POSTUL SI PREZENTUL

„În vremea aceea ucenicii lui Ioan și ai fariseilor posteau și au venit și I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? Și Iisus le-a zis: Pot oare prietenii mirelui să postească atâta timp cât este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească. Dar vor veni zile când se va lua mirele de la ei și, în acele zile, vor posti. Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o bucată de stofă nouă, iar dacă nu, peticul nou va trage din haina veche și se face o ruptură și mai rea. Nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar dacă nu, vinul nou sparge burdufurile și vinul se varsă și burdufurile se aruncă; de aceea, vinul nou trebuie să fie pus în burdufuri noi.”

MARCU 2, 18-22

In fragmentul evanghelic de azi se vorbeste despre postire si pare ca postul se opune faptului de a mânca ! 

Postul, in sine, are o însemnătate profundă și-n societatea noastră, care consumă tot, care mănâncă tot, dar el nu trebuie confundat cu dieta sau cu protejarea planetei! 

Postul e semn al unei libertăți, a unei detasari spirituale de lume. Deci, adevăratul post nu este doar abtinerea de la mancare, sau modificarea unui fel de a manca, ci este altceva, caci el implica o viață curata, in general .

Posteşte, dar, lui Dumnezeu, un post ca acesta: să nu faci nici o faptă rea în viața ta, ci slujeşte Domnului cu inimă curată, păzind poruncile Lui şi mergând pe calea hotărârilor Lui; să nu se suie în inima ta nici o poftă rea; crede, însă, lui Dumnezeu, că dacă vei face acestea, dacă te vei teme de El şi dacă te vei înfrâna de la orice lucru rău, vei trăi în Dumnezeu. Dacă vei face acestea, vei posti post mare şi primit de Domnul.”Herma, Păstorul, Pilda V-56, 5-7, în Părinți și Scriitori Biseri­cești (1979), vol. 1, pp. 330-331

Numai ca aici se vorbeste de Mire, de Nunta, si cred ca simbolurile sunt altele.

Revenind la text si la moment... De ce postea Ioan Botezatorul?

Botezătorul îl aștepta pe Mesia, Cel care urma sa mantuie lumea. Pentru el ospățul este la viitor, deci în prezent, in acel moment, Ioan postește in asteptare, căci pentru el Mesia va veni!

De ce posteau fariseii?

Pentru farisei  trecutul era important, adică legea, norma, tot ceea ce a fost, fidelitatea fata de litera legii… Așadar, pentru ei prezentul este neînsemnat, deci ei postesc in virtutea traditiei.

Ioan și fariseii reprezintă două forme de religiozitate divergente, una îndreptata spre trecut, alta spre viitor, deloc ancorate in prezent.

În schimb, ucenicii lui Iisus „mănâncă”, caci ei trăiesc în prezent. Aceasta-i noutatea creștinismului: un prezent continuu! 

Dumnezeu nu-i cineva care „a fost” sau „va fi”. Dumnezeu este mereu, este prezent! Timpul cel mai bun nu este cel care a fost sau cel care va fi… Ci este acesta in care traiesc, fac, ma rog, este 

prezentul! 

In mod real acesta este sigurul timp care există, iar Dumnezeu e prezent acum!

Viața, adica să trăiești, inseamna acum!

Noi suntem obișnuiți să trăim într-un mod care ne poartă aiurea, mereu cu gandul la ce va fi - ceea ce ne da angoase, neliniștea fireasca a necunoscutului - sau la trecut - ceea ce ne arunca in nostalgii depresive! 

Intre timp insa... pierdem esentialul care este ... prezentul. Iar viața e numai în prezent. Pentru că viitorul încă nu există, iar ce a fost mai înainte,  nu mai există! 

In consecinta, dacă nu trăiești acum, în prezent, nu trăiești. 

Nu trebuie să ne agităm să prindem clipa care trece, cu gandul că după ea nu ar mai fi nimic… Nu! Ci această clipă care trece, pe care acum o trăim, este esentiala pentru ca este plină de prezența lui Dumnezeu și o putem trăi ca un moment definitiv, ca valoare absolută, si mai ales, ca iubire. 

Acesta-i timpul prezent! Asta cred ca inseamna sa fii cu Mirele!