SFARSITUL - CRUCEA CA SEMN AL IUBIRII

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar îndată, după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și cu slavă multă. Și va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini. Învățați de la smochin pilda: Când mlădița lui se face fragedă și odrăslește frunze, cunoașteți că vara este aproape. Asemenea și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că este aproape, la uși. Privegheați, deci, că nu știți ceasul în care vine Domnul vostru. Aceea cunoașteți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea și voi fiți gata, că, în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni. Cine, oare, este sluga credincioasă și înțeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale ca să le dea hrană la timp? Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul său, o va afla făcând așa. Adevărat zic vouă că peste toate avuțiile sale o va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: «Stăpânul meu întârzie» și va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce și să bea cu bețivii, va veni stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l cunoaște și o va îndepărta din dregătorie și partea ei o va pune cu fățarnicii. Acolo vor fi plângerea și scrâșnirea dinților.”
Matei 24, 27-33; 42-51

Preocuparea, neliniștea, față de venirea sfârșitului lumii sunt aspecte prezente in toate generatiile, deci și în timpurile noastre.

Întrebările apostolilor referitoare la acest subiect (când va veni sfârșitul și care sunt semnele?) sunt deci foarte actuale.

Cu toate ca crestinismul nu are in preocupari prevederea cu sigu­ranta a momentului in care se va produce sfarsitul lumii, Scriptura ne ofera totusi cateva semne care indica cu aproximatie apropierea sfar­sitului. Aceste semne sunt:

1. Predicarea Evangheliei la toate popoarele (Matei 24, 14);
2. Convertirea poporului iudeu la cres­tinism (Matei 24, 10 si 12);
3. Caderea multora de la credinta, amagiti de prooroci mincinosi 

    (Matei 24, 4);
4. Inmultirea razboaielor si a vestilor despre razboaie (Matei 24,  

    67);5. Mari catastrofe in natura (Matei 24, 7 si 29);
6. Venirea lui Enoh si a lui Ilie (Apocalipsa 19, 1);
7. Aparitia lui Antihrist (II Tesaloniceni 2, 3 - 11; I Ioan 2, 18), 

    care va savarsi, impreuna cu discipolii sai min­cinosi, tot felul de 

    semne ca sa-i amageasca pe oameni. Acesta se va substitui 

    adesea lui Hristos si va prigoni cu furie pe alesii Domnului 

    (Matei 24, 5 si 11);

8. Aratarea pe cer a "semnului Fiului omu­lui" (Matei 24, 30), 

    adica a crucii.

Aceste preziceri au insa un ca­racter paradoxal, fiindca, in timp ce ele ne ofera semne cu privire la sfarsitul lumii, ni se spune totusi ca sfarsitul se va produce pe neasteptate, asa cum arata si Sfantul Apostol Petru: "Iar ziua Domnului va veni ca un fur, cand cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzand, se vor desface, si pamantul si lucrurile de pe el vor arde cu totul" (II Petru 3, 3-4, 10).

Caracterul paradoxal al acestor semne se explica prin intelepciunea pedagogiei divine, care nu vrea sa terorizeze lumea cu sfarsitul ei apocaliptic. Dupa cum omul nu ajunge sa fie terorizat de sfarsitul vietii sale, fiind­ca nu-si cunoaste vremea sfarsitului, tot astfel nici lumea nu va fi terorizata de sfarsitul ei inevitabil, de vreme ce nimeni nu stie precis cand se va produce el! (prof.dr. D. Popescu)

Fragmentul evanghelic de azi face parte, asadar, din discursul eshatologic al Mantuitorului.
Câteva elemente ale discursului lui Iisus aparțin genului apocaliptic… „apocalipsă” înseamnand revelație (a îndepărta voalul)

Genul apocaliptic, contrar perceptiei necunoscatorilor, este un gen de consolare, (avand ca scop mângâierea si nu groaza) aratand ca lumea, de fapt, nu are un sfârșit, ci are un scop. 

Omenirea călătorește spre o împlinire și, în această împlinire, fiecare lucru va căpăta un sens.

Suntem consolați pentru răul care vine din diverse evenimente (o boală, evenimente neprevăzute, evenimente naturale, evenimente rele de care nu suntem vinovati) și apoi pentru nedreptatea care vine din raporturile noastre cu alte persoane, de care suntem vinovati. Aceste experiențe capătă astfel un sens.

Iisus, când vorbește despre patima Sa  ne explica ca „Fiul omului” va trebui să sufere mult.
Crucea e un semn: Semnul Fiului Omului!  Insa ceea ce înseamnă

crucea  și ceea ce indică ea, nu este suferinta cat semnul Iubirii, al acelei iubiri atât de diferite de alte iubiri,capabila sa ne salveze complet - o Iubire dispusă să se jertfeasca!

Crucea este semnul iubirii de tip agape cu care Dumnezeu ne-a iubit prin rastignirea lui Iisus. Crucea e semnul iubirii cu care Dumnezeu mă iubește si pe mine, oricat de rea as fi! 

Înaintea aparitiei acestui semn se va petrece insa o schimbare totala!
Textul ne poate lasa impresia unor evenimente inspaimantatoare, care ne vor face una cu pamantul, însă genul apocaliptic contine  mereu si o consolare, da si o veste bună! 

Dacă crucea ne arată răul cel mai mare pe care omul l-a făcut, ea ne arată și binele suprem - faptul ca noi suntem iubiți de Dumnezeu dincolo de orice! 

Crucea atesta că noi L-am ucis pe Fiul lui Dumnezeu, dar crucea ne si vorbește despre faptul că El S-a jertfit de buna voie, Si-a dat viața pentru noi, pentru mantuirea noastra!

In acel moment, vor plânge toate neamurile pământului - adica nici un om nu este impiedicat sa inteleaga ce înseamnă acel semn: 

răutatea noastră, pe de o parte, și iubirea Domnului pe de altă parte. Niciunul nu este exclus de la a înțelege și si toti vor avea sansa de a se pocai.

Acțiunea Domnului, iertarea Lui, este premergătoare căinței noastre. Deci crucea – semnul Fiului Omului – ramane dovadaiubirii Lui și lumea intreaga, toate popoarele, caindu-se, pot fi iertate!

Și va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini, adică întreaga omenire! 

Omenirea întreagă e chemată și este aleasă! 

Aceasta este dreptatea divină, cea care face dreptate oricarei nedreptăți umane. Orice nedreptate este indreptata de acesta iubire cu care-i îmbrățișează pe toți, iubirea care dă sens fiecărei dureri.

Dumnezeu alunga durerea.

Asadar îngerii „vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini.”!

Dumnezeu si binele inseamna unire! Raul este dezbinare. Și aceasta "adunare" este vestea cea buna!