Iisus intră în Capernaum, în satul celor pe care am vazut ca i-a chemat după El.
Cateva versete inainte, Marcu ne sune ca era o zi de sâmbătă. Așadar, tocmai în satul celor chemați, în zi de sâmbătă, omul Îl întâlnește pe Iisus. Cu alte cuvinte, pe Iisus îl întâlnim acolo unde trăim. Deci nu trebuie să mergem să-L căutăm în afara vieții noastre cotidiene, a casei sau a orașului, în cine știe ce locuri speciale, căci El vine în locul în care noi trăim. Iar El vine într-o zi de sâmbătă, conotație temporală, care indică împlinirea creației… Și intră în sinagoga acestui sat, acolo unde se asculta Cuvantul lui Dumnezeu!
Un sabat ca toate celelalte, am zice!
Cateva versete inainte, Marcu ne sune ca era o zi de sâmbătă. Așadar, tocmai în satul celor chemați, în zi de sâmbătă, omul Îl întâlnește pe Iisus. Cu alte cuvinte, pe Iisus îl întâlnim acolo unde trăim. Deci nu trebuie să mergem să-L căutăm în afara vieții noastre cotidiene, a casei sau a orașului, în cine știe ce locuri speciale, căci El vine în locul în care noi trăim. Iar El vine într-o zi de sâmbătă, conotație temporală, care indică împlinirea creației… Și intră în sinagoga acestui sat, acolo unde se asculta Cuvantul lui Dumnezeu!
Un sabat ca toate celelalte, am zice!
Dar „în sinagoga lor” stă acest om, despre care aflam ca avea un duh necurat. Duhul necurat este dusmanul vieții, al speranței, al încrederii, și ne face sa ne închidem în noi înșine, sa ne apropiem de moarte.
In mod cert nu era pentru prima dată când acesta intra în sinagogă… dar este pentru prima oara cand el striga, striga adresându-se lui Iisus: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!
De fapt, duhul rau din el vorbește, dar spune „noi”. Asta pentru ca el se aliaza cu Sinele omului, raul si eul sunt aliati! De fiecare dată când citim Evanghelia, vom simți că ne tulbură, pentru că vrea să ne elibereze de rău.În versetul nostru diavolul ii cere socoteala lui Iisus, pe care Il identifica ca fiind Sfantul lui Dumnezeu :„Ai venit ca să ne pierzi?”.
Când mergem la biserică mereu îi cerem Domnului zicand „Ascultă-ne, Doamne!”, iar dacă nu ne ascultă, avem impresia că ne pedepseste… Iar când ne rugăm „Fie voia Ta” ne temem, ne întrebăm „Oare ce va fi, ce o vrea de la noi? Care-i voia Lui?”. Această imagine despre Dumnezeu este una falsa.
Iisus a venit să ne scape de imaginea distorsionata despre Dumnezeu.
Omul vrea să fie ca Dumnezeu, dar nu oricum ci ca acel dumnezeu inchipuit de el: stăpânul care domină, judecă, poruncește tuturor, ține totul în mâinile sale și toți slujesc egoismul său…
Iisus a venit să curețe, să purifice această imagine total gresita pe care noi o avem despre Domnul. Această imagine este de natura diavoleasca, si ea încă lucrează în noi, pentru că modelul nostru de om împlinit este încă acest fel de dumnezeu dictator.
Mulți oameni vorbesc mai mult despre Iad, despre pedeapsa, decât despre Dumnezeu si mantuire !
Iisus a murit pe cruce pentru a ne vesti că Dumnezeu este diferit, că El este Cineva care ne iubeste intr-atat incat sufera in carne pentru a-i mântui pe toți pierduții, pe toți cei care nu cred că Dumnezeu e așa cum Este!
Când Îl vedem pe cruce, înțelegem că șarpele a mințit-o pe femeie in gradina Edenului, presentandu-L pe Dumnezeu ca fiind cineva perfid, care are scopuri ascunse si se vrea atotstapanitor in chip dictatorial!
Adevăratul Dumnezeu, este Cineva care iubește cu o iubire absolută!
Mulți oameni vorbesc mai mult despre Iad, despre pedeapsa, decât despre Dumnezeu si mantuire !
Iisus a murit pe cruce pentru a ne vesti că Dumnezeu este diferit, că El este Cineva care ne iubeste intr-atat incat sufera in carne pentru a-i mântui pe toți pierduții, pe toți cei care nu cred că Dumnezeu e așa cum Este!
Când Îl vedem pe cruce, înțelegem că șarpele a mințit-o pe femeie in gradina Edenului, presentandu-L pe Dumnezeu ca fiind cineva perfid, care are scopuri ascunse si se vrea atotstapanitor in chip dictatorial!
Adevăratul Dumnezeu, este Cineva care iubește cu o iubire absolută!
Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!- aceste cuvinte dovedesc ca duhul îl recunoaște pe adevăratul Dumnezeu. Pentru el Acesta este cineva care vrea sa-l distruga „Tu ești Sfântul lui Dumnezeu și ai venit să ne pierzi”!
Ce fel de Dumnezeu cunoaștea acest om, care frecventa sinagoga?
Iisus ne învață cu Persoana Sa, ni-L face cunoscut pe Dumnezeu, aratandu-ni-Se cum este, si astfel noi nu mai putem inventa ci putem doar să primim această Persoană, dupa cum au acceptat-o primii apostoli .
Observam cum răul se identifica cu persoana. Toți reacționăm atunci când cineva vrea să ne deschidă noi orizonturi… ne simtim deranjati, suntem jenati!
Însă prin gura posedatului nu omul vorbește, ci celălalt „eu” din el. În fond, Iisus nu face decât să il separe pe om de rău . Acest lucru reiese limpede din cuvintele pe care Iisus le spune: l-a certat, zicând: Taci și ieși din el!
Iisus ne învață cu Persoana Sa, ni-L face cunoscut pe Dumnezeu, aratandu-ni-Se cum este, si astfel noi nu mai putem inventa ci putem doar să primim această Persoană, dupa cum au acceptat-o primii apostoli .
Observam cum răul se identifica cu persoana. Toți reacționăm atunci când cineva vrea să ne deschidă noi orizonturi… ne simtim deranjati, suntem jenati!
Însă prin gura posedatului nu omul vorbește, ci celălalt „eu” din el. În fond, Iisus nu face decât să il separe pe om de rău . Acest lucru reiese limpede din cuvintele pe care Iisus le spune: l-a certat, zicând: Taci și ieși din el!
Trebuia deci să tacă și să iasă răul care stătea în acest om, ca și cum ar locui în casa sa! Domnul ii poruncește să tacă nu persoanei, ci răului. În noi stă răul care vorbește, iar noi îl ascultăm, ascultam de el! Un om locuit de rau vede numai răul și, într-un fel se împrietenește cu răul… Răul nu-l mai tulbură. Îl tulbură numai sosirea lui Iisus!
Toți ne închidem în capriciile noastre, in interesele noastre, in durerile noastre, fiecare se gândește numai la sine… Cuvântul vine sa piardă această închidere în sine, pentru că adevăratul Cuvânt creează comuniune, mă scoate din închistarile mele, elimină mecanismele mele de recluziune si-mi arată că, odata iesit, mă simt mai bine…
Toți ne închidem în capriciile noastre, in interesele noastre, in durerile noastre, fiecare se gândește numai la sine… Cuvântul vine sa piardă această închidere în sine, pentru că adevăratul Cuvânt creează comuniune, mă scoate din închistarile mele, elimină mecanismele mele de recluziune si-mi arată că, odata iesit, mă simt mai bine…
Iisus îi poruncește duhului „Ieși din el!”. Intelegem ca nu era de la inceput in om ci a intrat în el în mod abuziv… Porunca lui Iisus ne mai arată încă un adevăr: sarpele, cuvantul mincinos, din Facere. 3, era în exteriorul omului, acum vedem că este în interior si risca să-l stapaneasca, dar Iisus îi poruncește să iasă…
Interiorul omului nu-i locul în care să stea cuvântul mincinos… Înseamnă că porunca lui Iisus este o eliberare a omului, o iesire, o scoatere afară a răului din noi. Este posibilitatea pe care Domnul ne-o dă ca să fim noi înșine.
Iisus îl redă pe om sieși, ca om liber.
Răul iese cu greu din om, iar omul se luptă cu răul pe tot parcursul vieții. Și Iisus a trebuit să lupte cu ispititorul ! Singura dată, în Evanghelia după Marcu, când Iisus pronunta cuvântul „Satana” este în episodul cu Petru, care-L recunoscuse ca fiind Mesia, Hristos, caruia Iisus îi spune „mergi în spatele Meu, satană, pentru că nu judeci ca Dumnezeu, ci ca oamenii”.
Răul iese cu greu din om, iar omul se luptă cu răul pe tot parcursul vieții. Și Iisus a trebuit să lupte cu ispititorul ! Singura dată, în Evanghelia după Marcu, când Iisus pronunta cuvântul „Satana” este în episodul cu Petru, care-L recunoscuse ca fiind Mesia, Hristos, caruia Iisus îi spune „mergi în spatele Meu, satană, pentru că nu judeci ca Dumnezeu, ci ca oamenii”.
Deci judeci la fel ca toți oamenii, adică te gândești doar la tine .
Si noi gandim egoist.
Si noi gandim egoist.
Spre exemplu, un creștin crede că toți trebuie să fie ca el, altfel e război… Această gândire nu-i după Dumnezeu, ci după satana… Satana judecă la fel ca toți oamenii!
Și, scuturându-l duhul cel necurat și strigând cu glas mare, a ieșit din el.
Aflam că „răul a ieși din el” și, în sfârșit, omul e liber.
Și, scuturându-l duhul cel necurat și strigând cu glas mare, a ieșit din el.
Aflam că „răul a ieși din el” și, în sfârșit, omul e liber.
Noutatea este deci libertatea! Dar nu fara scuturare!
Cuvântul „scuturându-l” indică o lupta. Și „strigând cu glas mare”, e o luptă data pentru ca acest duh nu vrea să iasă din om - ar vrea să stea în om, dar e alungat de un Cuvânt.
În măsura în care eu reușesc să primesc acest Cuvânt al lui Iisus „Taci și ieși din el”, nu mai e loc pentru altceva!
În Facere 3, Adam a fost pus să aleagă în cine să se încreadă, și la fel este cu fiecare dintre noi… Mă încred în Iisus sau în dumnezeul pe care mi-l prezintă șarpele?
Dacă primesc Cuvântul lui Iisus, acest Cuvânt mă eliberează din interior. E adevărat că spiritul necurat se împotrivește și nu ar vrea să mă lase dar, până la urmă, va iesi.
În Facere 3, Adam a fost pus să aleagă în cine să se încreadă, și la fel este cu fiecare dintre noi… Mă încred în Iisus sau în dumnezeul pe care mi-l prezintă șarpele?
Dacă primesc Cuvântul lui Iisus, acest Cuvânt mă eliberează din interior. E adevărat că spiritul necurat se împotrivește și nu ar vrea să mă lase dar, până la urmă, va iesi.
Așadar, dacă primesc acest Cuvânt, acesta scoate răul din mine si devin liber. Nu i se cere acestui om să se elibereze singur de rău, ci doar să permită să intre în el Cuvântul cel bun…
Aici textul ne descrie pe noi, toti !
De fiecare dată când citim Cuvântul avem felurite trairi deoarece Cuvântul ne spune si lucruri care ne deranjează! Noi asteptam mereu confirmari ale gândurilor si faptelor noastre deșarte.
„Taci și ieși!” zice Iisus. Raul nu e initial ci... a intrat . Noi trebuie să-l alungăm, să-l facem să tacă, pentru că dacă-l ascultăm, va crește la infinit.
Nu satana înfăptuiește răul, ci noi cu tulburările, cu încăpățânările și cu închiderile noastre în noi înșine, cu inchipuirile mintilor noastre… și facem răul atât nouă, cât și altora.
De fiecare dată când citim Evanghelia, daca suntem liniștiți inseamna ca Iisus încă nu ne-a scuturat cu Cuvantul . Cu alte cuvinte, ne-am astupat bine urechile, iar Isus nu poate intra. Când intră, El cutremură pretinsa noastra liniste, falsul nostru echilibru, pentru a ne elibera de rău și nu pentru a ne deranja.
Isus intră și ne întrebăm: „Ce e asta?”. "Ce este acest Cuvânt, care ne „scutură” din interior?"
Aici textul ne descrie pe noi, toti !
De fiecare dată când citim Cuvântul avem felurite trairi deoarece Cuvântul ne spune si lucruri care ne deranjează! Noi asteptam mereu confirmari ale gândurilor si faptelor noastre deșarte.
„Taci și ieși!” zice Iisus. Raul nu e initial ci... a intrat . Noi trebuie să-l alungăm, să-l facem să tacă, pentru că dacă-l ascultăm, va crește la infinit.
Nu satana înfăptuiește răul, ci noi cu tulburările, cu încăpățânările și cu închiderile noastre în noi înșine, cu inchipuirile mintilor noastre… și facem răul atât nouă, cât și altora.
De fiecare dată când citim Evanghelia, daca suntem liniștiți inseamna ca Iisus încă nu ne-a scuturat cu Cuvantul . Cu alte cuvinte, ne-am astupat bine urechile, iar Isus nu poate intra. Când intră, El cutremură pretinsa noastra liniste, falsul nostru echilibru, pentru a ne elibera de rău și nu pentru a ne deranja.
Isus intră și ne întrebăm: „Ce e asta?”. "Ce este acest Cuvânt, care ne „scutură” din interior?"
Alungarea raului nu-i ceva care se înfăptuiește imediat, pentru că ieșirea lui din noi durează întreaga viață - este capatarea discernamantului! Toată munca spirituală constă în a fi constient de ceea ce simti, căci dacă nu percepi ce simti, înfăptuiesti raul fără să-ti dai seama.
Odată ce percepi ceea ce simti, trebuie să cauti să afli dacă este bine sau rău, lumină sau întuneric, dacă te duce la viață sau la moarte. Apoi e necesar să te separi de rău și să primesti ce este bine, puțin câte puțin. În acest fel binele pe care-l primesti va crește, iar răul va disparea. E o muncă care durează întreaga viață.
Odată ce percepi ceea ce simti, trebuie să cauti să afli dacă este bine sau rău, lumină sau întuneric, dacă te duce la viață sau la moarte. Apoi e necesar să te separi de rău și să primesti ce este bine, puțin câte puțin. În acest fel binele pe care-l primesti va crește, iar răul va disparea. E o muncă care durează întreaga viață.
Primirea Cuvântului în sinele nostru determină progresiv ca raul să iasă, după cum relația cu alții ne vindecă progresiv de singurătate și de egoism.
Puterea lui Iisus nu-i cea a omului . El vorbește, te scutura dar, în loc să te distrugă, te iubeste fara sa te constrânga.
Iisus ne cheamă la libertatea, la mântuirea de cel rău.
Textul se încheie, notând că faima lui Isus se răspândește imediat în tot ținutul Galileei. Avem această învățătură nouă care se răspândește, nu se limitează la locul în care este vestită. Deci există posibilitatea ca toți oamenii să fie întâlniți de acest Cuvânt.
Întreaga Evanghelie este un Cuvânt care ne vindecă, un Cuvânt adevărat, care stabilește relații, care alungă din noi imaginile false despre Dumnezeu, despre om, care ne descoperă sentimentele noastre, stârnește dorințele noastre profunde, ne dă ochi care văd, gură care vorbește, urechi care-l aud pe aproapele și nu doar propriile gânduri egoiste, deci creează un om care să fie după chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Iisus este Cel ce face sau spune ceva pentru cineva si acel „cineva” niciodată nu are un nume, căci poti fi tu, pot fi eu, acel cineva ne reflecta pe noi toti.
Cu alte cuvinte, ceea ce i se întâmplă orbului care apoi vede, șchiopului care apoi umblă și îndrăcitului, care apoi este scăpat de duhul necurat, mi se poate întâmpla și mie, dacă vreau! Este darul ce-mi este oferit și mie, după cum le este oferit tuturor celorlalți oameni . Toti suntem omul care primește darul vindecării!
Identificarea cu cel vindecat, mă ajută să cresc, să călătoresc cu Iisus!
Evanghelia spune povestea noastra, folosindu-se de povestea acestor personaje care ne oglindesc. Dacă suntem atenți, ne vom da seama că starile celor vindecați se gasesc si în interiorul nostru!
Iisus vrea să fim liberi si de aceea face mereu ceva pentru cineva iar acel cineva suntem noi!
Puterea lui Iisus nu-i cea a omului . El vorbește, te scutura dar, în loc să te distrugă, te iubeste fara sa te constrânga.
Iisus ne cheamă la libertatea, la mântuirea de cel rău.
Textul se încheie, notând că faima lui Isus se răspândește imediat în tot ținutul Galileei. Avem această învățătură nouă care se răspândește, nu se limitează la locul în care este vestită. Deci există posibilitatea ca toți oamenii să fie întâlniți de acest Cuvânt.
Întreaga Evanghelie este un Cuvânt care ne vindecă, un Cuvânt adevărat, care stabilește relații, care alungă din noi imaginile false despre Dumnezeu, despre om, care ne descoperă sentimentele noastre, stârnește dorințele noastre profunde, ne dă ochi care văd, gură care vorbește, urechi care-l aud pe aproapele și nu doar propriile gânduri egoiste, deci creează un om care să fie după chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Iisus este Cel ce face sau spune ceva pentru cineva si acel „cineva” niciodată nu are un nume, căci poti fi tu, pot fi eu, acel cineva ne reflecta pe noi toti.
Cu alte cuvinte, ceea ce i se întâmplă orbului care apoi vede, șchiopului care apoi umblă și îndrăcitului, care apoi este scăpat de duhul necurat, mi se poate întâmpla și mie, dacă vreau! Este darul ce-mi este oferit și mie, după cum le este oferit tuturor celorlalți oameni . Toti suntem omul care primește darul vindecării!
Identificarea cu cel vindecat, mă ajută să cresc, să călătoresc cu Iisus!
Evanghelia spune povestea noastra, folosindu-se de povestea acestor personaje care ne oglindesc. Dacă suntem atenți, ne vom da seama că starile celor vindecați se gasesc si în interiorul nostru!
Iisus vrea să fim liberi si de aceea face mereu ceva pentru cineva iar acel cineva suntem noi!
CATEHEZE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu