Iata ca painea este iarasi subiectul unei minuni - o minune repetata dar nu fara rost!
Pentru unii dintre noi repetarea inmultirii painilor poate parea ceva neinteresant. E cam acelas lucru! Nu numai ca sunt doua minuni aproape identice, dar sunt asezate una dupa alta iar in Biserica sunt citite si recitite la intervale relativ scurte de timp.
In zilele noastre avem o teama aproape paroxistica de a nu ne repeta! Despre cunostintele sau prietenii nostri, care ne repovestesc mereu aceeasi poveste... nu vorbim tocmai de bine si ridicand ochii in tavan ascultam fara interes sau ii oprim din povestire - desi ea poate fi spusa in alt context si deci poate marca alta idee!
Totusi nimic nu este la fel, nu poate fi la fel - nici chiar o poveste al carui sfarsit il cunoastem!
Ma si gandeam ieri ca, de o viata fac supa si, desi fac aparent aceleasi gesturi, pun aceleasi ingrediente, totusi... supa este doar "aparent" la fel! Buna dar... ea este altfel, ea purtand in gust ceva din starea mea, din atentia si dorinta mea de a face o bucurie culinara familiei!
Mergem, la serviciu, pe acelas drum zilnic dar nu e nimic identic caci mereu gandul nostru ne insoteste cu alte idei - repetam calatoria dar ea este altfel! Ne privim in oglinda dar ceea ce vedem acolo este deja ceva ce nu mai exista caci timpul revenirii la prezent ne gaseste deja... altfel!
In fond, tot ceea ce repetam ne ajuta doar sa fixam, sa nu uitam! Ne este frica totusi ca, repetand, sa nu cadem in platitudine! Mantuitorul insa ne arata contrariul!
Traim jalonati de timp si timpul... merge inainte! Totusi, este bine si sa repetam. Doar moartea nu o putem repeta! Repetitia isi are deci rostul ei, si in acest caz, al inmultirii painilor, de asemenea!
Zadarnica obsesia schimbarii caci oricum nimic nu este identic! nimic nu poate fi la fel! Minunea, evocata in cap.8 al Evangheliei dupa Marcu, se dovedeste a fi si ea diferita, desi pare aceeasi! Exista cateva amanunte care o fac unica!
Iata, apostolii, desi asistasera la precedenta minune a inmultirii painilor, par sa fi uitat complet de ea caci intreaba nedumeriti : De unde va putea cineva să-i sature pe aceștia cu pâine aici, în pustie?
Iata de ce este deci esential ca anumite lucruri, care trebuie sa se fixeze neaparat in memoria noastra, sa fie repetate!
Mai aflam ca, intre acei oameni, unii dintre ei au venit de departe. Asta poate sa insemne si ca acolo se aflau nu doar iudei ci si straini, pagani, cum li se spunea! Deci si auditoriul e un pic diferit.
Daca randul trecut, s-au gasit 5 paini si doi pesti, de data asta ni se spune ca aveau 7 paini si putini pestisori!
Daca, in cazul minunii precedente, au ramas 12 cosuri cu firimituri, de data asta ni se spune ca au ramas 7 cosuri!
Doar gestul Mantuitorului este identic - a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Și, luând cele șapte pâini, a mulțumit, a frânt și a dat ucenicilor Săi ca să le pună înainte. Și ei le-au pus mulțimii înainte. A binecuvantat!
In anii acestia de cand incerc sa patrund in tainele Scripturii, am invatat ca ciferele au o anume insemnatate, evreii avand un cult pentru numere!
Cifra 5 este cifra a Harului , realitatea lumii în care apare factorul divin ! 5 multiplicată prin ea însăși, duce la 25, ceea ce inseamna ,,har peste har“ (Ioan 1:17)
În limba ebraică, „Ha^areț” (pământul) este un multiplu de 4 (punctele cardinale) dar „Hașamaim”(cerul) este un multiplu de 5.
Numarul 5 este unul din factorii care apar pretutindeni în structura și măsurătorile Cortului Legământului. Simbolul harului apare până și în contextul Legii lui Moise!
Cele Zece Porunci sunt alcătuite din două serii de câte cinci. Primele 5 reglementează relațiile noastre cu Dumnezeu, iar celelalte 5 reglementează relațiile cu semenii noștri. Harul apare și în domeniul jertfelor!
Pentru ortodocsi, cele cinci paini - aduse la intalnirea multimilor cu Iisus Hristos - sunt rememorate prin prescurile aduse la biserica pentru Proscomidie, pentru pregatirea Sfintei Liturghii - asemenea si cele cinci paini, pe care preotul le binecuvanteaza impreuna cu graul, untdelemnul si vinul la slujba numita 'Litie'!
7 este numarul plenitudinii insemnand unirea cerului cu pamantul caci Treimea (3) s-a unit cu lumea (4)!
Cele „douasprezece cosuri” - din prima minune, sugereaza cele douasprezece triburi ale poporului lui Israel, precum si cele douasprezece luni ale anului… ceea ce ne spune că această pâine este „pentru tot poporul ales și pentru veșnicie”.
În schimb, aceste „șapte” cosuri, din a doua minune, indică ceva mai mult decat 12, numărul șapte fiind un număr divin.
Si in Evanghelia dupa Matei se specifica : au mâncat 4.000 de barbati! În povestirea anterioară erau 5.000, cu referire la faptul ca prima comunitate creștină a fost formata din 5.000 de oameni.(conf. Fa.Ap. 4, 4)
Citind in aceasta cheie, putem spune ca Mantuitorul se adreseaza de aceasta data intregii lumi si nu doar casei lui Israel!
Daca faramiturile, ramase dupa impartire, le socotim a fi cuvintele Domnului, ele sunt universale!
Dumnezeu adaugă de la Sine, sporeste si pune tot ceea ce ne lipsește!
Inmultirea painilor este, inainte de orice, o inainte-prezentare a Cinei Celei de Taina, implicit, a Sfintei Euharistii!
Painea, la propriu, inseamna mancare, mancarea care ne tine in viata! Euharistia insa este cu mult mai mult pentru ca este acea hrana care ne da viata vesnica, nu cea limitata a traiului in lume! E painea care satura caci este daruita de Dumnezeu; ea este trupul Domnului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu