ARTA EVITARII CONFLICTELOR STERILE

„În vremea aceea fariseii au făcut sfat cu irodianii împotriva lui Iisus, ca să-L piardă. Iisus, împreună cu ucenicii Lui, au plecat spre mare și mulțime multă din Galileea L-a urmat.
Mulțime mare din Iudeea, din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului și Sidonului, auzind câte făcea, a venit la El. Și a zis ucenicilor Săi să I se aducă o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulțimea; fiindcă vindecase pe mulți, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toți câți erau bolnavi.
Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui și strigau, zicând: Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Și El le certa mult, ca să nu Îl vădească.”MARCU 3, 6-12

Faima Mântuitorului continuă să crească, dar El pleacă acum din Ierusalim înspre mare pentru a treia oară. De fiecare dată când face acest lucru, isi cheamă ucenicii. Acum insa Îl urmează si oameni de pretutindeni, din sudul îndepărtat al Idumeii (actualul Deșert Neghev) până în nordul îndepărtat al Tirului și Sidonului (actualul Liban).

In ps 86 Psalmistul numeste Ierusalimul cetatea lui Dumnezeu Cine a fost acolo stie ca si este! 

Ierusalimul este centrul lumii. Dacă mergem si azi la Ierusalim, gasim, pe langa evrei, veniti din nouăzeci de tari, musulmani, verii ai evreilor si creștini de toate confesiunile!. 

Exista totusi o tensiune permanenta intre toti! Nu doar creștinii nu se înțeleg între ei, in general religia ii dezbina pana azi pe oameni, in loc sa-i uneasca!

Este important să ne rugam pentru Ierusalim, pentru  pacea 

Caci Domnul vrea pace pe pamant si intre oameni bunavoire!

Când va fi pace în Ierusalim – Ierusalim însemnând tocmai orașul păcii – atunci va fi pace în toată lumea.
Biserica este o "corabioara" fragilă în mijlocul furtunii, al lumii ! Totuși, ea Il poartă pe Cel pe care cerul și pământul nici nu-L pot cuprinde.  El ne invata sa evitam conflictele.

Chiar dacă dușmanii  lui Iisus lipsesc din această segventa, demonii sunt  prezenți, si, stiind prea bine „cine este Iisus”,  striga in gura mare incercand sa-I dezvaluie inainte de vreme identitatea de Fiu al lui Dumnezeu. 
Scopul e acela de a-i indarji contra Lui pe farisei , pecărturari și chiar pe romani, gata oricand să reprime din fașă orice acțiune naționalistă a vreunui  conducator "de tip  mesia” -  care sa îndemne la răscoale împotriva Imperiului Roman !

Dar Iisus le dejoacă planurile.
El se retrage  - atât pentru că fariseii îi doreau răul  (și Ceasul Lui inca nu sosise !), dar și pentru a propovădui în alte locuri. 

Domnul nu se aruncă în brațele răului, cu capul inainte, prezentându-ne un model valabil si pentru Biserică, care nu se teme de moarte, dar nici nu se lasa prinsa în cursele vrăjmașului, ci le evită atunci când este posibil. Dar când vremea martiriului este inevitabilă, după modelul Domnului, Biserica urcă pe Cruce.

In acel moment Mântuitorul trebuia, mai întâi, să schimbe radical percepția contemporanilor asupra cuvântului „Mesia”. 
Mesia nu era nici un rege politic, nici un războinic anarhist ci Împărat peste inimile oamenilor, aducând  eliberare din sclavia păcatului și a morții!