii se considerau fiii lui Avraam şi implicit fiii Împărăţiei.
Toţi ne-evreii, şi mai ales urmaşii celor ce au crezut odata în Lege, erau socotiţi a fi asemenea câinilor. Erau consideraţi fără o morală. Femeia, insa nu se simte jignita! Stie ca merita sa fie asemuita cu cainii, "Da, Doamne, zice ea, insa continua, indraznind sa raspunda: dar şi câinii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor" (v. 28).
Vorbea de fapt în numele neamului său, abandonat de Dumnezeu! Deşi recunoştea întâietatea iudeilor in fata lui Dumnezeu, femeia îndrăzneşte să-I amintească lui Domnului Iisus că şi câinii mănâncă din firimiturile ce cad de la masa aşa-zişilor copii.
Iisus, impresionat de stăruinţa femeii, i-a zis: "Pentru acest cuvânt, mergi! A ieșit demonul din fiica ta. " (v. 29). Iisus a apreciat sinceritatea şi statornicia credinţei ei. De aceea, neîntârziat i-a fost împlinită cererea pe care I-a adresat-o Mântuitorului
Când s-a întors acasă, spune Sfântul Evanghelist Marcu: "şi-a găsit copila culcată în pat, pentru că demonul ieşise" (7, 30).
Vindecarea s-a săvârşit de la distanţă. Odată cu vindecarea fiicei sale, a fost şi femeia integrată în rândul copiilor adevăraţi ai lui Dumnezeu.!
Cererea femeii a fost mai intai respinsă, da femeia a stăruit.
Cererea femeii a fost mai intai respinsă, da femeia a stăruit.
De altfel, păgânii, prin minunile săvârşite de Iisus în ţinutul lor, au fost cei dintâi care au grăbit lucrarea mântuirii în rândul neamurilor, fiindu-le dăruită de Însuşi Hristos.
Desigur, aceasta este o cheie de intrepretare a textului (forta credintei, perseverenta si smerenia!)
Dar eu m-as gandi si la... paine si firimituri!
Firimitura sugereaza ceva mic...
Firimitura de paine poate hrani, asa mica cum este! Dar firimiturile din cosurile painilor inmultite? Ele sunt parti ale painii care e Hristos, cel care ni Se daruieste si ele dau viata!
Acele firimituri le dorea femeia, farame din Painea Vietii, intuind puterea lor!
Pentru acel cuvant ea a primit darul cerut!
Pentru acest cuvânt, mergi! A ieșit demonul din fiica ta.
Adevarata vindecare o savarsesc acele firimituri... din Painea care e Hristos, farame de iubire care se revarsa peste cei ce cred!
Ceea ce ucenicii nu au inteles, a inteles aceasta pagana!
La cea de-a doua inmultire a painilor va fi evident blocajul de gandire al apostolior!
Esecul iudeilor in ce-L priveste pe Mesia este tocmai... painea!
Ei asteapta si azi un salvator care sa-i hraneasca - la propriu! Nu au inteles vesnicia pe care Painea, care este Hristos, ne-o da in dar!
Uneori nu vedem padurea din pricina copacilor!
Iubirea nu se desavarseste in fapte si gesturi mari!
Iubirea sta in amanunte, in mii de nimicuri care fac ca totul sa fie o poveste... mii de franturi de clipe in care suntem capabili sa ne daruim unii altora!
Caci iubirea inseamna nu atat sa daruiesti cat sa te daruiesti !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu