„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.
Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre. Iar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.”
Textul de azi incepe cu afirmatiea Domnului Iisus:
„Aveți credință in Dumnezeu”
Acest fapt certifica faptul ca există multe feluri de credință… Omul trebuie sa creada, are nevoie vitala sa creada in ceva! Dacă nu crede în Dumnezeu, va crede în horoscop, în întâmplare, în ceasul rau...
Iisus vorbește despre „credința lui Dumnezeu”, pentru că există multe credințe straine de Dumnezeu, credințele idolilor…
A avea credinta in Dumnezeu” nu înseamnă să credem că există Dumnezeu, ci mult mai mult! Inseamna sa ma las Lui, sa ma incred in El!Evanghelia ne invata ce este CREDINȚA, dar nu orice credinta ci credinta în ACEST DUMNEZEU!
Blaise Pascal spunea că cei care nu cred trebuie să se roage cel mai mult…
Credința, spune Domnul, este ceva capital, care poate muta muntii din loc - muntii aceia de piatra care sunt inimile noastre!
Credința da roada în omul care nu are dubii… Daca suntem cinstiti cu noi insine, constant ne locuiesc îndoiala și credința!
Vorbind despre credinta, Mantuitorul ne aduce la rugăciune.
Asta nu din pricina rugaciunii si nici din vina lui Dumnezeu!
Rugăciunea este intr-adevar biruitoare dar... depinde de ceea ce cerem!
La vreme de nevoie, un credincios se linisteste zicand Domnului: „Facă-se voia Ta”! Asta înseamnă că eu sunt cel care am datoria să fac voia Sa; eu sunt acel muntele care se mută!
În general, noi îi cerem lui Dumnezeu să facă El ceea ce vrem noi… Dar aceasta, sa-mi fie iertat, nu-i credință.
Credința este să-I cer Lui ca eu sa pot face ceea ce vrea El. Adica sa ma indrume astfel incat sa fie totul conform iconomiei sale! Rugaciunea asta ma va linisti, imi va da pace in a indura cele pe care le am de indurat!
Zilele trecute s-a citit Apostolul din 2 Corinteni 11, in care Sf Apostol Pavel vorbeste despre "ghimpele din trup"
Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc.
Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune.
Deci i-a cerut de trei ori lui Dumnezeu sa ii ia ghimpele din trup apoi insa... gata! Tot ce mai putea sa-I ceara era puterea de a indura, caci fara ghimpe s-ar fi trufit!
Noi vrem multe lucruri cu orice preț. Însă Dumnezeu ne da ceea ce-i mai bine pentru noi.
Sf. Augustin a explicat motivul pentru care, desi ne rugam, nu primim ceea ce cerem… „Nu primim pentru că fie suntem răi, fie cerem lucruri rele”, deci fie pentru că cerem neincrezatori, fie că pretindem sau cerem lucruri nepotrivite sau in mod greșit!
Așadar, o rugăciune facuta fără credință, fără smerenie, sau pentru lucruri care sunt dăunătoare credintei si smereniei nu poate fi implinita!
Multi spun deznadajduiti „M-am rugat, dar nu mi s-a implinit ruga! ”.
Noi nu evaluăm insa just darul rugăciunii, care-i cel mai mare dar pe care putem să-l avem: prin rugaciune intram în comuniune cu Dumnezeu. Ce mai conteaza toate celelalte lucruri daca eu am reusit sa stau si sa vorbesc cu Dumnezeu?
De aceea o viata crestina nu poate exista fara rugaciune!
În rugăciune am viața lui Dumnezeu. Acea viață care este iubire, bucurie, pace, bunăvoință, blândețe, credinciosie, libertate… Toate celelalte lucruri nu-mi folosesc la nimic… Și dacă sunt lucruri utile, le vom primi intr-un final.
Dacă cererile noastre sunt corecte si necesare, El ni le va da! Însă marele dar este acela de a ne fi rugat! Caci rugându-ne, deja am obținut totul, stand înaintea lui Dumnezeu. Omul, „chip și asemănarea lui Dumnezeu”, stând înaintea Lui, îl reflectă pe Dumnezeu.
Rugăciunea este fundamentală, dar trebuie să fie serioasă, smerita!
Cred ca am mai povestit despre vecinul meu care, in vremea comunismului, fura carne de la abatorul unde lucra, si o vindea apoi cu supra pret! In fiecare dimineata il vedeam iesind din bloc, facandu-si cruci nenumarate! Dumnezeu nu poate fi luat partas in furtisaguri!
Rugăciunea este tipică numai omului! Animalele nu se roaga!
„Unde s-a înmulțit păcatul, a sporit și mai mult harul”, adică iertarea. (Rm. 5, 20)
Cum arată o viață în familie dacă nu se iartă greșelile? Este o viață imposibilă. Înseamnă trăirea Iadului.
Iertarea face din iad un rai, adică în ciuda erorilor care există, prin iertare, se paseste spre o iubire mai mare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu