12 AUGUST
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om avea doi fii. Și, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi și lucrează în via mea. El însă, răspunzând, a zis: Nu vreau! Dar apoi, părându-i rău, s-a dus. Mergând la al doilea, i-a zis tot așa; acesta, răspunzând, a zis: Mă duc, doamne! Dar nu s-a dus. Care dintre aceștia doi a făcut voia tatălui? Zis-au Lui: Cel dintâi. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu. Căci a venit Ioan la voi în calea dreptății și n-ați crezut în el, dar vameșii și desfrânatele au crezut, iar voi ați văzut și nu v-ați căit nici după aceea, ca să credeți în el.”
Primele trei versete ne relatează parabola celor doi fii: unul care spune „nu” tatalui, dar apoi se căiește și sfarseste prin a face ce i s-a spus, iar celălalt care spune „da”, dar nu face ce i-a spus tatal.
Experiența creștină este absolut speciala pentru ca in cea mai mare durere si cea mai sfasietoare nefericire putem experia marea iubire cu care suntem coplesiti de Dumnezeu, căci El, Cel dintâi, a fost umilit, chinuit si desconsiderat!
Cu toate astea, Iubirea Lui se revarsa peste toți, cu precadere peste cei care L-au umilit!
Primele trei versete ne relatează parabola celor doi fii: unul care spune „nu” tatalui, dar apoi se căiește și sfarseste prin a face ce i s-a spus, iar celălalt care spune „da”, dar nu face ce i-a spus tatal.
Este vorba, deci, despre „A face voia Tatălui”!
Care dintre aceștia doi a făcut voia tatălui?, intreaba Mantuitorul!
Care dintre aceștia doi a făcut voia tatălui?, intreaba Mantuitorul!
Iisus le mai spune ascultătorilor ceva care vine sa clarifice faptul ca „vameșii, păcătoșii și desfrânatele” pot fi identificati cu
primul frate, cel care spune „nu”, dar care apoi, regretand, a facut totusi voia Tatălui.
Omul care spune: „am greșit”, are demnitatea cea mai mare. Isi recunoaște vina, spunând: „am greșit”, nu am înțeles corect sau eram stapanit, nu eram liber… dar acum am înțeles mai bine, sunt mai liber și, astfel, inteleg ca pot sa mă schimb…
Un om care nu-și recunoaște greșeala, este în mare pericol… Ori este necinstit la maximum, ori este complet imbecil…
În versetul urmator Mantuitorul reproseaza:
Ioan a venit cerand pocainta, și n-ați crezut în el, dar vameșii și desfrânatele au crezut, iar voi ați văzut și nu v-ați căit nici după aceea, ca să credeți în el.”
Adica voi ați pretins doar că sunteți pe drumul bun, fiind drepți, fără nevoia de cainta… În schimb ei, vameșii și desfrânatele, l-au crezut pe Ioan. De aceea ei sunt cei care vor intra înainte și nu pentru că sunt buni, ci pentru că știu că sunt răi…
În concluzie, intră înaintea noastră în Împărăție, nu cel care este mai bun, ci acela care știe că-i rău, dar fără să fie subjugat de sentimentele sale de vină, increzator in iertarea Domnului,
Admite realitatea sa cu pace, se livreaza lui Dumnezeu și merge mai departe…
13 AUGUST
primul frate, cel care spune „nu”, dar care apoi, regretand, a facut totusi voia Tatălui.
Frații sunt doi si, pentru că sunt frați, sunt la fel! Așadar, cei doi frați sunt eu, în dualitatea firii mele pe care trebuie să o descopăr… Însă, dintre cei doi frați, observam ca este avantajat cel care spune „nu”.
Cine spune „da” este intr-o pozitie dificila. Altfel spus, dreptul cu adevărat este dezavantajat caci considerandu-se in ordine, este cu conștiința împăcată.
Însă cine are constiinta incarcata, cine intelege ca nu poate fi perfect, ca nu-i așa cum se cuvine, este avantajat pentru că constienta asta este primul pas spre schimbare, primul semn ca este dispus să se schimbe.
Dacă scopul vieții noastre este a ne indumnezei, prin smerenie, este evident ca se poate schimba, se poate smeri, numai omul care-și dă seama că exista ceva la el care trebuie indreptat…
Cine spune „da” este intr-o pozitie dificila. Altfel spus, dreptul cu adevărat este dezavantajat caci considerandu-se in ordine, este cu conștiința împăcată.
Însă cine are constiinta incarcata, cine intelege ca nu poate fi perfect, ca nu-i așa cum se cuvine, este avantajat pentru că constienta asta este primul pas spre schimbare, primul semn ca este dispus să se schimbe.
Dacă scopul vieții noastre este a ne indumnezei, prin smerenie, este evident ca se poate schimba, se poate smeri, numai omul care-și dă seama că exista ceva la el care trebuie indreptat…
Un om care-i sigur ca face ce trebuie si se simte impacat in raporul sau cu Tatal, niciodată nu se va schimba!
Poate să apuce pe calea vindecării doar cel care admite că-i bolnav.
Însă cel care crede că-i sănătos, nu se îndreaptă spre vindecare, pentru că nu admite și nu-l ajută pe medic să înțeleagă care-i boala sa…
Concluzionand, pacatul împotriva adevărului, îl putem înfăptui aproape fără să ne dăm seama, adică să trăim în minciuna, refuzand sa vedem cum suntem cu adevărat…
Iisus afirmă că „vameșii și desfrânatele" vor intra primii în Împărăția lui Dumnezeu.
Și-i adevărat, dar nu pentru că vameșii și desfrânatele sunt dupa voia Tatalui! Sunt păcătoși si pacatul ramane păcat…
Și-i adevărat, dar nu pentru că vameșii și desfrânatele sunt dupa voia Tatalui! Sunt păcătoși si pacatul ramane păcat…
Nu-i glorios să fii vameș, sa înșeli și iei bani nemeritati, dupa cum nici să fii desfrânat nu este demn…
Însă toti aceștia sunt constienti ca greșesc, stiu cum sunt si pentru că toata lumea le reaminteste permanent că greșesc…
Avantajul lor este că știu că greșesc, adica ei cunosc adevărul.
Ei sunt ca niste smochini plini de frunze dar fără rod… care pierzand frunzele observa lipsa fructelor!Însă toti aceștia sunt constienti ca greșesc, stiu cum sunt si pentru că toata lumea le reaminteste permanent că greșesc…
Avantajul lor este că știu că greșesc, adica ei cunosc adevărul.
Poate să apuce pe calea vindecării doar cel care admite că-i bolnav.
Însă cel care crede că-i sănătos, nu se îndreaptă spre vindecare, pentru că nu admite și nu-l ajută pe medic să înțeleagă care-i boala sa…
Concluzionand, pacatul împotriva adevărului, îl putem înfăptui aproape fără să ne dăm seama, adică să trăim în minciuna, refuzand sa vedem cum suntem cu adevărat…
Omul care spune: „am greșit”, are demnitatea cea mai mare. Isi recunoaște vina, spunând: „am greșit”, nu am înțeles corect sau eram stapanit, nu eram liber… dar acum am înțeles mai bine, sunt mai liber și, astfel, inteleg ca pot sa mă schimb…
Un om care nu-și recunoaște greșeala, este în mare pericol… Ori este necinstit la maximum, ori este complet imbecil…
În versetul urmator Mantuitorul reproseaza:
Ioan a venit cerand pocainta, și n-ați crezut în el, dar vameșii și desfrânatele au crezut, iar voi ați văzut și nu v-ați căit nici după aceea, ca să credeți în el.”
Adica voi ați pretins doar că sunteți pe drumul bun, fiind drepți, fără nevoia de cainta… În schimb ei, vameșii și desfrânatele, l-au crezut pe Ioan. De aceea ei sunt cei care vor intra înainte și nu pentru că sunt buni, ci pentru că știu că sunt răi…
În concluzie, intră înaintea noastră în Împărăție, nu cel care este mai bun, ci acela care știe că-i rău, dar fără să fie subjugat de sentimentele sale de vină, increzator in iertarea Domnului,
Admite realitatea sa cu pace, se livreaza lui Dumnezeu și merge mai departe…
13 AUGUST
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat vă spun vouă că Împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va zdrobi. Iar arhiereii și fariseii, ascultând pildele Lui, au înțeles că despre ei vorbește. Și căutând să-L prindă, s-au temut de popor, pentru că Îl socotea proroc.”
Cu toate astea, Iubirea Lui se revarsa peste toți, cu precadere peste cei care L-au umilit!
De aceea vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui popor care va aduce roadele cuvenite.
Poporul despre care vorbeste Iisus este cel al pacatosilor, al celor care stiu ca sunt nedemni.
In contextul Evangheliei după Matei, întâietatea nu este data celor care se cred indreptatiti ci, asa cum am vazut in fragmentul
evanghelic precedent, e dată păcătoșilor, vameșilor și desfrânatelor
vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu.
In contextul Evangheliei după Matei, întâietatea nu este data celor care se cred indreptatiti ci, asa cum am vazut in fragmentul
evanghelic precedent, e dată păcătoșilor, vameșilor și desfrânatelor
vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu.
Cine se recunoaște păcătos va afla că mântuirea îi este permisa si la indemana!
Cateva versete inaintea acestora ni se sugereaza ca Iisus este piatra din capul unghiului, acea piatra cu atat mai esentiala cu cat El este mai ignorat, mai umilit si aruncat…
Mântuirea se construieste pe gunoiul lumii. Ceea ce socotim mai urat, mai mizerabil si mai rusinos in viața noastră, devine la Dumnezeu tocmai temelia mântuirii noastre.
Doar in măsura în care ne simțim păcătoși ne putem simți pe calea mantuirii.
Doar in măsura în care ne simțim păcătoși ne putem simți pe calea mantuirii.
Şi cine va cădea pe această piatră, se va zdrobi, iar peste cine va cădea ea îl va zdrobi”.
Capacitatea de a face răul e proprie omului si nelimitata.
Omenirea se îndreptă clipa de clipa spre momentul în care răul va fi spulberat, iar rezultatul final, apoteotic, al acestei distrugeri va fi comuniunea noastra deplina cu Dumnezeu.
Arhiereii și fariseii, ascultând pildele Lui, au înțeles că despre ei vorbește. Și căutând să-L prindă, s-au temut de popor, pentru că Îl socotea proroc.”
Dușmanii lui Iisus au vazut cu siguranta si ei că erau iubiți tocmai în momentul în care-L urau mai mult, în momentul maxim al urii lor, acela al crimei!
Arhiereii și fariseii au inteles că această parabolă le era destinata, și decid să procedeze in consecinta. Ei încep să împlinească astfel tocmai ceea ce spune parabola…
Caci există o anume înțelepciune (de tipul celei a arhiereilor și fariseilor), alta decat intelepciunea inimii, care neagă viața și dă moarte, înțelepciunea inimii împietrite, a inimii care nu vrea să asculte, nu vrea sa depindă de nimeni, care se vrea de capul ei!Și tocmai această înțelepciune îl condamna pe Iisus!
Dar, privindu-L, inima împietrită va fi pana la urma ranita de iubirea Domnului!
Inima împietrită se va simti complet dezorientată înaintea inimii lui Iisus, care o iubește chiar si fara sa merite iubirea!
Această parabolă nu-i pentru alții – iudei, arhierei și farisei – ci e pentru noi!
Această parabolă nu-i pentru alții – iudei, arhierei și farisei – ci e pentru noi!
Fara constiinta riscam sa fim precum smochinul plin de frunze, dar fără rod… asemenea "dreptilor" din Evanghelie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu