Evanghelia zilei de astazi este extrasa din primul capitol al Evangheliei lui Marcu.
Acest text ni-L prezintă pe Iisus, dezvaluindu-ne scopul venirii Sale pe pamant.
Acest text ni-L prezintă pe Iisus, dezvaluindu-ne scopul venirii Sale pe pamant.
Pare a fi un recit al intregii Evanghelii a lui Marcu, Evanghelie care va explica pe parcurs aceste versete!
Daca consideram ca Evanghelia ne poarta intr-o calatorie initiatica pe drumul lui Iisus pe pamant, inceputul ei este punctul de plecare dar nu spre ceva necunoscut ci unul de la care pleci stiind deja incotro mergi!
Putem spune ca acest text este o conciziune a intregii Evanghelii, inceputul avand legatura cu sfarsitul ei!
Il vedem pe Iisus care se lasă botezat de catre Ioan, împreună cu păcătoșii, in vreme ce, la final, El este pe cruce... între doi tâlhari.
La începutul Evangheliei se deschid cerurile, la finalul ei se rupe catapeteasma Templului. Aici Duhul Sfant coboară peste El, iar în finalul Evangheliei Iisus Isi dă Duhul. La început, Tatăl Il proclamă „Fiu”, iar la final, pe cruce, centurionul îl recunoaște a fi „Fiu”!
După cum putem observa, scena inițială și cea finală din Evanghelia dupa Marcu sunt asemănătoare si tot ceea ce este in cuprins nu face decat sa explice parcursul dintre aceste două extreme…
După cum putem observa, scena inițială și cea finală din Evanghelia dupa Marcu sunt asemănătoare si tot ceea ce este in cuprins nu face decat sa explice parcursul dintre aceste două extreme…
Pentru Marcu, scena botezului se desfășoară în liniște dar misterul profund al lui Dumnezeu ramane prezent.
un sat necunoscut, de unde nu poate veni nimic bun, pe care Biblia niciodată nu l-a citat.
Mai apoi vom afla si că Iisus era un tâmplar. Așadar, Dumnezeul nostru este un om oarecare, necunoscut, un tâmplar umil. Daca ne gandim ca făgăduința lui Dumnezeu este legată de pământ, fiind vorba de pământul făgăduinței, am putea considera ca tâmplarul, neavand pământ, era implicit exclus de la făgăduința lui Dumnezeu … In spatele acestui indiciu gandim ca stă un blestem caci omul care n-a fost atent să păstreze darurile lui Dumnezeu e un om exclus!
Primul lucru pe care-l face acest om - oarecare, sărac și dezmoștenit - este acela de a se pune in rând cu păcătoșii!
Aceasta este alegerea lui Dumnezeu: aceea de a fi cu noi, în starea noastră mizerabilă, în starea noastră de păcătoasenie și Se lasă să fie botezat, scufundandu-Se in apă…
Ce credem noi despre Dumnezeu?
„Se deschid cerurile”… Cerul este simbolul lui Dumnezeu, dar in deschiderea aceasta Dumnezeu nu mai este în înălțimi ci este prezent, Dumnezeu nu mai stă în cer, ci pe pământ.
Dumnezeu – care-i Tatăl – este prezent în Fiul care se face fratele meu… De fapt, marea dorință mesianică a omului este să se deschidă cerul iar Dumnezeu să intervină!„Vino jos!”.
Prin urmare, Isus ni se descoperă ca fiind Hristos, Hristosul care aduce pe pământ plinătatea binecuvântării lui Dumnezeu!
Noi ne închipuim idealul plinătății umane ca fiind lucrarea cuiva puternic care instaurează dreptatea și libertatea, fie si prin forță… Ne este greu să ne gândim că Iisus începe și sfârșește la rând cu păcătoșii. Iisus ne arata ca toate dorințele tale, ale mele, ale noastre se realizează după acest model – veniti după Mine – iar acest lucru nu va fi ușor!Și glas din ceruri s-a auzit… Dumnezeu nu are față. Iar omul nu trebuie să-și imagineze un chip al lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este glas ! Fața lui Dumnezeu e cea a Fiului care Il ascultă .
Prin urmare, glasul Tatălui spune: „Acesta e Fiul Meu; El e fața Mea”. Tatăl vorbește puțin, doar de două ori în aceasta Evanghelie. Prima dată glăsuiește aici, la botez, pentru a spune: „Tu ești Fiul Meu”; iar a doua oară, la jumătatea Evangheliei, când se adresează discipolilor :„Ascultați-L pe El, căci e bun”.
Așadar, în acest chip al Fiului, Dumnezeu ne oferă o altă imagine despre Sine: acesta-I Fiul Meu, pentru că Eu sunt astfel decat credeti voi! Fiul este egal cu Tatăl. Voi ați cugetat multe răutăți despre Mine, dar Eu sunt în El, in Iisus.
Alegerea lui Isus este opusă celei a lui Adam (Adam înseamnă om). Noi, instinctiv, facem alte alegeri. Dar nu din răutate, ci din convingerea că aceste „alte alegeri” ne-ar putea realiza după chipul lui Dumnezeu, că ne-ar ajuta să devenim cineva…
Este adevărat că Dumnezeu este Cineva, ba mai mult, El este Totul, dar tocmai pentru că este așa, se pune la rând cu păcătoșii.
Așadar, această scenă a botezului ne invita sa meditam la esfodajul valorilor noastre! Cum sunt ele, pe ce mizam, unde de gasim in raport cu jertfa lui Iisus?
Apoi Nazaretul e in Galileea. Galileea era o zonă semipăgână, de graniță! Asadar Iisus nu vine din „centru", din Ierusalim, ci dintr-o zonă marginasa, de periferie.
El era un exclus dar unul care se arata a fi bun!
Primul lucru pe care-l face acest om - oarecare, sărac și dezmoștenit - este acela de a se pune in rând cu păcătoșii!
Marcu încă nu spune nimic despre Iisus.
Tot ce aflam este doar prin gura Botezatorului care spune: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. (v.7) si care mai adaugă: „El însă vă va boteza cu Duh Sfânt".
Tot ce aflam este doar prin gura Botezatorului care spune: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. (v.7) si care mai adaugă: „El însă vă va boteza cu Duh Sfânt".
Dar Iisus: se pune la rând cu păcătoșii, si nu oricum ci cu ultimul din rând.
Aceasta este alegerea lui Dumnezeu: aceea de a fi cu noi, în starea noastră mizerabilă, în starea noastră de păcătoasenie și Se lasă să fie botezat, scufundandu-Se in apă…
A se boteza înseamnă a se scufunda. El se scufundă la propriu si la figurat în realitatea noastră. El devine de-al nostru și e cu noi in toate ipostazele fiind solidar cu noi!
Acest om necunoscut, modest, despre care nimeni nu știe nimic, la rând cu păcătoșii, care are aceeași soartă ca a tuturor și se scufundă este tocmai Dumnezeul nostru!
Altfel spus, El pătimește cu noi, este cu noi pe timpul întregii noastre existente, cunoscand limitele noastre, răul și păcatul nostru.
Si Tatăl va spune: „Tu ești Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit! ”.
Si Tatăl va spune: „Tu ești Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit! ”.
Viața umană a Mantuitorului ne descopera misterul lui Dumnezeu. El este cu noi în toate, chiar și cand suntem extrem de singuri, la rău, în păcat, la moarte. Și tocmai atunci avem nevoie de tovărășia Sa și în aceste situatii se revelează Dumnezeu. Toți ceilalți ne lasă singuri aratandu-se egoisti - doar Dumnezeu nu ne lasă!
In spatele acestei solidaritati se află marele mister care e dezvaluit de-a lungul Evangheliei.
In spatele acestei solidaritati se află marele mister care e dezvaluit de-a lungul Evangheliei.
Fiul are aceeași iubire a Tatălui, iar Tatăl îi iubește pe toți. Iubirea se măsoară la nevoie!
Ce credem noi despre Dumnezeu?
Că-i Judecătorul suprem, că locuiește în cer, că-i condamnă pe păcătoși, că-i premiază pe cei buni, că-Și are tronul Său și din când în când trimite pe pământ trăsnetele Sale, ca să ne avertizeze că există și să-L respectăm…
Iisus ni-L arată pe Dumnezeu altfel… Dacă nu pătrundem în misterul invizibil al lui Dumnezeu prin umanitatea lui Iisus, prin această umanitate care se cufunda la Iordan, nu putem înțelege nimic despre Dumnezeu… ci rămânem numai cu niste închipuirile despre Dumnezeu.
Iisus ni-L arată pe Dumnezeu altfel… Dacă nu pătrundem în misterul invizibil al lui Dumnezeu prin umanitatea lui Iisus, prin această umanitate care se cufunda la Iordan, nu putem înțelege nimic despre Dumnezeu… ci rămânem numai cu niste închipuirile despre Dumnezeu.
Dumnezeu este acest trup care-L revelează: „Pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni niciodată”, ci Fiul ni-L arata, ni-L descoperă ca fiind Tată, prin faptul că se face frate cu noi.Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Și glas din ceruri s-a auzit: Tu ești Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit!
Faptul ca Iisus S-a scufundat cu noi este ceea ce ne ajută să ieșim din adancuri. A ieși din apă înseamnă „a se naște”.
Prin urmare, tocmai scufundarea Sa este o urcare, o ieșire din moarte și din apă.
Faptul ca Iisus S-a scufundat cu noi este ceea ce ne ajută să ieșim din adancuri. A ieși din apă înseamnă „a se naște”.
Prin urmare, tocmai scufundarea Sa este o urcare, o ieșire din moarte și din apă.
„Se deschid cerurile”… Cerul este simbolul lui Dumnezeu, dar in deschiderea aceasta Dumnezeu nu mai este în înălțimi ci este prezent, Dumnezeu nu mai stă în cer, ci pe pământ.
Dumnezeu – care-i Tatăl – este prezent în Fiul care se face fratele meu… De fapt, marea dorință mesianică a omului este să se deschidă cerul iar Dumnezeu să intervină!„Vino jos!”.
Iata, prin Iisus, Dumnezeu este jos, pe pământ.
Dumnezeu vine jos, iar „Duhul, ca un porumbel, se coboară peste El”.
Acest Duh care „plutește peste ape”, ne aminteste Cartea Facerii. Așadar, are loc „o nouă creație”, căci unde-i Duhul se naște lumea nouă, lumea divină, lumea în care este recunoscută fața Tatălui, se naște lumea după chipul lui Dumnezeu.
„Porumbelul peste ape ne amintește atât de Noe, cât și de Moise.
După potop, în ciuda păcatelor, se naște lumea nouă. Aceasta este însemnătatea potopului: nasterea unei lumi noi care învinge chiar și răul real al păcatului!
Dumnezeu vine jos, iar „Duhul, ca un porumbel, se coboară peste El”.
Acest Duh care „plutește peste ape”, ne aminteste Cartea Facerii. Așadar, are loc „o nouă creație”, căci unde-i Duhul se naște lumea nouă, lumea divină, lumea în care este recunoscută fața Tatălui, se naște lumea după chipul lui Dumnezeu.
„Porumbelul peste ape ne amintește atât de Noe, cât și de Moise.
După potop, în ciuda păcatelor, se naște lumea nouă. Aceasta este însemnătatea potopului: nasterea unei lumi noi care învinge chiar și răul real al păcatului!
Porumbelul ne amintește și de Moise, de Cartea Iesirii- doar ca acolo era vorba de un vultur (Is 19,4).
Acum, Duhul lui Dumnezeu are blândețea porumbelului, ca o sugerare a ieșirii din rău și din moarte.
Duhul lui Dumnezeu este iubire… Așadar, acolo unde Iisus este la rând cu noi – coboară pe pământ Duhul, adică viața, viața lui Dumnezeu care recreează lumea, o eliberează de păcat, o ajută să iasă din sclavia Egiptului. Și astfel, devine o lume pătrunsă de iubire iar Dumnezeu nu mai e despărțit de lume.
Acum, Duhul lui Dumnezeu are blândețea porumbelului, ca o sugerare a ieșirii din rău și din moarte.
Duhul lui Dumnezeu este iubire… Așadar, acolo unde Iisus este la rând cu noi – coboară pe pământ Duhul, adică viața, viața lui Dumnezeu care recreează lumea, o eliberează de păcat, o ajută să iasă din sclavia Egiptului. Și astfel, devine o lume pătrunsă de iubire iar Dumnezeu nu mai e despărțit de lume.
Prin urmare, Isus ni se descoperă ca fiind Hristos, Hristosul care aduce pe pământ plinătatea binecuvântării lui Dumnezeu!
Noi ne închipuim idealul plinătății umane ca fiind lucrarea cuiva puternic care instaurează dreptatea și libertatea, fie si prin forță… Ne este greu să ne gândim că Iisus începe și sfârșește la rând cu păcătoșii. Iisus ne arata ca toate dorințele tale, ale mele, ale noastre se realizează după acest model – veniti după Mine – iar acest lucru nu va fi ușor!Și glas din ceruri s-a auzit… Dumnezeu nu are față. Iar omul nu trebuie să-și imagineze un chip al lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este glas ! Fața lui Dumnezeu e cea a Fiului care Il ascultă .
Prin urmare, glasul Tatălui spune: „Acesta e Fiul Meu; El e fața Mea”. Tatăl vorbește puțin, doar de două ori în aceasta Evanghelie. Prima dată glăsuiește aici, la botez, pentru a spune: „Tu ești Fiul Meu”; iar a doua oară, la jumătatea Evangheliei, când se adresează discipolilor :„Ascultați-L pe El, căci e bun”.
Așadar, în acest chip al Fiului, Dumnezeu ne oferă o altă imagine despre Sine: acesta-I Fiul Meu, pentru că Eu sunt astfel decat credeti voi! Fiul este egal cu Tatăl. Voi ați cugetat multe răutăți despre Mine, dar Eu sunt în El, in Iisus.
Iar acum îi spune numai Fiului: „Tu ești Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit! ”, iar altora le va spune: „Ascultați-L pe El!”.
Asadar de aici pornește „îndumnezeirea” noastră, acea ajungere la plinătatea vieții, la care toți aspirăm: pornind de aici, adică acceptând să ne scufundăm, sa murim cu Hristos, pentru a renaste cu El!
Întreaga Evanghelie va dezvolta aceste teme: umanitatea lui Iisus care ni-L revelează pe Dumnezeu, solidaritatea Sa cu toți oamenii, luand asupra Sa toate mizeriile noastre, aducerea Duhului lui Dumnezeu pe pământ, adică o viața nouă, și, în final, marea revelație: Acesta este Fiul, acelas cu Tatăl!
Asadar de aici pornește „îndumnezeirea” noastră, acea ajungere la plinătatea vieții, la care toți aspirăm: pornind de aici, adică acceptând să ne scufundăm, sa murim cu Hristos, pentru a renaste cu El!
Întreaga Evanghelie va dezvolta aceste teme: umanitatea lui Iisus care ni-L revelează pe Dumnezeu, solidaritatea Sa cu toți oamenii, luand asupra Sa toate mizeriile noastre, aducerea Duhului lui Dumnezeu pe pământ, adică o viața nouă, și, în final, marea revelație: Acesta este Fiul, acelas cu Tatăl!
Domnul se înjosește pe Sine, se face slujitor, Se goleste pe Sine, si dăruiește viata.
Alegerea lui Isus este opusă celei a lui Adam (Adam înseamnă om). Noi, instinctiv, facem alte alegeri. Dar nu din răutate, ci din convingerea că aceste „alte alegeri” ne-ar putea realiza după chipul lui Dumnezeu, că ne-ar ajuta să devenim cineva…
Este adevărat că Dumnezeu este Cineva, ba mai mult, El este Totul, dar tocmai pentru că este așa, se pune la rând cu păcătoșii.
Așadar, această scenă a botezului ne invita sa meditam la esfodajul valorilor noastre! Cum sunt ele, pe ce mizam, unde de gasim in raport cu jertfa lui Iisus?
Amin
CATEHEZE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu