SEMNELE SFARSITULUI

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui. Și se va propovădui această Evanghelie a Împărăției în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul. Deci, când veți vedea urâciunea pustiirii, ce s-a zis prin Daniel Prorocul, stând în locul cel sfânt - cine citește să înțeleagă -, atunci cei din Iudeea să fugă în munți, cel ce va fi pe casă să nu se coboare ca să-și ia lucrurile din casă, iar cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi ca să-și ia haina. Vai de cele însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Rugați-vă să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta. Pentru că va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Și, dacă nu s-ar fi scurtat acele zile, nu ar mai fi scăpat nici un trup, dar pentru cei aleși se vor scurta acele zile. Atunci, dacă vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeți. Căci se vor ridica hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși. Iată, v-am spus de mai înainte. Deci, dacă vă vor zice vouă: Iată, este în pustie, să nu ieșiți; iată, este în cămări, să nu credeți. Căci, precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.”

Toate cuvantarile lui Iisus, din cap. 24 și 25, dupa Matei, care se referă la sfârșitul lumii, nu fac altceva decât să ne trimită din viitor în prezent! Si este esential!

E un fel de a ne spune: nu te gândi la viitor, căci viitorul nu există (încă nu există), iar trecutul nu mai este! Gândește-te la prezent și trăiește-ți viața ta acum, fără frică, cu încredere, cu responsabilitate, în libertate, cu iubire, de fiu și de frate.

Aceasta înseamnă sfârșitul lumii și începutul unei alte lumi noi.

Lumea, în mod sigur, se termină. A avut un început, deci va avea și un sfârșit.Asa cum noi vom avea un sfârșit,  și lumea are!

Peste „puțini ani” (pentru noi) lumea se va termina. Nu știm insa când. Nici un om nu poate amâna moartea sa nici sfarsitul lumii. 

Este sigur că toți suntem limitați. Pentru a trăi, omul trebuie să-și accepte începutul și sfârșitul. Dacă nu, acel om nu acceptă nici drumul (viața), parcursul sau intre început și sfârșit. Este deci cert că vom avea un sfârșit. Întotdeauna noi insa ne gândim ce va fi  ! Va fii ceea ce ai făcut acum! Ceea ce semeni, aceea culegi. Deci problema este ce semeni acum, deci prezentul este important!

Dacă omul este concentrat pe sine, limita sa este pieirea sa, dacă el si-a centrat viața sa pe întâlnirea cu Domnul, sfârșitul drumului (al vieții pământesti) este întâlnirea cu Domnul, care este lucrul cel mai frumos al vieții.
Problema este pe cine ți-ai axat, pe ce ti-ai fixat viața!

Dintr-un alt punct de vedere… timpul este deja terminat, asa cum stelele de pe cer, in momentul vederii lor, ele nu mai exista!

Trecutul s-a împlinit odată cu uciderea lui Hristos, pentru că sfârșitul lumii deja este realizat în crucea lui Hristos (pe cruce lumea este terminată și pe cruce se naște lumea nouă).

Sensul istoriei este ca răul sa iasa la lumină. In acest rău noi suntem chemați să trăim iubirea, mărturisirea creștină. 

Scopul este de a trăi iubirea, acea iubire care biruie răul, asa cum a făcut Iisus pe cruce!

Omul caută semne despre sfârșitul lumii!
Iisus  da un singur semn: semnul Fiului omului! Și este singurul semn care ne folosește pentru a interpreta istoria.

Acum aflăm primele răspunsuri pe care Iisus le dă acestor întrebări. E un răspuns pe care îl amână, căci acest „când” nu e adevăratul și unicul „când” al sfârșitului.
Credința adevărată care se naste din mesajul Evangheliei, credința pe care ne-o dă Iisus, se bazează pe prezent. Trecutul nu mai există, viitorul încă n-a sosit… Ceea ce există este prezentul! Și tu trăiești prezentul.

E interesant că Evanghelia ne spune ceea ce Iisus a făcut „în trecut” și noi credem. Acest trecut al lui Iisus este ceea ce eu trăiesc în prezent, astfel încât și eu să mă aflu mereu cu El. Și deci, ceea ce trăiesc acum, îmi spune cum va fi viitorul meu.

Răul există și istoria ne arată tot mai mult agresivitatea, violența. Răul care există în inima omului iese afară și se multiplică până când va ieși  tot răul pana cand ni se arată că este rău și intelegem că nu merită să continuăm așa. 

La fel ca și-n timpul rastignirii lui Iisus, cand a ieșit rău suprem caci mai mult rău decât a-L ucide pe Dumnezeu, omenirea nu putea face! Pe cruce se afla întreaga răutate și prostie a răului. 

Dar tocmai când iese tot răul, se vede ca răul s-a terminat. 

Iisus ne spune că este necesar să se întâmple raul; asta nu înseamnă că Dumnezeu vrea răul sau că raul este inevitabil, ci ca el trebuie să iasă la suprafață pentru că exista! 

Deci istoria se află sub auspiciile inclinatiei noastre spre rău și violență care tot iese , până când omul, recunoascand, se va pocai .

Răul este  revelator dar  nu  eshatologic! De fapt Iisus spune, „nu este sfârșitul”. Deci oricare ar fi răul care există, acela nu este sfârșitul. Sfârșitul va fi atunci când va fi împlinita Lucrarea, cand se va atinge scopul!

Adevăratul rău inseamna a pierde iubirea pentru Domnul, pentru adevăr și pentru aproapele. 
Acesta este răul maxim, este „urâciunea pustiirii”,  când în locul lui Dumnezeu omul pune idolii. 

Acesta este semnul sfârșitului lumii. Când ajungi sa faci asta, deja ești terminat - nu mai ești om!

Trebuie să ai rabdare, sa stăruiești până la sfârșit în această iubire si sa aduci mărturia Evangheliei iubirii! 

Scopul istoriei este vestirea Evangheliei ceea ce atesta faptul că suntem fii, fiii lui Dumnezeu!