Momentul este unul important caci pana atunci Ioan pregatise calea Mantuitorului, propovaduindu-I venire.
Asadar evanghelistul ne spune ca Iisus s-a retras in pustie, fiind intristat, dar oamenii, afland locul unde s-a dus, l-au urmat. Vazandu-i, Domnului i s-a facut mila de ei si le-a vindecat bolnavii pana tarziu.
Ni se mai spune si ca acolo erau vreo 5000 de barbati, afara de femei si copii. Ce sa faca oamenii in pustiu la ceasul serii?
Apostolii, si ei cu mila fata de oameni, si-au pus problema hranirii lor. Si atunci se intampla minunea.
Evident, multimea aceea nu venise acolo la ospat ci ca sa-i auda cuvintele Mantuitorului, sa-I spuna suferintele, sa le fie vindecati bolnavii...
Matei ne spune ca Domnul le-a poruncit sa se aseze pe iarba. Evanghelistul Ioan ne spune chiar ca s-au asezat in cete - deci toti stateau ordonati, parca simtind ca ceva avea sa se intample. Si chiar s-a intamplat ceva caci, din cele cinci paini si doi pesti cat s-a gasit... Iisus, privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulţimilor.
Si acolo asa a fost saturata intreaga adunare.
Asocierile pot sa ne ajute sa vedem in inmultirea painilor - ca si in transformarea apei in vin, la nunta din Canna Galileei, evocata de evanghelistul Ioan - evenimente pregatitoare ale Cinei Celei de Taina.
Minunea aceasta anticipeaza Sfanta Euharistie care satura comunitatea crestina de foamea launtrica pentru Hristos!
Parintele Galeriu zicea:
Asadar, acum, de la Tatal prin Fiul, in Duhul Sfant, painile capata o noua viata, un nou botez, daca vreti; si trec in mainile ucenicilor parte cu parte, iar de la ei la multimi, si se hranesc multimile.
Cat am dori sa simtim taina aceasta, permanent savarsindu-se in Biserica!
Permanent sa simtim cum Hristos e in fata Tatalui, Se roaga, invoca, apoi, El, pe altar, binecuvinteaza, frange, si preotii impartasesc multimile.
... e timpul sa se trezeasca in noi chipul Lui dumnezeiesc, asemanarea cu El; nevointa noastra, credinta noastra, nadejdea noastra, iubirea noastra, pazirea poruncilor Lui, cu constiinta ca El Se roaga. Nu uitati, cand corabia e gata sa se inece (asa li se parea ucenicilor), El apare pe valuri si rosteste: “Eu sunt, nu va temeti”. Eu exist; Eu sunt cu voi; si impreuna biruim si ne nastem din nou.
Acesta e mesajul Evangheliei de astazi. Iisus vegheaza, dar vrea sa vada ca noi ostenim pentru salvarea noastra. Ca noi, mai ales, stim ca El, Iisus, Fiul lui Dumnezeu, El care a hranit multimile (si poate ca o parte din aceasta multime, impreuna cu fariseii, L-au si pus pe cruce!) e trimisul Parintelui Ceresc. Si, ca Fiu al Parintelui Ceresc, ne stie pe noi toti, inradacinati in aceeasi obarsie, a Lui, ca frati ai Lui. El sufera impreuna cu noi si noi suferim impreuna cu El si biruim impreuna cu El, stiind ca pe El, Fiul lui Dumnezeu, L-a trimis Tatal, pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire. Sa ne hraneasca, dar sa ne si creasca pe noi, prin suferinta, prin incercari si prin iubire si, mai mult, prin nevointa sa biruim. Cum a spus El: “In lume incercari veti avea; dar indrazniti! Eu am biruit lumea”.
Cu El biruim orice incercare, orice lipsa, orice nevoie, stiind ca atunci cand e nevoie, El intervine.
Si rosteste: “Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra”.
Personal, tin la un mic "amanunt", acela al celor 12 cosuri cu firimituri ramase din impartirea painilor si care, potrivit talcuirilor, ar simboliza cele 12 neamuri ale lui Israel , neam care, neintelegand mesajul divin, avea sa se multumeasca doar cu ... firimiturile ospatului dumnezeiesc.
Totusi, de remarcat este cuvantul Mantuitorului care zice:
"Adunați fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva".
Putem comenta astfel ca faramiturile erau sfintite prin atingerea Lui dar... ar mai putea insemna si altceva...
Dumnezeu nu isi calca legamantul incheiat cu poporul Sau, pe care il asteapta sperand sa se caiasca!
Domnul sa ne ajute tuturor!
În vremea aceea, Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut; deci; dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate să-şi cumpere mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulţimilor.
Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.
Matei 14, 14-22
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu