Fericiți sunteți voi, care flămânziți acum, că vă veți sătura.
Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde.
Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru, ca rău, din pricina Fiului Omului.
Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră este multă în ceruri.”
In timpul Dumnezeistii Liturghii, sunt cateva momente importante precum si cateva cantari, imne, care le marcheaza. Intre cantarile de referinta se numara si Fericirile, care reda cuvintele rostite de Mantuitorul Hristos in celebra Cuvantare de pe Muntele Fericirilor!
In predica de pe Muntele Fericirilor sunt socotite fericite 9 categorii de persoane, in varianta lui Matei, si 4 in versiunea lui Luca!
Muntele acesta se afla la 175 metri deasupra Marii Galileii, dar la 35 metri sub nivelul Marii Mediterane. Este mai curand un deal mic, aflat in fata Marii Galileii, devenit faimos gratie Cuvantarii Domnului Iisus, probabil cea mai faimoasa predica si una din cele mai cunoscute din lume.
Fericirile Evangheliei dupa Luca sunt legate de saracie!
Dar sa privim atent frumuseţea sărăciei propuse de Iisus!
Fericirile ating un punct sensibil al existenţei noastre, omul fiind din totdeauna obsedat de fericire! El isi doreste ce e bun, frumos si asta il face fericit!
De aici cred ca vine o anume ambiguitate si in raport cu Dumnezeu! Pentru ca se simte o incercare de a-L castiga pe Dumnezeu de partea noastra pentru a putea fi fericiti!
Dar sa citim atent:
Nenorocirea este ca mai tot ce este bun si il face fericit are legatura cu a avea, a fi peste ceilalti, a domina, a se indreptati pe sine!
Din aceasta greseala de simtire omul a ajuns sa vietuiasca complet gresit!
Ne straduim si ne folosim de tot felul de mijloace pentru a ne împlini dorinţele! Avand toti aceleaşi dorinţe, ajungem chiar sa ne certăm unii cu alţii. Asta ne distruge - pe noi, pe ceilalţii şi lumea!
Ne straduim si ne folosim de tot felul de mijloace pentru a ne împlini dorinţele! Avand toti aceleaşi dorinţe, ajungem chiar sa ne certăm unii cu alţii. Asta ne distruge - pe noi, pe ceilalţii şi lumea!
De aici cred ca vine o anume ambiguitate si in raport cu Dumnezeu! Pentru ca se simte o incercare de a-L castiga pe Dumnezeu de partea noastra pentru a putea fi fericiti!
Dar e corect? Care e fericirea pe care ne-o doreste Dumnezeu?
Daca lumea noastra inainteaza prin forta, violenta, distrugere, lipsa de respect fata de natura, Dumnezeu ne porunceste iubirea, iertarea, solidaritatea, viaţa in duh si adevar!
Acest text poate fi socotit esential pentru credinta noastra!
Noi, daca cat de cat ne tinem de cateva porunci, nu reuşim sa ne insusim cele mai esentiale porunci ale lui Dumnezeu care privesc viata si iubirea.
Noi, daca cat de cat ne tinem de cateva porunci, nu reuşim sa ne insusim cele mai esentiale porunci ale lui Dumnezeu care privesc viata si iubirea.
Textul ne arata dorinţa lui Dumnezeu de a-l şti pe om fericit.
Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu.
Daca cei saraci sunt fericitii, de ce noi jinduim sa fim bogati? Unde e greseala? Ce nu am inteles?
Cuvantul grecesc folosit aici este ptocos, definind pe cineva
care trăieşte din cerşit, care nu are nimic al lui şi inspiră milă.
Acesti oameni sunt socotiti de catre Iisus a fi fericiţi dar nu pentru ca sunt saraci ci pentru ca atitudinea lor este diferita fata de dar!
Si pentru asta Imparatia Domnului este a lor!
Toate lucrurile fundamentale din viata noastra sunt, de fapt, daruri! Ceea ce inseamna ca si noi trăim din dar, din mila Domnului, asemenea saracului!
În dar si daruire totul este important, căci darul este semn de iubire, de compasiune, de viaţă. De aceea sărăcia este lucrul care ne intelepteste!
Iubirea este asemenea saraciei care primeşte în dar totul şi dă totul în dar. Aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ!
Tot ce are Tatăl, intreaga fiinţa Sa, e si a Fiului, si tot ce are Fiul este in intregime si al Tatălui, ei traind în acelaşi Duh.
„Fiul este ceea ce este Tatal; Sfântul Duh, pentru că purcede din Dumnezeu, nu este Fiul, pentru ca nu este decat un Fiu unic, dar El este ceea ce este Fiul”. (Sf. Grigorie de Nazianz)
Fiecare dintre Aceste Ipostasuri este Dumnezeu adevarat, intre ele existand o dragoste desavarsita care nu se epuizeaza niciodata, caci ea le uneste in chip creator, perpetuu !
Această Iubire permite să ca fiecare sa fie Unul al Celuilalt, în dăruire totala reciprocă.
Fericiți sunteți voi, care flămânziți acum, că vă veți sătura.
Expresia aceasta… sună ciudat.
Expresia aceasta… sună ciudat.
De fapt, motivul fericirii nu de fapt foamea, ci faptul că în viitor acest om înfometat va fi sătul.
Aşadar, există un viitor, altul decat prezentul pe care il traiesti!
Răul nu constă în a muri de foame, ci în a fi nepasator la foamea altuia ori de a-i înfometa pe alţii!
Răul nu constă în a muri de foame, ci în a fi nepasator la foamea altuia ori de a-i înfometa pe alţii!
Viaţa e darul care ne invita sa daruim si dăruim trăind din iubire!
Motivul fericirii este in viitorul diferit de prezent!
Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde.
Plânsul prezentului va fi răsplătit prin râsul victoriei asupra răului. Tu, care plângi raul lumii, vei birui! Vom trai această răsturnare de situaţie.
Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru, ca rău, din pricina Fiului Omului.
A ura este contrariul lui a iubi! Asa ca... Vai vouă când vă vor vorbi de bine! Puternicul niciodată nu este iubit, ci doar linguşit! Asa ca mai bine urat decat iubit cu fatarnicie! Apoi, sa fii urat pentru Hristos... este cel mai bun lucru care ti se poate intampla!
Observăm că Fericirile Il descriu cumva pe Mantuitorul care era sărac, care a flamanzit în deşert, care a plans, care a suferit batai si scuipari, care a fost urât şi exclus, care a fost omorât ca un prostscris, pe cruce, dar care apoi a înviat!
Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră este multă în ceruri.”
Nefericiti fiind, sa ne bucuram caci asa ii putem semana lui Hristos care a biruit raul si a inviat!
Fericirea adevarata se descopera in lipsuri, in lacrimi si in iubire!
Fericirile sunt Cuvintul care ne revelează adevărul, Cuvantul care are puterea de a ne vindeca de toate nefericirile!
Ascultarea acestui Cuvânt ne aduna laolalta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu